Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7876/2014. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura este completă, fără citarea părților.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19 Mai 2014 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 26 Mai 2014 și ulterior pentru astăzi, când:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 14.01.2014 sub nr._, reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei Asociația de Locatari PT 10B – pentru blocul DA8 la plata sumei de 29.578,06 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada noiembrie 2006 – aprilie 2012.

În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta prin contractul de furnizare a energiei termice nr. 167 din 08.02.2010, contractul nr. 2070/29.11.2005, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita integral și la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate. Pentru neachitarea la termen a facturilor pentru consumul de energie termică s-au calculat penalități pentru fiecare zi de întârziere conform clauzei penale prevăzute de art. 18 alin.2 lit. a din contract.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1516 alin.1, art. 1169, art. 1073, art. 1530 Cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.

Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.

În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, acordul de mediere încheiat între părți la data de 10.02.2011, contractul de furnizare a energiei termice nr. 167 din 08.02.2010, contractul de furnizare a energiei termice din sisteme de alimentare centralizată către asociațiile de proprietari, la prețuri reglementate nr. 2070 din 29.11.2005, sentința civilă nr. 697/17.04.2012 pronunțată de către Tribunalul Iași – Secția II Civilă – F. în cauza cu nr._, componența sold clienți la data de 18.10.2013.

Pârâta Asociația de Locatari PT 10B – pentru blocul DA8 nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală.

Instanța, din oficiu, potrivit prevederilor art. 22 alin.2 Cod procedură civilă, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru neîndeplinirea obligației stabilite prin art. 2 alin.1¹ din Legea nr. 192/2006 privind medierea, și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere mai vechi de 3 ani.

Reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către instanță. Procedura de informare privind medierea a fost îndeplinită, conform procesului-verbal nr. 315 din 10.03.2014 încheiat de către Biroul de Mediatori Asociați A. & Stefirca.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele mai vechi de 3 ani, aceasta este neîntemeiată. A mai arătat reclamanta că sumele solicitate prin acțiune au fost recunoscute de către pârâtă ca fiind datorate prin acceptarea la plată a facturilor și efectuarea de plăți succesive, plăți ce se regăsesc evidențiate distinct în fișa de cont pentru operații diverse. Ultimele plăți cu titlu de energie termică au fost efectuate de către pârâtă la data de 02.04.2012 în sumă de 161,86 lei, plată cu care a fost achitat integral contravaloarea energiei termice. Din plățile efectuate de către pârâtă cu titlu de energie termică se observă faptul că nu a respectat termenul de scadență al facturilor lunare, ceea ce a dus la acumularea de penalități de întârziere la plată, penalități care fac obiectul prezentului dosar.

Reclamanta a susținut că potrivit prevederilor art. 2538 Cod civil, constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea. Ca efect al acestor recunoașteri s-a întrerupt cursul prescripției, urmând ca de la data acestor recunoașteri să curgă un nou termen de prescripție.

Reclamanta a depus fișa de cont pentru operații diverse.

Pârâta Asociația de Locatari PT 10B – pentru blocul DA8 a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea excepțiilor invocate din oficiu și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 223, art. 411 alin.2 Cod procedură civilă.

În ședința publică din 31.03.2014, instanța a respins ca rămasă fără obiect excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu (fila 100).

Analizând susținerile părților coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:

Reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor (vânzător), și pârâta Asociația de Locatari PT 10B, în calitate de consumator, au încheiat, pe o durată de 5 ani (2005-2010), contractul de furnizare a energiei termice din sisteme de alimentare centralizată către asociațiile de proprietari, la prețuri reglementate nr. 2070 din 29.11.2005. Ulterior, aceleași părți au încheiat, pe durată nedeterminată, contractul de furnizare a energiei termice nr. 167 din 08.02.2010.

Potrivit contractelor încheiate de către părți, pârâta s-a obligat să achite contravaloarea facturilor emise de către reclamantă în termen de 15 zile lucrătoare de la data expedierii acestora prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei sau în termen de 15 zile lucrătoare de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat, neachitarea facturilor în termen de 30 de zile calendaristice de la data scadenței atrăgând calcularea de majorări de întârziere.

Pentru neachitarea în termen a facturilor emise în temeiul contractelor menționate mai sus, au fost calculate penalități de întârziere (filele 32-75).

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă, instanța o apreciază ca întemeiată pentru suma de 23.406,81 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 – decembrie 2007, pentru următoarele considerente:

Reclamanta a arătat că reprezintă acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, această recunoaștere având efectul întreruperii cursului prescripției dreptului la acțiune și pentru obligația accesorie – penalitatea de întârziere.

Instanța apreciază că prevederile art. 2538 cod civil nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.

Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.

Instanța constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reține că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 14.01.2014.

Reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 29.578,06 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 – aprilie 2012, conform documentelor menționate în componența de sold clienți la data de 18.10.2013 (filele 23-31).

Analizând componența de sold emisă la data de 18.10.2013 (punctele I și III), având în vedere data scadenței menționate în facturile indicate în acest înscris, instanța constată că sumele solicitate de către reclamantă cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 – decembrie 2007 sunt prescrise, cuantumul acestora fiind de 23.406,81 lei. Pentru perioada ianuarie 2008 – ianuarie 2011, instanța a avut în vedere acordul de mediere încheiat la data de 10.02.2011 prin care pârâta a recunoscut, la acea dată, că suma datorată reclamantei, pentru blocul DA8, este de 36.719,26 lei, această recunoaștere având efect întreruptiv cu privire la termenul de 3 ani al prescripției extinctive. Nu a fost reținut acest efect și cu privire la perioada noiembrie 2006 – decembrie 2007, sumele aferente acestui interval de timp fiind prescrise la momentul încheierii acordului de mediere din 10.02.2011. Or, recunoașterea sumei datorate creditoarei trebuie efectuată în cursul termenului de prescripție extinctivă și nu ulterior împlinirii prescripției extinctive, pentru a se da eficiență prevederilor art. 16 alin.1 lit. a și art. 17 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă.

Așadar, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere în cuantum de 23.406,81 lei aferente perioadei noiembrie 2006 – decembrie 2007și va respinge ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere calculate pentru această perioadă.

Totodată, din cuprinsul componenței de sold emise la data de 18.10.2013, având în vedere și acordul de mediere încheiat la data de 10.02.2011, instanța reține că termenul de prescripție a dreptului la acțiune nu s-a împlinit cu privire la facturile emise în perioada ianuarie 2008 – aprilie 2012, valoarea penalităților fiind de 6.171,25 lei.

Prin urmare, instanța constată că reclamanta deține împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă, conform art. 662 alin.1-4 Cod procedură civilă, în cuantum de 6171,25 lei ce reprezintă penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2008 – aprilie 2012, motiv pentru care o va obliga pe pârâtă să achite reclamantei suma menționată mai sus.

Așadar, în temeiul dispozițiilor art. 1516 alin.1 Cod civil, instanța va admite în parte acțiunea și va dispune potrivit celor arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției dreptului la acțiunea privind suma de 23.406,81 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 – decembrie 2007.

Admite în parte acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A., CUI_, cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 25, județul Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Locatari PT 10B – pentru blocul DA8, cod_, cu sediul în Iași, ., județul Iași.

Obligă pe pârâtă să achite reclamantei suma de 6171,25 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2008 – aprilie 2012.

Respinge ca prescrisă cererea reclamantei având ca obiect plata sumei de 23.406,81 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 – decembrie 2007.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere ce urmează a fi depusă la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi 02.06.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

B. E. C. P. C.

Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./23.06.2014, 4 ex.