Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4821/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4821/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 39340/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 01.04.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Z. L. F. M.
Grefier: R. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4821/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant .. IAȘI SA și pe pârât ASOCIAȚIA DE proprietari . REGIE, având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
- Susținerile părților
1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 04.12.2013, sub nr. mai sus menționat, în antet, reclamanta S.C. C. Iași S.A. (prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare SPRL) a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta Asociația de Proprietari . Regie la plata sumei de_,15 lei, reprezentând contravaloarea penalităților aferente perioadei februarie 2007 – octombrie 2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Societatea reclamantă furnizat pârâtei energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, în baza relațiilor contractuale, contractul dând naștere la dreptul de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate.
Pentru neachitarea la termen a facturilor (necontestate de pârâtă), au fost calculate și penalități de întârziere, conform contractului.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.1270, 1516 alin.1, 1169, 1073, 1530 C.Civ..
În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri, anexând mai multe acte cererii: sentința civilă nr.697/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția F. (f.4 și urm.), notificare, contractul de furnizare nr.232/10.01.2002 (f.11 și urm.), componență sold (f.16 și urm.), facturi (f.29 și urm.).
2. Pârâta nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări, deși a fost legal citată.
3. Reclamanta a depus precizări la 04.03.2014, odată cu dovada procedurii de informare privind medierea.
II. Aspecte procesuale
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
Instanța, prin încheierea de la ultimul termen, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
III. Analiza excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune
Art.1 din Decretul 167/1958 (numit în continuare „Decretul”), aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Potrivit art.3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7.
După cum rezultă din cerere și din graficul de la filele 19 și urm., reclamanta a pretins contravaloarea penalităților aferente unor facturilor scadente cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea cererii.
Nu se poate reține o recunoaștere a datoriei prin plată, atât timp cât nu există dovezi certe că prin anumite plăți s-au stins anumite obligații de plată (de exemplu, chitanțe în care se indică numărul facturilor achitate). În aceste condiții, în temeiul art.16 lit.a din Decret, instanța va reține că nu a operat întreruperea prescripției înainte de a expira termenul de 3 ani.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune și va respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților datorate pentru achitarea cu întârziere facturilor având scadența anterior datei de 04.12.2010.
IV. Analiza fondului
Între reclamantă (în calitate de furnizor) și pârâtă (în calitate de consumator) au intervenit convențiile depuse la dosar, în temeiul cărora a emis facturile anexate cererii.
Potrivit art. 969 C. Civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Totodată, potrivit art.1073 C.Civ., creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației. În fine, art.1087 C. Civ. prevede că atunci când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare, nici mai mică, acesta fiind textul cu caracter general aplicabil.
Potrivit art.18 alin.1 lit.a din contract, neachitarea facturii în termen atrage majorări de întârziere de 0,2% pe zi.
În cazul particular al obligațiilor constând în sume de bani, este relevant și art.1 din O.G.9/2000, conform cu care părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. În cazul de față, părțile au stabilit rata dobânzii la nivelul arătat în paragraful anterior.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt, rezultă că beneficiara nu și-au achitat la timp obligațiile contractuale față de furnizoare, astfel încât datorează plata penalităților de întârziere, în raport de care nu a intervenit prescripția.
Pentru a calcula aceste sume, instanța a folosit calculul pus la dispoziție de reclamantă și a ajustat valoarea tuturor facturilor de penalități, eliminând din valoarea fiecăreia dintre acestea pe cea a penalităților raportate la facturi scadente înainte de 04.12.2010 (folosind prezentările în detaliu ale fiecărei facturi de penalități de la filele 16 și urm.). Astfel, primele zece facturi din tabel au fost eliminate în întregime, următoarele două au fost reduse, iar celelalte au fost luate în considerare în întregime.
Pe baza acestui calcul, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2406,08 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente facturilor de utilități cu scadența în perioada 28.12.2010 – 25.11.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor având scadența anterior datei de 04.12.2010.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A. (prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. – cu sediul în Iași, ., jud.Iași) în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari . Regie (cu sediul în Iași, șoseaua Națională nr.38, ., .).
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2406,08 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente facturilor de utilități cu scadența în perioada 28.12.2010 – 25.11.2011.
Cu apel, în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2014.
Președinte, Grefier,
Z.L.F.M.R.M.G.
Red. / tehnored. Z.L.F.M.
4 ex/16.05.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4817/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2051/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
