Uzucapiune. Hotărâre din 16-10-2013, Judecătoria IAŞI

În cadrul cercetării judecătorești, au fost administrate următoarele probe: proba cu înscrisuri, proba testimonială (martorii D. C. și I. V. fiind audiați la propunerea reclamanților), proba cu raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală judiciară întocmit de către domnul expert D. C., raport avizat prin procesul verbal de recepție nr. 995 din 21 mai 201, respectiv 871 din 29 aprilie 2013 al Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași (filele 117-131).

În temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, părțile au formulat concluzii scrise, avute în vedere de i ștanță la pronunțarea prezentei cauze.

Analizând probele administrate în prezenta cauză prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține, în fapt și în drept, următoarele:

În fapt, autorii reclamanților Z. V. și Z. E. stăpâneau în anul 1959 conform extrasului de rol agricol aflat la fila 59 dosar, o suprafață de 4,80 ha teren din care 2 ha și 29 ari teren arabil, 36 de ari fânețe, 1 ha și 26 ari pășuni, 13 ari livezi, 39 ari vii, 28 ari păduri și 09 ari curți construcții. În anul 1996, Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a eliberat pe numele autorului Z. V. pentru suprafața de 5,04 ha titlul de proprietate nr._ din 06.05.1996, teren situat în extravilanul comunei Tomești în tarlaua 79 și 80. Conform documentației tehnice cadastrale cu nr. 3776 din 14.05.2001, avizate de OCPI Iași, pentru suprafața de 9418 mp se atribuie număr cadastral 612, teren care din anul 2001 a intrat în proprietatea reclamanților. Pe acest teren reclamanții și-au edificat o construcție înscrisă în cartea funciară nr._ a comunei Tomești, conform documentație tehnice avizată cu nr._ din 23.08.2011.

În plus față de terenul dobândit de autorul reclamanților prin titlul de proprietate nr._/06.05.1996, reclamanții D. M. și D. N. ocupă în prezent și imobilul teren în suprafață totală de 2500 mp, alcătuit din două trupuri: suprafața de 1.057 mp, categorie teren arabil, situat în intravilanul satului C., ., tarlaua T79, parcelele A4628/1 și A4628, și imobilul teren și suprafața de 1443 mp, situat în extravilanul comunei Tomești, județul Iași, tarlaua T79, parcelele A4628/2 TF 4631/1/5, PS4616/1/1, identificat prin Planurile de amplasament și delimitare a imobilului (filele 130 și 125), anexă a raportului de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. C.. De la data dobândirii posesiei asupra terenului din 1959, autorul reclamanților a îngrădit imobilul și s-a comportat ca proprietar al întregii suprafețe de teren, posesia sa fiind continuată de reclamanți din anul 2001 până în prezent. Astfel, din depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța reține că autorul reclamantului și apoi reclamantul au stăpânit întregul teren în mod public si netulburat, sub nume de proprietar, fără ca suprafața posedată să fi suferit modificări.

În drept, potrivit art. 82 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 dispozițiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cum, în cauza de față posesia a început înainte de data intrării în vigoare a Noului cod civil rezultă că vor fi aplicabile speței dispozițiile Codului civil de la 1864.

Instanța învederează că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății asupra bunurilor imobile, prin exercitarea unei posesii utile asupra acesteia în termenul prevăzut de lege.

Așa cum rezultă din cele arătate mai sus, reclamanții stăpânesc o suprafață suplimentară celei pentru care s-a emis titlu de proprietate nr._ din 06.05.1996, adică o suprafață de 2500 mp, identificată prin raportul de expertiză, întocmit de expertul tehnic judiciar Drujesc C. (filele 38-54 și 78-88), teren situat în intravilanul și extravilanul satului C., ., pentru această suprafață de teren nefiind eliberate alte acte de proprietate pe numele altor persoane potrivit adeverinței nr._/29.04.2013.

Potrivit art. 1890 Cod civil, „Toate acțiunile atât reale, cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a definit un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință.” De asemenea, art. 1846 alin. 1 Cod civil dispune că „Orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii.” iar conform art. 1847 Cod civil, „Ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar...” Totodată, potrivit art. 1860 Cod civil, „Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.”

Așadar reclamanții invocă dobândirea proprietății prin uzucapiunea de 30 ani, condițiile ce sunt cerute pentru a opera această uzucapiune vizând, potrivit art. 1890 Cod civil doar exercitarea unei posesii utile și în cadrul unui termen de cel puțin 30 de ani. Conform art. 1847 Cod civil pentru a fi utilă, putând duce, așadar, la prescripție, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Reclamanții invocă joncțiunea posesiei lor cu posesia exercitată de autorii lor Z. V. și E.. O astfel de joncțiune este posibilă, având în vedere că reclamanții au dobândit, pe calea succesiunii legale, posesia asupra imobilului. Așa cum reiese din depoziția martorilor audiați, atât stăpânirea exercitată de autorii reclamanților cât și de reclamanți întrunește cele două elemente ale posesie - corpus și animus, fapt care o transformă într-o veritabilă posesie. Intenția sa de a se comporta public ca proprietari ai acestui teren reiese din plata impozitelor asupra acestui teren, precum și din activitățile de cultivare și plantare cu viță de vie și pomi fructiferi.

Caracterul continuu al posesiei presupune ca posesia să fie exercitată în mod regulat, fără intermitențe, raportat la natura bunului imobil ce face obiectul posesiei. Reclamanții, în calitate de posesor actual, beneficiază de prezumția de continuitate și neîntrerupere a posesiei, prevăzută de art. 1850 Cod civil, potrivit căreia dacă posesorul actual probează că a posedat la un moment dat mai înainte este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără ca aceasta să împiedice proba contrară. Pârâta nu a făcut proba că posesia ar fi avut caracter discontinuu sau ar fi fost întreruptă și, în plus, din declarația martorilor rezultă că atât autorii reclamanților cât și aceștia au exercitat o posesie continuă asupra acestui teren.

Potrivit art. 1851 Cod civil, posesia este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului. Din declarația martorilor rezultă și caracterul pașnic al posesiei. Același caracter rezultă și din relațiile comunicate de pârâtă privitoare la lipsa litigiilor privitoare la acest teren.

Caracterul public al posesiei utile este definit de art. 1852 Cod civil, ca fiind o posesie care nu este exercitată în ascuns de adversarul proprietarului sau în așa fel încât acesta nu ar putea să o cunoască. Or, din depoziția martorilor rezultă că posesia asupra terenului a fost exercitată în mod public, clandestinitatea fiind foarte greu de conceput în privința bunurilor imobile, acestea fiind susceptibile de posesie ascunsă mai mult teoretic. Instanța reține intenția reclamanților de a se comporta ca proprietari al imobilului, exercitând, așadar, o posesie sub nume de proprietar, confirmată de depoziția martorei audiată și de îngrădirea terenului.

Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv că autorii reclamanților și apoi reclamanții a intrat în stăpânirea imobilului cu intenția de a se comporta față de acesta în calitate de proprietar și nu cu intenția de a-l deține pentru altul, este susținut de prezumția relativă de neprecaritate instituită de art. 1854 Cod civil care se coroborează cu atitudinea acestora de a se impune în fața tuturor în calitate de proprietari.

Cu privire la apărările pârâtei instanța reține că acestea nu sunt fondate. Așa cum s-a reținut în doctrină, spre deosebire de posesie, care este o stare de fapt, detenția precară este o stare de drept, care rezultă întotdeauna dintr-un raport juridic, detentorul precar exercitând în fapt o putere care are la bază un titlu juridic, care implică recunoașterea dreptului altuia. Pârâta nu a făcut dovada că terenul în suprafață de 2500 mp, aflat în litigiu s-a aflat în patrimoniul cooperativei agricole de producție, cum de altfel nu s-a făcut nici dovada că acest imobil se află în prezent în proprietatea comunei Tomești, la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar.

Pentru toate aceste considerente, instanță consideră că nu există dubii cu privire la faptul că reclamanții a avut o posesie utilă asupra terenului pe care îl stăpânea din 1959 au autorii lor Z. V. și E..

Față de cele ce preced, instanța urmează, în baza art. 1890 Cod civil, coroborat cu art. 111 Cod procedură civilă să admită acțiunea și să constate că reclamanții au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, prin joncțiunea posesiei cu cea a autorilor Z. V. și E., dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 2500 mp alcătuit din suprafața de 1.057 mp, categorie teren arabil, situat în intravilanul satului C., ., tarlaua T79, parcelele A4628/1 și A4628, având următoarele vecinătăți: la nord – DE 4541, la est –NR CAD_, la sud – D. M., iar la vest – D. G. și suprafața de 1443 mp, situat în extravilanul comunei Tomești, județul Iași, tarlaua T79, parcelele A4628/2 TF 4631/1/5, PS4616/1/1, având următoarele vecinătăți: la nord –D., la est –NR CAD_, la sud – Z. J., iar la vest – Z. J., teren identificat prin Planurile de amplasament și delimitare a imobilului (filele 125 și 130), anexă a raportului de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală efectuat în prezenta cauză de către domnul expert D. C. (raport avizat favorabil de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași prin procesele verbale de recepție nr. 995 din 21 mai 2013 și 871 din 29 aprilie 2013).

În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, făcând aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanții D. M. și D. N., domiciliați în Iași, . nr. 25, ., . și domiciliul ales la Cabinet individual de avocat I. I., cu sediul în Iași, ., ., în contradictoriu cu pârâta .> – prin reprezentant legal Primarul, cu sediul în ..