Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3708/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3708/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 35932/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier P. T.
Sentința civilă nr. 3708/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . R. M. A., R. L., având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06.11.2013, pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._, reclamanta . prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții R. M. A. și R. L., obligarea acestora la plata către reclamantă a sumei de 585,57 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru perioada decembrie 2009 - ianuarie 2012. S-a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâții, conform convenției de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr. 279/27.01.2005, a furnizat acestora energie termică pentru încălzire. S-a afirmat că, legal încheiat, contractul a dat naștere dreptului reclamantei de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate de energie termică, determinate potrivit prevederilor legale și a de a încasa contravaloarea serviciilor prestate, cu obligația corelativă pentru pârâților de a achita la termen și integral facturile emise. S-a susținut că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere, facturile nefiind contestate de către pârâți. De asemenea, reclamanta a susținut că, în temeiul art. 7201 din Codul de procedură civilă, a invitat pârâții la conciliere, dar că acest demers a fost fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1516 alin. 1 Cod civil, Legea nr. 325/2006 și Ordinul ANRSC nr. 483/2008. Din punct de vedere al materialului probatoriu, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost formulată prin administrator judiciar, reclamanta aflându-se în procedura insolvenței, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La cerere au fost anexate în copii certificate, următoarele înscrisuri: referatul de neprezentare la conciliere, convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr. 279/27.01.2005, facturi emise și neachitate, situația debitului defalcat, componenta sold client, sentința civilă nr. 697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._, ”fișa de cont pentru operațiuni diverse”.
Fiindu-le comunicată cererea de chemare în judecată, pârâții R. M. A. și R. L. nu au depus întâmpinare .
Din oficiu, instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la sumele solicitate de reclamantă, cu titlu de penalități pentru perioada decembrie 2009 – octombrie 2010, excepție asupra căreia instanța se va pronunța prin prezenta hotărâre, apreciindu-se că este necesară administrarea probelor pentru a putea soluționa această excepție.
La data de 23 ianuarie 2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției invocate, prin plățile efectuate succesiv intervenind o întrerupere a cursului prescripției.
Judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părților legal citate.
În cadrul cercetării judecătorești la solicitarea reclamantei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția prescripției extinctive invocată, instanța în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia “instanța se va pronunța mai intâi asupra execepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de pobe, ori duă caz, cercetarea în fond a cauzei”, reține următoarele:
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 2538 cod civil conform cărora constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea. Instanța apreciază că dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.
Art. 1 din Decretul 167/1958, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A.. 2 stabilește că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani”.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 06.11.2013, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind suma de 582,78 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei decembrie 2009 – octombrie 2010.
Pentru aceste considerente, în urma admiterii excepției prescripției, instanța va respinge acțiunea în ceea ce privește suma de 582,78 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei decembrie 2009 – octombrie 2010, ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei analizând probele administrate în cauză prin raportare la susținerile reclamntei și dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. C. S.A. și pârâții R. M. A. și R. L. s-au stabilit raporturi contractuale, prin încheierea convenției de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr. 279/27.01.2005, având ca obiect furnizarea energiei termice. Potrivit art. 7 punctul 1 din contract, pârâta și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de către furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței (15 zile de la data emiterii) atrage majorări de întârziere stabilite conform reglementărilor în vigoare (art. 20 alin. 1 lit. a).
În executarea contractului, reclamanta a emis facturile fiscale depuse la dosar. Pârâții nu a achitat la termen facturile emise de către reclamantă, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere în temeiul art. 20 alin. 1 lit. a din contractul încheiat între părți și ale OG nr. 93/2003, OUG nr. 39/2010, OUG nr. 88/2010, procentul de penalitate aplicat fiind de 0,1%, 0,05%, respectiv 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
Din situația de fapt reținută anterior, având în vedere faptul că pârâții nu au contestat existența raporturilor contractuale și îndeplinirea obligațiilor de către reclamantă, reiese faptul că S.C. C. S.A. a dovedit existența raporturilor juridice între părți, generatoare de drepturi și obligații reciproce pentru acestea, convenția încheiată în acest sens având putere de lege, în timp ce pârâtul nu au probat stingerea obligației de plată a penalităților de întârziere, prin nici unul din modurile prevăzute de către lege, nerespectând clauzele asumate la încheierea contractului.
În drept instanța reține că, deși societatea reclamantă a invocat dispozițiile noului cod civil, sunt incidente în cauză dispozițiile Codului civil de la 1865, art. 3 din legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului cod civil stabilind că „Actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz a săvârșirii ori producerii lor”, contractul dintre părți fiind încheiat a data de 27.01.2005.
Potrivit art. 969 din Codul civil de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 alin. 1 Cod Civil „convențiile trebuie executate cu bună credință”. Totodată, potrivit art. 1073 Cod Civil, creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației.
În baza raporturilor juridice stabilite, reclamanta s-a angajat să pună la dispoziția pârâților a agentului termic, iar aceștia să achite contravaloarea serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise. Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub nici un aspect de nici una dintre părțile contractante. În baza acestor relații stabilite, reclamanta, în calitate de furnizor de servicii a pus la dispoziția pârâților serviciile promise, emițând facturi fiscale aferente. Pârâții nu au realizat nici un fel de apărări legate de o eventuală excepție de neexecutare a contractului sau efectuarea unor plăți dovedite.
Se poate observa așadar că societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În atare situație, este suficient ca partea reclamantă să dovedească existența unui contract valabil încheiat și a caracterului cert al creanței sale, revenind pârâților obligația de a dovedi îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate sau excepții de neexecutare a contractului încheiat, or chiar cauze exoneratoare de răspundere.
Aplicând dispozițiile legale menționate la situația de fapt, rezultă că pârâții nu și-au achitat la timp obligațiile contractuale față de furnizoare, astfel încât datorează plata penalităților de întârziere aferente noiembrie 2010 – ianuarie 2012, acestea fiind în suma de 2,79 (așa cum rezultă și din înscrisul componența sold).
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2,79 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei noiembrie 2010 – ianuarie 2012, urmând a respinge acțiunea în ceea ce privește suma de 582,78 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei decembrie 2009 – octombrie 2010, ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește cererea accesorie a reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care o va respinge, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiunea privind suma de 582,78 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei decembrie 2009 – octombrie 2010.
Admite în parte acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, .. 25, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO40BRDE240SV_ deschis la BRD Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâții R. M. A. și R. L., cu domiciliul în Iași . nr. 70, b. 250, .. 1, județul Iași.
Obligă pârâții R. M. A. și R. L. să plătească, în solidar, reclamantei suma de 2,79 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2010 – ianuarie 2012.
Respinge ca prescrisă cererea reclamantei având ca obiect plata sumei de 582,78 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei decembrie 2009 – octombrie 2010.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțata în ședința publică din 12 martie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
5Ex./08.05.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-12-2014,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1444/2014.... → |
|---|
