Superficie. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 17459/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică de la 03 Iulie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. P.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant P. A., reclamant P. G. V. și pe pârât I. V. ANIȘOARA, având ca obiect acțiune în constatare drept de proprietate și drept de superficie.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă și când instanța din lipsa de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.06.2013, la 26.06.2013și ulterior pentru astazi,
INSTANȚA,
Deliberând, constată că:
Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._, reclamantii P. A. si P. G. V. au solicitat, in contradictoriu cu pârâta I. V. A., constatarea dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate de reclamanti pe terenul din Iasi, . si constatarea dreptului de superficie asupra terenului proprietatea pârâtei situat in Iasi, ., teren aflat sub si imprejurul constructiilor edificate de reclamanti; cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamantii au arătat că au incheiat o zdelcă cu Alcaz M. in 15.06.1990 pentru suprafata de 1200 mp situata in Iasi, ., iar prin sent.civ.8996/2004 s-a pronuntat o hotărâre care să tină loc de act de vânzare – cumpărare pentru acest teren. Reclamantii au intrat in stăpânirea terenului la data incheierii zdelcii, iar in cursul anilor 1991 – 1992 si-au construit pe acest teren o casă de locuit si anexe gospodăresti in suprafata de 189 mp. Aceasta constructie este inregistrata si in registrul fiscal incepand cu anul 1993, reclamantii locuind in acest imobil de la edificarea lui si pana in prezent. Prin sent.civ.nr.8996/2004 au devenit ei insisi proprietari ai terenului, iar prin incheierea nr._/29.12.2006, dreptul de proprietate a fost inscris in cartea funciară.
Au mai arătat ca pârâta a incheiat un antecontract de vânzare – cumpărare cu autoarea comună Alcaz M. in 10.10.1991 pentru suprafata de 4000 mp situata in Iasi, . ( renumerotata nr.46), iar prin sent.civ.nr.549/1998 s-a pronuntat o hotărâre are să tină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, fara a se indica amplasamentul imobilului. La data incheierii antecontractului, terenul lor era ingrădit si partial construit.
Prin sent.civ.nr.1448/2003, in care Pista G. A. nu a fost parte, instanta a admis cererea de grănituire formulata de I. V. si a stabilit limitele proprietatii sale, conform raportului de expertiza intocmit in cauză, din care rezultă că terenurile părtilor se suprapun.
Prin dec.civ.nr.410/2011 Tribunalul Iasi a admis apelul declarat de I. V. A., a admis in parte cererea de revendicare formulata de aceasta in contradictoriu cu P. A. si P. G. V. si i-a obligat pe acestia sa lase in deplină proprietate si linistită posesie suprafata de 1080 mp, identificata in anexa 8 la raportul de expertiza intocmit de experti Rachieru P. si A. C.. Instanta a respins cererea reclamantei de demolare a constructiilor edificate de pârâti pe acest teren, retinând ca acestia sunt constructori de bună – credintă si ca au edificat imobilul incă din anul 1992.
In drept, au invocat disp.art.111 C.pr.civ.
Atasat actiunii, au depus in copie dec.civ.nr.410/2011 pronuntata de Tribunalul Iasi, extras de carte funciara pentru informare, incheierea nr._/29.12.2006 eliberata de OCPI Iasi, plan de amplasament si delimitare imobil, fisa corpului de proprietate, declaratie data de Bicleanu V., alte inscrisuri.
La primul termen de judecata, reclamantii au depus o completare de actiune (f.22), prin care au solicitat constatarea dreptului de superficie asupra constructiilor, instalatiilor, racordurilor edificate, asupra culturilor de pomi fructiferi, vita de vie, trandafiri sadite si ingrijite de reclamanti cu bună – credință pe terenul situat in .. Au mai solicitat obligarea pârâtei să le lase in deplină si exclusivă posesie terenul aferent constructiilor, instalatiilor, culturilor agricole mai sus – arătate. Au mai solicitat sa se dispună inscrierea in cartea funciara a dreptului de superficie pe numele reclamantilor asupra constructiilor, instalatiilor, racordurilor si culturilor agricole existente pe terenul situat in Iasi, ..
Lista constructiilor si plantatiilor agricole edificate si amenajate de catre reclamanti pe terenul situat in Iasi, ., este următoarea:
- o casă de locuit, parter si etaj, terasa exterioara si garaj;
- o fântână din tuburi ciment;
- o fântână arteziană;
- o magazie cu beci;
- un coteț păsări;
- un WC;
- un gard amplasat la calea principală de acces locuință din Iasi, ..
- imprejmuire teren ( garduri)pe trei parti laterale ale terenului si in spate;
- trei porti acces imobil ( pentru autovehicul si pentru persoane);
- racorduri apă, canal, având amplasate pe teren si conductele de transfer apă cămin special pentru hidrofor;
- racorduri evacuare apă menajeră de la casa de locuit la fosa septică, amplasata lângă poarta de intrare a locuintei;
- racorduri instalatie electrică, curent trifazic, avand contor special montat la .>
- racorduri instalatie gaz metan de la calea publică de acces la locuință, având contor montat in imediata apropiere a portii de intrare in locuință;
- trotuare contură imobil si trotuare acces de la calea publică la casa de locuit.
Reclamantii au mai arătat ca in perioada 1990 – 1992 au efectuat următoarele culturi agricole si viticole:
-plantatie 8o bucăti pomi fructiferi ( meri, gutui, ciresi, pruni, caisi, visini, peri, aluni, etc.);
-plantatie 300 bucăti butuci de vie vita nobilă;
- plantatie 260 butasi trandafiri agătători, nobili, de dulceață;
- plantatie 300 bucăti arbusti ornamentali;
- vita de vie agătătoare având suport metalic special pe o suprafata de aprox.100 mp, amplasata in fata casei de locuit.
Legal citata, pârâta a formulat intâmpinare ( f.43), prin care a arătat ca este de acord cu solicitarea reclamantilor de a se constitui un drept de superficie pana la nivelul de 300 m, având in vedere marimea imobilului si utilitatile. A precizat ca a respectat intrutotul dreptul de proprietate al reclamantilor asupra acestora. De nenumărate ori a propus reclamantilor sa cumpere suprafata de teren pe care se află imobilul, dar de fiecare dată acestia au refuzat.
Având in vedere ca a recunoscut pretentiile reclamantilor, a solicitat ca, in baza art. 275 C.pr.civ., sa nu fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
La termenul din data de 28.11.2012, a fost respinsă exceptia insuficientei timbrăi, invocata de pârâtă.
In probatiune, instanta a incuviintat reclamantilor proba cu interogatoriul pârâtei, expertiza in constructii, expertiza topografică si expertiza agricolă. A fost respinsă ca neutilă proba testimoniala.
Pârâta nu a solicitat probe.
Interogatoriul luat pârâtei a fost atasat la f.130 dosar.
Expertiza in constructii a fost efectuata de expert Tomm T. ( f.71), cea topografică de expert O. M. B. (f.101), iar cea agricola de expert S. C. (f.116), nefiind formulate obiectiuni la nici una din expertize.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
În cuprinsul dec.civ. nr.410/11.05.2011 pronuntata de Tribunalul Iasi s-a retinut cu putere de lucru judecat faptul că sent.civ.nr.549/14.01.1998 a Judecătoriei Iasi si sent.civ.nr.1448/17.12.2003 a Judecătoriei Iasi constituie titlul de proprietate al pârâtei I. V. A. asupra terenului in suprafata de 1080 mp situat in Iasi, ., identificat in anexa 8 la raportul de expertiza intocmit de experti R. P. si A. C., ce face parte integrantă din decizia sus – amintită. Prin aceeasi decizie, reclamantii din prezenta cauza, Pista A. si Pista G., au fost obligati a-i lasa paratei din prezenta cauza, in deplină proprietate si linistită posesie, suprafata de mai sus.
Prin aceeasi decizie s-a respins cererea privind ridicarea constructiilor edificate de reclamantii Pista A. si Pista G. pe terenul sus –amintit, având in vedere ca ansamblul probator a relevat faptul că acestia din urmă au edificat pe teren constructii cu bună – credință. S-a retinut că incă din anul 1992 pârâtii au edificat o constructie pe terenul in litigiu, având credinta ca isi legitimează dreptul asupra terenului prin conventia incheiata la 15.06.1990, fiind deci de bună – credință.
Prin prezenta cerere reclamanții au solicitat sa se constate existența in favoarea lor a unui drept de superficie, respectiv a unui drept de proprietate asupra construcțiilor edificate si un drept de folosința asupra terenului aferent construcțiilor, plantatiilor, instalatiilor, să se dispună obligarea pârâtei la a le lăsa in deplină si exclusivă posesie terenul aferent acestora, precum si sa se dispună intabularea dreptului de superficie in cartea funciara.
Raportat la inscrisurile depuse la dosar si la cele retinute si de expertul in constructii si de cel agricol, constructiile au fost edificate de reclamanti in perioada 1990 – 1992, racordurile la utilități fiind realizate in perioada 1992 – 1994. In ce priveste culturile amenajate de reclamanti pe terenul din Iasi, ., acestea au o vechime variabilă, respectiv: vița de vie, cca 20 ani; cires, prun, mar – 15 – 20 ani; tuia – 8-15 ani; buxus – 3-10 ani; meri – 3-10 ani; păr, ciresi – peste 20 ani; visini, mar, zarzăr – sub 10 ani; pruni – peste 20 ani; meri, visin, cires – sub 5 ani.
Potrivit art. 68 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil, disp.art.693 – 702 cod civil nu se aplică drepturilor de superficie constituite inaintea intrării in vigoare a Codului civil.
Cum toate constructiile, instalatiile, plantatiile ce fac obiectul actiunii au fost edificate/amenajate anterior intrării in vigoare a actualului Codul civil, aplicabile cauzei sun dispozitiile Codului civil de la 1864.
Potrivit art. 492 Cod civil de la 1864: „ Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește contrarul „.
Dreptul de superficie este un drept real principal care presupune dreptul de proprietate al unui terț asupra construcțiilor sau altor lucrări care se găsesc pe terenul care aparține unei alte persoane, teren pe care superficiarul are un drept de folosință.
Regimul juridic al superficiei a fost rezultatul jurisprudenței și operei doctrinale. Îndeosebi în privința constituirii dreptului de superficie, atât doctrina, cât și jurisprudența sunt unanime în a spune că dreptul de superficie se dobândește în baza înțelegerilor părților, legatelor, prescripției achizitive sau legii.
În lipsa unei dispoziții legale, a unui legat sau dacă condițiile prescripției achizitive nu sunt îndeplinite, existența unei convenții între proprietarul terenului și persoana care a înălțat construcțiile este indispensabilă pentru a obține dreptul de superficie.
Din probatoriul administrat în cauză, instanta retine că reclamantii au ridicat constructiile, au amenajat instalatiile si culturile pe baza unei intelegeri cu fostul proprietar al terenului, Alcaz M.. Aceasta, in conditiile in care la 15.06.1990 intre numita Alcaz M. si reclamantul Pista A. s-a incheiat o conventie cu valoare de antecontract, intitulata „Zdelcă”, pentru suprafata de 1200 mp teren, neidentificata, situata in Iasi, ., iar prin sent.civ.nr.8996/2004 a Judecătoriei Iasi, irevocabilă, s-a constatat perfectata vanzarea – cumpărararea inervenita la 15.06.1990.
De altfel, pana la data pronuntarii dec.civ.nr.410/2011 a Tribunalului Iasi, cand s-a realizat o comparare a titlurilor reclamantilor din prezenta cauza si a pârâtei, dându-se preferință titlului pârâtei, reclamantii au stăpânit terenul si au edificat constructiile considerându-se proprietari ai acestora.
Instanta mai retine si atitudinea procesuală a pârâtei, care a achiesat partial la solicitarile reclamantilor, pentru o suprafata de 300 mp ( conform intâmpinării de la f.43) aferentă constructiilor si utilităților, in privinta culturilor si a racordurilor afirmând la interogatoriu că nu cunoaste de existenta acestora, intrucât nu a fost la locuinta reclamantilor. Or aceste racorduri si culturi urmează soarta constructiilor principale.
Existența dreptului de superficie a fost unanim acceptată in jurisprudență, apreciindu-se că se întemeiază pe prevederile art. 492 Cod civil de la 1864. Prin urmare, în favoarea proprietarului terenului funcționează prezumția că este și proprietarul construcțiilor edificate, dar prezumția poate fi răsturnată, făcându-se dovada contrarie. Referitor la regimul juridic al dreptului de superficie, ICCJ a reținut următoarele: “Dreptul de superficie este un drept real pe care o persoana, proprietar asupra construcțiilor a altor lucrări sau plantații, îl are pe suprafața de teren care aparține altei persoane, teren asupra căruia superficiarul capata un drept de folosinta. Astfel definit, dreptul de superficie are caracter imobiliar și perpetuu prin natura sa, existenta acestuia fiind dependenta de caracterul definitiv al construcției, plantației sau lucrării ce grevează terenul pe care se afla. Dreptul de superficie nu este gratuit; pentru folosinta terenului, superficiarul putând fi obligat la plata unei indemnizații.” (Decizia nr. 4125/2005-ICCJ-Secția comercială).
In cauză, instanta retine ca fiind indeplinite conditiile constituirii dreptului de superficie asupra constructiilor, instalatiilor, racordurilor, plantatiilor edificate de reclamanti pe terenul in suprafata de 1069 mp, situat in Iasi, ., asa cum au fost identificate in expertizele Tomm T. si O. M. B.. Se va recunoaste astfel reclamantilor dreptul de proprietate asupra constructiilor si dreptul de folosință asupra terenului pe care acestea se află.
In privinta solicitării reclamantilor, de a obliga pârâta să le lăse in deplină si exclusivă posesie terenul aferent constructiilor, instanta constată că aceasta se circumscrie actiunii posesorii, prevăzute de art. 674 alin.1C.pr.civ. de la 1865.Admiterea unei actiuni posesorii presupune indeplinirea anumitor conditii prevăzute de art.674 alin.1 C.pr.civ., cumulativ: existența unui act de tulburare/deposedare; să nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare; reclamantul trebuie să dovedească că, inainte de această dată, a posedat cel putin un an; posesiunea lui intruneste conditiile cerute de art. 1846 – 1847 Cod civil de la 1864.
În speță, este clar că nu sunt indeplinite conditiile actiunii, in conditiile in care nu s-a facut nici o dovada a tulburării posesiei reclamantilor asupra terenului aferent constructiilor. Mai mult, pârâta are calitatea de proprietar al terenului in cauză, calitate in care se bucură de atributele de posesie, folosință si dispozitie asupra lui. Or reclamantii, care abia prin prezenta au solicitat constatarea dreptului lor de proprietate asupra constructiilor, nu pot nega pârâtei exercitiul dreptului său de proprietate. Desi parata nu a inteles sa uzeze de disp.art. 482 C.civ. de la 1864, invocand accesiunea imobiliară, ea rămâne proprietarul terenului in discutie.
Rezultă din considerentele de mai sus că actiunea posesorie formulată este neintemeiată, nefiind indeplinite conditiile legale, motiv pentru care urmează a fi respinsă.
Neîntemeiata este si solicitarea adresata instantei, de intabulare a dreptului de superficie, intrucât, in temeiul art. 47 alin.5 din Legea 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare, inscrierea drepturilor in cartea funciara se efectueaza la cererea părtilor interesate, iar cererea de înscriere se îndreaptã la biroul unde se aflã cartea funciarã în care urmeazã sã se facã înscrierea.
Nimic nu impiedica reclamantii ca, in cazul stabilirii irevocabile a dreptului lor de superficie, să solicite biroului de carte funciară, inscrierea acestui drept.
Raportat la considerentele de mai sus, actiunea reclamantilor va fi admisă in parte.
In privinta cheltuielilor de judecata, instanta retine că prin intâmpinare, pârâta a recunoscut pretentiile reclamantilor pentru o suprafata de 300 mp ( aproximativ ¼ din suprafata identificata de expert ca fiind ocupata de constructii si pentru care s-a recunoscut dreptul de superficie). In aceste conditii, nu poate primi aplicare art.275 C.pr.civ. privind scutirea pârâtului de plata cheltuielilor de judecata, intrucât, pentru ca pârâtul să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecata, acesta trebuie să recunoască integral pretentiile reclamantului.
In cauză, reclamantii au efectuat cheltuieli de judecata . de 7769 lei, din care: 3239 lei taxa de timbru si timbru judiciar, 2500 lei onorariu avocat si 2030 lei onorarii experti. Cum actiunea a fost admisă in parte, se impune ca, in temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâta sa fie obligata la plata doar a unei jumătăti din cheltuielile de judecata facute de reclamanti, respectiv 3884,5 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte actiunea precizată de reclamantii P. A. si P. G. – V., domiciliati in Iasi, . A, jud.Iasi in contradictoriu cu pârâta I. V. A., domiciliata in Iasi, ., jud.Iasi.
Constată dreptul de superficie al reclamantilor asupra constructiilor, instalatiilor, racordurilor, plantatiilor edificate de reclamanti pe terenul in suprafata de 1069 mp, situat in Iasi, ., asa cum au fost identificate in expertizele Tomm T. si O. M. B. ( dreptul de proprietate asupra constructiilor si dreptul de folosință asupra terenului).
Respinge actiunea posesie si cererea de inscriere in cartea funciară a dreptului de superficie.
Obligă pârâta la plata unor cheltuieli de judecata in cuantum de 3884,5 lei.
Cu apel in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica astăzi, 03.07.2013.
Președinte, Grefier,
Red. P.O../Teh. P.O
5 EX/03.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 05-12-2013,... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
