Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 8260/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8260/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 32485/245/2012
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8260
Ședința publică din 10 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantele A. DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE "G. I.-ȘIȘEȘTI" și STAȚIUNEA DE C. DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE IAȘI, în contradictoriu cu pârâți B. I. M., B. D. C., B. D. G., C. N. B., C. JUDEȚEANĂ DE APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR IAȘI, S. R. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, C. G. și C. M. IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar - constatare nulitate absolută T.P. și hotărâre Comisie F.F.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc reprezentanții legali ai reclamantelor și a pârâților persoane juridice, precum și pârâți persoane fizice.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra excepției și fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 27.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 03.06.2014, ulterior pentru data de 10.06.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23.10.2012, sub dosar nr._, reclamantele A. DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE ”G. I. ȘIȘEȘTI” și STAȚIUNEA DE C. DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE IAȘI au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B. M., B. C., B. G., C. N. B., C. JUDEȚEANĂ DE APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR IASI, C. M. DE APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR IAȘI și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/20.04.2006, emis în favoarea pârâților în calitate de moștenitori ai numitului B. D. pentru suprafața de 10 ha și 5000 mp, domeniu public al statului român, precum și constatarea nulității absolute a Hotărârilor Comisiei Județene Iași de Aplicarea Legilor Fondului Funciar nr. 354/25.11.2005, nr. 278/13.02.2006, ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că pârâții, în calitate de moștenitori ai numitului B. D., au formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha și 5000 mp situată în perimetrul Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași, prin Hotărârea nr. 1692/785/A/1992 a Comisiei Județene Iași de Aplicarea Legilor Fondului Funciar fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate în acțiuni, pentru ca ulterior, în baza Legii nr. 274/2005, acestora să le fie reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața anterior menționată, în perimetrul administrat de reclamanta Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași, pe terenul aflat în domeniul public al statului român. În consecință, prin hotărârea Comisiei Județene Iași de Aplicare a Legilor Fondului Funciar nr. 354/25.11.2005, a fost admisă cererea de reconstituire, iar ulterior, prin Hotărârea nr. 278/13.02.2006, a aceleiași comisii, s-a constatat trecerea suprafeței de 10,50 ha din domeniul public în domeniul privat al statului.
În baza acestor hotărâri a fost emis numitului B. D. Titlul de proprietate nr._/20.04.2006.
Reclamantele au subliniat nerespectarea de către comisiile de aplicare a legilor fondului funciar a dispozițiilor art.10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 coroborat cu art. 10 din Legea nr. 1/2000, în considerarea regimului juridic al terenului, ce se afla în domeniul public al statului, având o afectațiune specială, de utilitate publică. S-a menționat că, în considerarea situației speciale a acestor terenuri, prin art.35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 s-a stabilit că bunurile proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetări științifice, agricole (…) aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora. Ulterior, prin Legea nr. 213/1998 s-a specificat, în cuprinsul Anexei I, că bunurile din categoria menționată fac parte din domeniul public al statului, această situație juridică fiind reiterată de dispozițiile Legii nr.147/2004, precum și de H.G. nr.2203/2004 – hotărâre de înființare a Stațiunii de C. Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași, act emis în baza Legii nr. 290/2002. În consecință, se arată, în considerarea faptului că terenurile se aflau în proprietatea publică a Statului român, în procedura administrativă a reconstituirii dreptului de proprietate nu își găseau aplicabilitatea dispozițiile art. III alin. 11 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 și nici dispozițiile art. 27 alin. 71 din HG nr. 890/2005, modificat și completat prin HG nr. 1832/2005.
S-a precizat că trecerea terenului din domeniul public în domeniul privat al statului nu s-a realizat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998, prin hotărâre a Guvernului, aceasta efectuându-se prin hotărârea unei comisii de aplicare a legilor fondului funciar, în mod nelegal, astfel că actul administrativ emis este lovit de nulitate absolută, sancțiune expres prevăzută de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.
Reclamantele au mai invocat încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. 8 din HG nr. 890/2005, conform cărora reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechile amplasamente se face în perimetrul unităților de cercetare - dezvoltare pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetării, aspect ce se analizează în considerarea afectațiunii speciale a acestora, aspect ce nu a fost luat în considerare de comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, neexistând nici un act care să ateste o situație contrară.În acest sens, s-a arătat că terenurile în cauză fac parte din programe naționale de cercetare agricolă, situația lor juridică fiind reglementată de art. 31 și art. 52 din Legea nr. 45/2009.
În consecință, s-a arătat, comisiile de aplicare a legilor fondului funciar au reconstituit dreptul de proprietate pârâților asupra suprafeței de 10 ha și 5000 mp, teren aflat în domeniul public al statului, indispensabil activității de cercetare, cu ignorarea dispozițiilor legale ce stabilesc caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 169/1997, Legii nr. 213/1998, Legii nr. 1/2000, Legii nr. 18/1991, Legii nr. 247/2005, Legii nr. 290/2002, HG nr. 890/2005, modif. prin HG nr. 1832/2005, HG nr. 1882/2005.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat prin acțiune și prin note de probe depsuă ulterior (f.60 ds) încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și cu expertiză topocadastrală.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Prin cererea precizatoare (completatoare) formulată la data de 09.11.2012, reclamantele au solicitat extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei C. G. (fila 25 dosar). La termenul din data de 14.05.2013, față de conținutul cererii modificatoare formulată de reclamante la data de 09.11.2012, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei C. G..
Pârâta C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IAȘI a formulat întâmpinare la data de 13.12.2012 (f.45 dosar), solicitând ca reclamantele să justifice calitatea procesual activă în considerarea dispozițiilor art. III alin. 2 din Legea nr. 169/2007, ce impun dovedirea existenței unui interes legitim în promovarea unei acțiuni în constatarea nulității hotărârilor Comisiei Județene de Fond Funciar Iași. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii în contradictoriu cu aceasta, menționându-se că hotărârile atacate au fost adoptate în acord cu dispozițiile legale, întrucât pârâții B. M., B. G. și B. C. au beneficiat inițial de reconstituirea dreptului de proprietate sub formă de acțiuni la S.C. VITIVINICOLA IAȘI, fiind astfel îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate în fizic.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 169/1997, Legii nr. 18/1991, HG nr. 890/2005.Pârâta a solicita în temeiul disp.art.242 alin.2 Cod procedură civilă judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâții B. M., B. C., B. G., C. G., C. M. DE APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR IAȘI și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, legal citați, nu au depus întâmpinare.
Pârâtul C. N. B. a depus la dosar precizări cu caracter de întâmpinare (f.258 ds) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând în sensul că actele administrative atacate îi au ca beneficiari pe pârâții B., acesta neavând calitatea de beneficiar al titlului de proprietate și al hotărârilor a căror nulitate se ridică. Mai mult, a precizat pârâtul, din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, nu rezultă existența vreunei legături juridice între acesta, ceilalți pârâți și terenul în litigiu, acesta neavând nici calitatea de proprietar actual al imobilului. S-a solicitat totodată obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții B. M., B. C., B. G., S. R. prin Min. Finanțelor Publice, C. Locală de Fond Funciar Iași, C. Județeană de Fond Funciar Iași și Cihodariu G., legal citați nu au depus întâmpinare.
La termenul din data de 27.05.2014, instanța a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul C. N. B., cu fondul cauzei.
În cursul cercetării judecătorești a fost administrată probe cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat la cererea reclamantei și proba cu interogatoriu, pârâții legal citați, neprezentându-se la interogatoriu.
Proba cu expertiză tehnică în specialitatea topo-cadastrală a fost prorogată după administrarea probelor cu înscrisuri și ulterior respinsă de instanță ca neutilă cauzei.
În cadrul probei cu înscrisuri la dosarul cauzei pârâta C. Județeană a Fond Funciar Iași a înaintat documentația aferentă titlului de proprietate și hotărârilor contestate constatând în: hotărârea nr.1692/785/A din 16.05.1992, cerere de reconstituire înregistrată sub numărul_/19.03.1991, procură autentificat sub numărul 1871/12.06.1991 dată de B. M. numitului C. G., adeverință nr.1133/16.06.1992 emisăd e SCA Bucium Sa, contract de împrumut nr.6/25.03.1952, certificate de stare civilă, revenire la cererea de reconstituire a dreptului înregistrată sub numărul_/24.09.1991, Tabel nominal Anexa 19, Situația evidenței Acționarilor la 27.02.1997 conform Anexei nr.19, Hotărârea nr.354/25.11.2005, emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași, Hotărârea nr.134/04.06.2005 emisă de C. Județeană de Fond Funciar C., referat din 11.05._ al C. M. de Fond Funciar Iași, schiță teren revendicat, Decizia nr._/15.12.1993 a C. Județeană de Fond Funciar Iași, Hotărâra nr.278/13.02.2006 a C. Județeană de Fond Funciar Iași, adresă a OCPI Iași către C. Județeană de Fond Funciar Iași nr.576/10.02.2006 (f.122 -142 ds).
C. M. de Fond Funciar Iași, la solicitarea instanței de a înainta documentația aferentă actelor de reconstituire contestate, a informat instanța de judecată că întreaga documentație a fost înaintată Comisiei Județene de Fond Funciar (adresa_/04.11.2013, f.200 dosar ).
Reclamanta a depus la dosarul cauzei, copia titlului de proprietate contestat (fila 39-40 dosar), Hotărârile nr.1578/27.04.2010 și nr.2437/29.11.2011 emise de C. Județeană de Fond Funciar Iași de reconstituirea a dreptului de proprietate pentru A. de Științe Agricole Gh. I. Șiștești a suprafeței de 100 ha teren pe raza mun P. județ Iași și de atribuire comasată a aceleiași suprafețe de teren din terenurile aflate în administrarea Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași (f.156,157 dosar) precum și procesul verbal nr.2191/10.06.2013 încheiat între Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație și A. de Științe Agricole prin care s-a predat suprafața de teren de 100 ha reconstituită în beneficiul celei din urmă (fila 158 dosar), contract de vânzare cumpărare de drepturi autentificat sub nr.85/20.01.2005, declarație aut sub nr.89/20.01.2005, declarație aut sub nr 539/22.03.2007, Sentinta civila nr._/27.11.2006 pronunțată în dosar nr._/2005, Încheierea emisă de OCPI sub nr._/22.03.2007, raport de expertiză tehnică judiciară efectuat în dosar_/2005, pan cadastral (f.278-293 dosar).
La solicitarea instanței de judecată OCPI Iași a înaintat la dosarul cauzei întreaga documentație existentă în arhiva acestuia cu privire la titlul de proprietate contestat constând în: fișă de verificare a titlului de proprietate, proces verbal de punere în posesie 5777/15.02.2006 și schiță aferentă, Hot. nr.354/2511.2005, Tabel nominal Anexa 29, Protocol de Predare Primire a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al Statului nr.383/15.02.2006, Anexa 24C la Regulament, Protocol de delimitare 15.02.2006, documentație cadastrală având ca beneficiar Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație (f.210-233 dosar) extras de carte funciară cu privire la terenul înscris în TP_/20.04.2006 (fila 319-353 dosar), copii ale înscrisurilor care au stat la baza emiterii încheierii nr._/2006 și ale documentației recepționate sub nr_/2006 (f.44- 52 ds vol II) .
La solicitarea instanței de judecată notarul public D. C. I. a înaintat instanței copie certificată cu originalul de pe contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 85/20.01.2005 și procurii autentificată sub nr 87/20.01.2005 (f.25-28 dosar vol II) iar BNP „I. N.” a înaintat instanței copia contractului de vânzare cumpărare aut sub nr 757/26.04.2006 (f.40 – 43 ds vol II).
Reclamantul prin apărător ales a depus la dosarul cauzei copia actului de inculpare în dosarul nr._ al Curții de Apel Iași (f. 82 și urm. dosar vol II).
Analizând actele și lucrările cauzei civile de față instanța constată următoarele:
În fapt prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului Iași la data de 19 martie 1991 sub număr_/19.03.1991 pârâții din cauza de față B. M., B. C. și B. G. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 10,50 ha teren arabil în . ce a aparținut autorului acestora B. D. (f.124 verso dosar). Cererea a fost justificată prin contractul de împrumut nr.6/1952 încheiat cu Banca Republicii Populare Române, înscris anexat cererii și adeverința 1133/16.06.1992 prin care SCA Bucium atestă faptul că B. D. a predat suprafața de 4 ha vie și 6,5 teren arabil la GAS Bucium, ca debitor al Băncii.
La data de 24.09.1991 B. Bagriel revine cu o nouă cerere având același obiect, înregistrată la C. M. de Fond Funciar Iași sub numărul_/24.09.1991 (fila 132 dosar).
Prin Hotărârea nr.1692/785/A/16.05.1992 C. Județeană de Fond Funciar Iași admite contestația solicitantilor (formulată probabil împotriva unei propuneri de invalidare, care însă nu a fost înaintată instanței) și dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 10 ha situat la Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași în acțiuni (fila 123 dosar).
Instanța subliniază în acest punct al analizei situației de fapt că această hotărâre de recunoaștere a îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate nu face obiectul criticii în dosarul de față.
La 12.06.1992 B. M. prin procura autentificată sub numărul 1871 împuternicește pe numitul C. G. să îl reprezinte în fața organelor administrative de reconstituirea a dreptului de proprietate pe raza mun. Iași (f.126,125 dosar).
Prin Decizia nr. 3255/21.12.1992 (înregistrată la Primăria Iași sub nr._/15.12.1993) C. Județeană de Fond Funciar Iași stabilește în favoarea solicitanților B. M., C. și G. dreptul la acțiuni la SCP Viti Vinicola Iași, pentru suprafața de 10 ha teren, anterior reconstituită, aceștia fiind pe cale de consecință înscriși în anexa 19 în condițiile art.36 și art.93 din Legea(f.139,f.133 ds vol I).
Instanța reține că Hotărârea nr.1692/785/A/16.05.1992 și Decizia nr. 3255/21.12.1992 ale Comisiei Județene de Fond Funciar Iași au fost emise în temeiul disp.art.36 și art.93 din Legea nr.18/1991, forma în vigoare la data celor două acte administrative.
Din referatul emis la data de 11.05.2005 de pârâta C. M. de Fond Funciar Iași (fila 137 dosar) instanța reține că solicitanții au formulat odată cu apariția Legii 169/1997 cereri pentru reconstituirea în proprietate și a diferenței de suprafață de teren de 0,5 ha (cereri înregistrate sub numerele 1792 și 2533/01.04.1998). Prin referatul amintit C. M. de Fond Funciar Iași propune C. Județeană de Fond Funciar validarea dreptului și pentru această suprafață.
Propunerea C. M. de Fond Funciar Iași este admisă prin Hotărârea nr.134/04.06.2005 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași prin care se dispune reconstituirea dreptului și pentru suprafața de 0,50 ha teren cu care solicitanții sunt înscriși în Anexa 34 (fila 137 dosar vol I).
Nici această hotărâre nu face obiectul contestației în cauza de față.
La data de 20.01.2005 solicitanții încheiau în fața BNP D. C. I. două acte juridice: un „contract de vânzare cumpărare de drepturi” autentificat sub numărul 85/20.01.2005 prin care înstrăinau pârâtului C. B. N. drepturile asupra suprafeței de teren de 10,50 ha teren situat in Iași administrat de Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași și pentru care „actualmente vânzătorii dețin acțiuni” (fila 27 ds vol II) și un contract de mandat autentificat sub numărul 87/20.01.2005 prin care desemnau pe numita C. O. să efectueze toate demersurile în vederea vânzării terenului sus menționat (fila 26 dosar vol II).
Odată cu apariția Legii nr.247/2005, la 24.11.2005, solicitanții B. M., B. C. și B. G., formulează o nouă cerere de înscrierea a acestora în Anexa nr.29 cu suprafața de teren de 10,500 ha teren, în scopul reconstituirii dreptului în natură, punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate (cerere 3393/24.11.2005 fila 136 verso dosar vol I).
La data de 25.11.2005 prin Hotărârea nr.354/25.11.2005 pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași admite cererea și dispune înscrierea solicitanților în Anexa nr 29 prevăzută de H.G. 890/2005 cu suprafața de 10,50 ha teren aflat în perimetrul Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași (fila 136 dosar și fila 215 dosar vol I).
Din adresa nr.576/10.02.2006 emisă de OCPI Iași rezultă că după emiterea Hotărârii nr.354/25.11.2005 C. M. de Fond Funciar Iași în aplicarea hotărârii dată de C. Județeană de Fond Funciar la 25.11.2005, a înaintat documentația în vederea punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate pentru cei trei beneficiari. Prin aceeași adresă anterior menționată, OCPI Iași solicită completarea hotărârii de reconstituire a dreptului în natură cu mențiunea „impusă de prevederile art.27 alin.7 ind.1” din HG 890/2005 privind scoatere terenului din domeniul public al statului(fila 140 verso dosar).
Urmare a acestei adrese, prin Hotărârea nr.278/13.02.2006 C. Județeană de Fond Funciar Iași completează Hotărârea nr.354/25.11.2005 cu articolul 2 prin care se constată trecerea suprafeței de 10.50 ha teren din domeniul public în domeniul privat la statului in T27 conform planului parcelar și anexei I parte integrantă a hotărârii (fila 140, 141 verso și 142 dosar).
La data de 15.02.2006 reclamanta din cauza de față Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași preda către C. M. de Fond Funciar Iași, prin Protocolul de predare primire nr.383/15.02.2006, suprafața de 10,50 ha teren în T 27 in vederea reconstituirii dreptului pe vechiul amplasament în beneficiul reclamanților. La aceeași dată se încheia și Protocolul de delimitare a suprafeței de teren de 10,50 ha (filele 216-221 dosar).
Documentația cadastrală de delimitare și inventariere a suprafeței de teren ce a făcut obiectul predării a fost întocmită la solicitarea Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași (f.221-229 ds vol I )
La data de 15.02.2006 beneficiarii sunt puși în posesie conform procesului verbal de punere în posesie 5777 și schiței anexă - acte semnate de mandatarul acestora desemnat prin procura autentificată sub nr.85/20.01.2005 (fila 212-213 dosar vol I).
La data de 05.04.2006 Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași emite fișa de verificare a titlului de proprietate_ (f.211 ds).
La data de 20.04.2006 este emis în beneficiul celor trei solicitanți TP_ conform procesului verbal de punere în posesie.
La data de 26.04.2006 beneficiarii titlului de proprietate B. M., B. C. și B. G., înstrăinează, prin mandatarul desemnat prin procura autentificată sub numărul 87/20.01.2005 la BNP D. C. I., către pârâtul Ciuhodariu N. B. suprafața de teren înscrisă în TP, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.757/26.04.2006 la BNP N. I. și M. M. C. ( fila 47-48 dosar vol II).
După cum rezultă din încheierea nr._/27.04.2006 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași (fila 45 dosar vol II) cumpărătorii își întabulează dreptul de proprietate astfel dobândit în cartea funciară a mun Iași nr._ sub număr cadastral_, în baza documentației cadastrale recepționată și avizată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași sub numărul_/21.04.2006 (f.49-52 dosar vol II )
Din adresa nr.169/06.01.2014 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași instanța reține că după achiziționarea terenului cumpărătorii pârâți în cauza de față procedează data de 16.05.2006 la revânzarea terenului către o altă persoană care la rândul său îl dezmembrează și îl înstrăinează(fila 319 dosar vol I ).
În afara acestor demersuri administrative, solicitanții B. M., B. C. și B. D. angajează și demersuri judiciare pentru reconstituirea dreptului de proprietate cuvenit autorului B. D..
Astfel, aceștia introduc pe rolul instanței de judecată o acțiune având ca obiect revendicare în contradictoriu cu Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație, cerere înregistrată sub număr de dosar_/2005.
Acțiunea este finalizată prin Sentința civilă nr._/27.11.2006 a Judecătoriei Iași definitivă și irevocabilă prin care pârâta Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație este obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 10,50 ha teren identificată în raportul de expertiză dispus ca probă în dosar (f. 285, 290-293 dosar ).
Astfel cum rezultă din încheierea nr._/22.03.2007 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași Iași în baza hotărârii judecătorești anterior menționate și în baza contractului de vânzare drepturi autentificat sub numărul 85/20.01.2005 la BNP C. I. pârâți din cauza de față Cihodariu N. și Cihodariu G. se înscriu în CF_ a mun Iași cu suprafața de teren de 72.684 mp (7,2684 ha teren din totalul celor 10,50 ha revendicate, după ce anterior dau în fața notarului public M. C. M. o declarație că sunt de acord cu întabularea doar a acestei suprafețe de teren) (f.288 dosar),.
Prin cererea de față reclamantele A. de Științe Agricole și Silvice ”G. I. Șișești” și Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași solicită instanței constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/20.04.2006, emis în favoarea pârâților B. M., B. C. și B. G. pentru suprafața de 10 ha și 5000 mp, precum și constatarea nulității absolute a Hotărârilor Comisiei Județene Iași de Aplicarea Legilor Fondului Funciar nr. 354/25.11.2005, nr. 278/13.02.2006, ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate.
Motivele de nulitate absolută invocate în privința celor trei acte deduse analizei în cauza de față sunt în esență două, primul fiind susținut prin acțiunea introductivă și cel de-al doilea, detașându-se din precizările aduse acțiunii ulterior, oral în fața instanței de judecată și prin precizările scrise depuse la dosar, pe fondul invocării de către pârâtul B. G. N. a excepției lipsei calității procesual pasive (f.1, f.81 dosar vol II):
1.suprafața de teren pentru care s-a emis actul de proprietate aparține domeniului public și,
2.dubla împroprietărire pentru aceeași suprafață de teren ca urmare existenței unei hotărâri judecătorești în acțiunea în revendicare, hotărâre valorificată de cesionarul de drepturi litigioase.
În drept, conform art.137 Cod procedură civilă instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Cihodariu B. N., excepția unită cu fondul cauzei.
Analizând excepția invocată instanța reține că pârâtul în susținerea acesteia invocă în esență faptul că nu mai deține calitatea de proprietar asupra suprafeței de teren ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate .
Din adresa nr.169/06.01.2014 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași și extrasul de carte funciară instanța reține că după achiziționarea terenului cumpărătorii pârâți Cihodariu B. N. și G. au înstrăinat la data de 16.05.2006 terenul către o altă persoană care la rândul său îl dezmembrează și îl înstrăinează(fila 319 dosar vol I ).
Instanța reține că în cauza de față obiectul învestirii este clar determinat, fiind reprezentat de nulitatea absolută a două hotărâri de C. Județeană de Fond Funciar și a unui titlu de proprietate și nu a contractului de vânzare cumpărare autentificat prin care pârâții Cihodariu au dobândit terenul de la beneficiarii titlului de proprietate.
Din acest punct de vedere calitatea actuală de proprietar asupra suprafeței de teren menționată în actul de proprietate este lipsită de relevanță.
Totodată instanța reține că motivele de nulitate invocate de pârâtă și anume motivul dublei reconstituiri a dreptului și existența contractului de cesiune a drepturilor din 20.01.2005 în favoarea pârâtului Cihodariu B. N. justifică procesual calitatea acestuia de pârât în cauza de față.
Pentru motivele expuse, excepția invocată va fi respinsă ca neîntemeiată.
Asupra fondului cauzei, potrivit dispozițiilor art.III din Legea nr.169/1997 „(1) Sunt lovite de nulitate absolutã, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, urmãtoarele acte emise cu încãlcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificãrile și completãrile ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptãțite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (…) b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor (…) (1^1) Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localitãților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privatã își suspenda efectele cu privire la aceste terenuri pana la soluționarea cererii de cãtre comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. Dupã validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie. „.
1. Cu privire la primul motiv de nulitate absolută, susține reclamanta Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași faptul că suprafața de teren pentru care s-au emis cele două Hotărâri al Comisiei Județene de Fond Funciar Iași și, ulterior, titlul de proprietate contestat, aparținea domeniului public al statului dat în administrarea sa și că cele două comisii de fond funciar au emis actele contestate cu încălcarea art. 10 alin.2 din Legea nr. 213/1998 coroborate cu art 10 din Legea nr.1/2000, art 35 alin.2 din Legea nr.18/1991, art 8 din Legea nr.147/2004. Se invocă Decizia nr.23/2011 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicare dispozițiilor art.10 din Legea nr.1/2000.
Analizând motivul de nulitate invocat instanța reține în primul rând faptul că cele trei acte administrative au fost emise în anul 2005 și în anul 2006.
Lege nr.18/1991 nu a prevăzut în forma sa inițială posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut foștilor proprietari și care se regăseau ca și amplasament la data apariției acesteia în perimetrul instituțiilor sau stațiunilor de cercetări științifice. Pentru acești foști proprietari a cărora îndreptățire la reconstituire era stabilită legea prevedea posibilitatea restituirii prin echivalent sub forma participării la profitul obținut de unitățile deținătoare ale terenului.
Este și cazul pârâților B. D., C. și G. în privința cărora îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate a fost recunoscută în temeiul Hotărârii nr.1692/785/A/16.05.1992 și Deciziei nr. 3255/21.12.1992 a Comisiei Județene de Fond Funciar Iași, acte emise în temeiul disp.art.36 și art.93 din Legea nr.18/1991 forma în vigoare la data emiterii.
Aceste acte nu au fost contestate în cauza de față.
Prin cele două hotărâri s-a stabilit calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire a celor trei pârâți și de asemenea s-a stabilit că suprafața de teren ce a făcut obiectul cererii lor se afla în perimetrul Statiunii de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași.
În considerarea caracterului de act juridic valabil, nerevocat și necontesat, nici în cauza de față, a Hotărârii nr.1692/785/A/16.05.1992 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași, chestiunea dacă vechiul amplasament al proprietății autorilor B. era sau nu era situat în perimetrul administrat de Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași nu mai necesită o nouă analiză în cauza de față, motiv pentru care instanța a respins proba cu expertiză tehnică judiciară având ca obiectiv stabilirea vechiului amplasament al proprietății moștenitorilor B..
Cum stadiul reglementării la momentul respectiv nu permitea reconstituirea în natură, s-a stabilit în favoarea acestora calitate acționari a la SCP Viti Vinicola Iași, fiind înscriși în anexa 19.
Prin Legea nr.1/2000, cu modificările ulterioare și Legea nr.247/2005 legiuitorul și-a dorit să marcheze o nouă etapă în procesul de reconstituire a dreptului pentru această categorie de foști proprietari, al căror drept urma să fie reconstituit în natură.
Astfel conform art.9 din Legea nr.1/2000 forma în vigoare la data emiterii Hotărârii nr. . 354/25.11.2005 „Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare, destinate cercetãrii și producerii de semințe, de material sãditor din categorii biologice superioare și de animale de rasa, rãmân în administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptãțite la reconstituire.Terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor și centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedarii se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unitãților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I.-Sisesti", cu modificãrile și completãrile ulterioare.(1^1) Dispozițiile alin. (1) se aplica și terenurilor folosite la data intrãrii în vigoare a prezentei legi de unitãțile de învãțãmânt cu profil agricol sau silvic. Suprafețele care rãmân în administrarea instituțiilor de învãțãmânt vor fi delimitate prin hotãrâre a Guvernului în termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.(1^2) Pentru suprafețele de teren care se restituie pe vechiul amplasament persoanelor îndreptãțite în condițiile alin. (1) și (1^1) unitãțile de cercetare și învãțãmânt vor primi în administrare suprafețe de teren corespunzãtoare din proprietatea statului. „
Articolul 10 al aceluiași act normativ prevedea că „(1)Persoanelor fizice cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolã, precum și de regiile autonome cu profil agricol sau de societãțile naționale cu profil agricol li se vor atribui terenuri în natura din terenurile proprietate privatã a statului.(2) În situația în care suprafețele proprietate privatã a statului sunt insuficiente acestea pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului, sau se vor acorda despãgubiri.”
Conform art.50 din HG nr.890/2005 „In anexa nr. 29 se înscriu persoanele fizice cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolã, precum și la regiile autonome cu profil agricol sau la societãțile naționale cu profil agricol și cãrora li se restituie suprafețele de teren agricol, potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000, cu modificãrile și completãrile ulterioare.”
Rezultă așadar că legiuitorul a prevăzut pentru aceste categorii de persoane dreptul de a li se restitui terenuri în natură inclusiv în perimetrele administrate de institutele și stațiunile de cercetare, dar cu prioritate din suprafețele ce făceau obiectul proprietății private de stat și numai în subsidiar, în măsura în care aceste suprafețe erau insuficiente, din terenuri aparținând domeniului public, ce urmau a fi dezafectate din domeniul public în condițiile legii. Aceste terenuri urmau a fi retrocedate cu respectarea relativă a vechiului amplasament, prioritate având operațiunea de delimitare a terenului supus retrocedării în sole compacte pornind de la marginea amplasamentului stațiunilor în discuție.
Pârâții moștenitori B. au înțeles să uzeze de noile dispoziții legale și să formuleze cerere de reconstituire a dreptului în natură (f.136 ds vol I ).
Pe cale de consecință s-a emis Hotărârea Comisiei Județene Iași de Aplicarea Legilor Fondului Funciar nr. 354/25.11.2005 prin care cele trei persoane au fost înscrise în Anexa nr 29 cu suprafața de teren de 10,50 ha (0,50 ha teren reconstituită urmare a adoptării hotărârii nr. nr.134/04.06.2005 de către C. Județeană de Fond Funciar Iași ca urmare a cererilor formulate de solicitanți în temeiul art.38 din Legea nr.18/1991 modificată prin Legea nr.169/1997, necontestată nici aceasta în prezenta cauză).
Această hotărâre a fost urmarea firească a hotărârilor anterior menționate de validare a dreptului în beneficiul celor trei persoane îndreptățite în condițiile în care se stabilise deja anterior prin trei acte administrative necontestate faptul că terenul ce a aparținut autorului acestora se afla ca și amplasament în perimetrul și administrarea stațiunii reclamante.
În continuare susține reclamanta faptul că suprafața de teren ce a fost efectiv retrocedată, și pentru care au fost puși în posesie beneficiarii hotărârilor de validare era parte a domeniului public al statului și că prin Hotărârea nr.278/13.02.2006 în mod nelegal pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași a constatat trecerea suprafeței de teren de 10,50 ha teren din domeniul public în domeniul privat la statului pentru a fi puși în posesie cei trei solicitanți pârâți în cauza de față (art.1 și art.2 din hotărâre).
Instanța constată așadar că reclamanta din cauza de față are a se plânge în fapt de modalitatea în care pârâții beneficiari ai titlului de proprietate au fost puși în posesie, respectiv pe o suprafață de teren aparținând domeniului public și care nu a fost dezafectată în condițiile legii.
Nu se contestă în esență îndreptățirea la reconstituire ci faptul că terenul ce a făcut obiectul reconstituirii în natură (punerea în posesie) nu ar fi fost dezafectat din domeniul public în condițiile legii.
Instanța reține că la data emiterii acestei din urmă hotărâri, art.10 alineatul 8 din HG nr.890/2005 prevedea următoarele „(8) În aplicarea art. 9 alin. (1) și a art. 24 alin. (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificãrile și completãrile ulterioare, reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechile amplasamente se face în perimetrul unitãților de cercetare-dezvoltare pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetãrii.” iar art.27 alin.7 indice 1 din același act normativ prevedea următoarele „ (7^1) Hotãrârile de validare ale comisiei județene vor cuprinde, atunci când sunt aplicabile dispozițiile art.III alin. (1^1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificãrile și completãrile ulterioare, un articol distinct prin care se constatã trecerea suprafeței supuse restituirii din domeniul public în domeniul privat al statului sau al localitãților și punerea sa la dispoziție comisiei locale în vederea punerii în posesie.”
De asemenea art.III alin.1 ind.1 din Legea nr.169/1997 prevedea că „(1^1) Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localitãților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privatã își suspenda efectele cu privire la aceste terenuri pana la soluționarea cererii de cãtre comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. Dupã validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie. „.
De asemenea, conform art.22^3 din Legea nr.290/2002, forma în vigoare la data emiterii Hotărârii nr.278/2006 „Suprafețele de teren trecute, potrivit Legii nr. 147/2004, în administrarea institutelor, unitãților, centrelor, stațiunilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, precum și a instituțiilor de învãțãmânt superior agricol și silvic rãmân în administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptãțite la reconstituire, precum și a celor prevãzute în anexa nr. 6^1. Terenurile aparținând foștilor proprietari, dar indispensabile activitãții de cercetare-dezvoltare, colecțiile de material biologic, loturile demonstrative, suprafețele destinate producerii de sãmânțã și material de plantat din verigi superioare, testãrilor tehnologice și terenurile pentru producerea furajelor necesare animalelor de experiențã și producție, plantațiile cu rol în ameliorare, parcelele amenajate special pentru experimentãri multianuale, în care s-au investit sume importante dificil de recuperat sau care implicã investiții noi considerabil de mari, vor fi pãstrate în administrarea unitãților de profil.”
În intervalul cuprins între data intrării în vigoare a acestor dispoziții legale și până la data pronunțării Deciziei nr.23 din 17.10.2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr.791/08.11.2011 instanțele de judecată, investite cu analizarea legalității actelor administrative emise în procedura legilor reparatorii, au avut o optică diferită asupra aplicării dispozițiilor art.10 din Legea nr.1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005.
Această abordare diferită a generat necesitatea intervenției instanței supreme, ca unificator de practică judiciară, în tranșarea disputei legată de modalitatea în care terenurile aparținând domeniului public pot fi dezafectate din domeniul public pentru a face obiectul reconstituirii în baza dispozițiilor legale din legea specială.
Prin Decizia nr.23 din 17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr.791/08.11.2011, s-a statuat că In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 si art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 raportat la art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 referitor la trecerea terenurilor aflate in administrarea institutiilor prevazute de art. 9 alin. (1) si art. 9 alin. (11) din Legea nr. 1/2000 din domeniul public al statului in domeniul privat al unitatii administrativ-teritoriale, stabileste ca sintagma “in conditiile legii” din cuprinsul Legii nr. 1/2000 trebuie inteleasa in sensul trimiterii la conditiile prevazute de Legea nr.213/1998 cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public in domeniul privat, prin hotarare a Guvernului, emisa cu privire la terenurile delimitate in conditiile art. 9 si 12 din Legea nr. 1/200 .
În considerentele deciziei Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază faptul că dezafectarea unei suprafețe de teren domeniul public din perimetrul unităților și stațiunilor de cercetare nu operează ope legis și nici poate fi făcută prin act juridic cu forță inferioară unei hotărâri de guvern, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr.213/1991.
Acea orientare a practicii judiciare care a apreciat că reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul foștilor proprietari pe vechile amplasamente situate in perimetrul statiunilor instituțiilor și centrelor de cercetare și preluarea acestor suprafețele de teren prin hotărârile comisiilor județene de fond funciar se pot realiza fără o prealabilă parcurgere a etapelor de trecere a terenului din domeniul public în cel privat, în condițiile Legii 213/1991, a fost astfel infirmată.
Prin prisma Deciziei nr.23 din 17.10.2011 a Înaltei Curte de Casație și Justiție reclamanta din cauza de față susține faptul că Hotărârea nr.278/13.02.2006 de completare a Hotărârii 354/25.11.2005, este lovită de nulitate absolută, întrucât în mod nelegal pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași a constatat trecerea suprafeței de teren de 10,50 ha teren din domeniul public în domeniul privat la statului pentru a fi puși în posesie cei trei solicitanți pârâți în cauza de față (art.1 și art.2 din hotărâre).
Instanța de față remarcă faptul că potrivit art.3 din Hotărârea nr.278/13.02.2006 și art 2 din Hotărârea nr.354/25.11.2005 prevederile acestora urmau a fi aduse la îndeplinire, între alte autorități, de chiar Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași iar conform art.4 și respectiv 3 din aceleași hotărâri împotriva acestora reclamanta Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași avea deschisă inclusiv calea plângerii în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia (f.136, 140 dosar ).
La dosar nu s-a depus dovada comunicării acestei hotărâri către reclamantă însă instanța remarcă faptul că la data de 15.02.2006 reclamanta semna Protocolul de predare-preluare a terenurilor cu destinație agricolă ce au făcut obiectul punerii în posesie în favoarea moștenitorilor B. precum și Protocolul de delimitare a acestor suprafețe de teren, acte ce aveau drept temei înseși hotărârile criticate (f.216-220 dosar).
Așadar reclamanta nu numai că a lua cunoștință de hotărâri la acea dată și nu a înțeles să uzeze de calea plângerii împotriva acestora însă le-a și adus la îndeplinire fiind în culpă ea însăși cu privire la modalitate de interpretare a dispozițiilor legale enumerate în preambulul protocolului de predare primire.
Deși critică cele două hotărâri prin raportare modalitatea în care aceste acte administrative au făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente în vigoare la data emiterii lor, reclamanta omite să observe faptul că ea însăși a adus aceste acte administrative la îndeplinire fapt ce făcut posibilă emiterea titlului de proprietate pe amplasamentul actual.
Instanța remarcă și faptul că documentația cadastrală ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate a avut drept beneficiar pe reclamanta Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație Iași(f.221-230dosar vol I ).
Or, procedând la efectuarea acestor demersuri de delimitare și inventariere a suprafeței de teren predate pârâtei C. M. de Fond Funciar Iași pentru finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor B., reclamanta nu putea să nu sesizeze cu această ocazie faptul că suprafața predată este parte a celor 408 ha teren care, potrivit Anexei nr.1 la Hotărârea nr.517/1999, poziția 47, astfel cum a fost modificată prin HG 2203/2004, era domeniu public al statului, considerate strict necesare pentru activitatea de cercetare.
Cu toate acestea terenul a fost considerat dezafectat domeniului public, inclusiv de către reclamantă în virtutea prevederilor articolului nr.2 din Hotărârea nr.278/11.02.2006 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași, hotărâre care prin prisma autorității de interpretare ce se degajă din Decizia nr.23 din 17.10.2011 a Înaltei Curte de Casație și Justiție de legii, nu a fost dată „în condițiile legii”, respectiv în condițiile prescrise de Legea nr.213/1991, neavând forța unei hotărâri de guvern.
Autoritatea de interpretare ce își are izvorul în Decizia nr.23 din 17.10.2011 a Înaltei Curte de Casație și Justiție nu poate fi pusă în discuție iar prin prisma acesteia hotărârea nr.278/2006 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași a fost dată cu depășirea competenței funcționale a acestei autorități cu atribuții prevăzute in procedura Legii nr.18/1991.
Instanța nu poate ignora însă faptul că în litigiul de față autoritatea administrativă care a adus la îndeplinire actul pretins nelegal invocă această autoritate de interpretare în vederea anulării unui act de proprietate intrat în circuitul civil, fapt ce a fost posibil și prin contribuția reclamantei și ca urmare a culpei autorităților în modalitate de aplicare a dispozițiilor legale în materie.
În condițiile în care în cauză dreptul la reconstituire în beneficiul pârâților Butanriu este de necontestat în sine, anularea actului de proprietate care a finalizat procedura de reconstituire a dreptului în beneficiul acestora, pentru considerente care țin exclusiv de punerea în posesie pe un anumit amplasament, amplasament pentru care autoritățile nu făcut demersurile necesare dezafectării sale din domeniul public, apare ca o măsura disproporționată, exorbitantă ce ar urma să fie suportată de un particular și să perturbe grav circuitul civil.
Instanța are în vedere faptul că actul juridic civil administrativ contestat, Hotărârea nr.278/13.02.2006 și-a epuizat efectele și titlul de proprietate emis în baza acestei hotărâri administrative a intrat în circuitul civil, în baza acestui act pârâții persoane fizice dobândind un bun, o valoare patrimonială, în sensul complet al acestei noțiuni, de care ulterior au și dispus.
Culpa autorităților cu atribuții în aplicarea măsurilor de restituire, inclusiv a reclamantei care a delimitat, inventariat și predat terenul către comisiile pârâte, rezultă cu evidență, pe fondul unui cadru legislativ care a permis interpretarea neunitară a unor dispoziții legale în vigoare la data emiterii actelor.
Este adevărat că prin intervenția ulterioară a instanței supreme pe calea mecanismului juridic al recursului in interesul legii, sursa divergențelor de interpretare a înlăturată iar practica judiciară uniformizată însă se reține că scopul recursului în interesul legii a fost acela de a asigura previzibilitatea aplicării normelor și prin aceasta siguranța circuitului civil, motiv pentru care și efectele deciziilor pronunțate nu au putere retroactivă.
În aceste condiții instanța urmează concluziona că prin anularea celor două acte juridice Hotărârea nr.278/2006 și titlul de proprietate nr._/20.04.2006 justul echilibru între interesele reclamantei de a restabili ordine juridică și cel al particularilor care au beneficiat de efectele acestor acte nu ar fi păstrat, iar măsura anularii titlului de proprietate apare ca fiind incompatibilă cu imperativul siguranței circuitului civil.
Instanța constată că reclamanta din cauza de față acționează în calitatea sa de administrator al bunului ce a făcut obiectul restituirii, că este o autoritate de interes public și în această calitate precum și în virtutea prevederilor legii speciale a participat activ în procedura de reconstituire a dreptului, prin punerea efectivă în posesie a pârâților cu suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate.
Instanța constată că la momentul predării terenului către pârâta C. M. de Fond Funciar Iași, reclamanta dispunea de toate mijloacele pentru a verifica temeinic situația juridică a terenului precum și de instrumentele necesare pentru contestarea hotărârii comisiei județene pusă în executare, pe calea plângerii în condițiile art.53 din Legea nr.18/1991.
Instanța constată că reclamanta reproșează comisiilor pârâte greșita aplicare a normelor legale în privința modalității de restituie în natură a terenului, faptul că aceste pârâte, anterior preluării terenului de la reclamantă, au omis să parcurgă etapele legale pentru a dezafecta terenul domeniului public, în condițiile legii.
Aceste pârâte comisii însă sunt la rândul lor autoritățile statului cu atribuții de decizie și control în procedura Legii nr.18/1991, care au recunoscut constant prin deciziile administrative pronunțate și necontestate îndreptățirea pârâților persoane fizice la reconstituirea vechiului dreptului lor de proprietate, și care dispuneau de aceleași instrumente pentru a se asigura cu privire la legalitatea deplină a demersului final al reconstituirii - punerea in posesie și emiterea titlului care încorporează amplasamentul suprafeței de teren.
Instanța reiterează faptul că posibilitatea retrocedării în natură a unor suprafețe de teren aparținând domeniului public a fost o opțiune a legiuitorului Legii nr.1/2000 nefiind așadar în sine o posibilitate cu desăvârșire exclusă de cadrul normativ în vigoare, însă ea a fost supusă unor condiții a căror îndeplinire trebuia și putea să fie verificată de reclamanta și pârâtele Comisii de Fond Funciar și nu de către persoanele puse în posesie.
Cu privire la aceste din urmă persoane din probele cauzei nu se detașează nicio culpă ce în cadrul proceduri administrative analizate.
De altfel nici reclamata prin motivele invocate în acțiunea dedusă judecății nu a atribuit explicit solicitanților și beneficiarilor titlului de proprietate analizat o culpă în ceea ce privește stabilirea amplasamentului pentru care s-a emis titlul de proprietate în discuție.
În acest context, instanța reține că pe temeiul culpei reclamantei și a autorităților administrative constatarea nulității absolute a actelor supuse analizei nu poate fi admisă în contextul în care nulitatea absolută ar duce la privarea persoanei îndreptățite suprafața de teren ce a făcut obiectul reconstituirii, la mai bine de 6 ani de la data finalizării procedurii, cu consecința readucerii procedurii administrative în stadiul validării dreptului, prin recunoașterea calității de acționari a beneficiarilor.
Faptul că de suprafața de teren reconstituită în natură aceștia au dispus nu schimbă cu nimic această concluzie, întrucât instanța are de analizat nulitatea invocată prin prisma calității de persoane îndreptățite a beneficiarilor titlului și nu în persoana subdobânditorilor.
În cadrul procesual al cererii de față în care obiectul analizei îl constituie anularea titlului eliberat pârâților B. M., C. și D., pârâții beneficiari ai titlului de proprietate nu au pierdut calitatea de titulari ai dreptului și ai bunului asupra căruia poartă acest drept.
Soluția instanței are în vedere principiul general conform căruia nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine în vederea obținerii protejării interesului său, principiu general recunoscut în ordinea juridică internă.
Acest principiu, în cazul particular al actelor administrative deduse judecății, acte emise în cursul unei proceduri de reconstituire a dreptului de proprietate sub imperiul legilor fondului funciar, legi cu caracter declarat reparatoriu, este de natură să neutralizeze efectele celei mai energice sancțiuni de drept civil substanțial, nulitatea absolută.
Concluzia se impune și prin prisma unei pratici constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, care în hotărârile date în numeroasele cauze cu care a fost investită, a subliniat în mod repetat faptul că incertitudinea juridică creată și întreținută prin aplicarea defectuoasă a legilor restituirii de către autorități este imputabilă acestora și ea nu poate fi perpetuată cu noi repercusiuni asupra drepturilor recunoscute.
Astfel în cauza I. C. c. României(Cererea nr._/03) Curtea „observă că, la momentul reconstituirii dreptului de proprietate al tatălui reclamantului și al punerii în posesie a acestuia asupra terenului, și anume în 1992, comisia locală era singura competentă să stabilească amplasamentul terenului asupra căruia trebuia să fie reconstituit dreptul reclamantului (G. împotriva României, nr._/98, pct. 39, 16 septembrie 2003 și Hauler împotriva României, nr._/01, pct. 21, 34-36, 12 iulie 2007). Prin urmare, era sarcina acesteia să se asigure că terenul respectiv făcea într-adevăr parte din patrimoniul comunei și că aparținuse într-adevăr antecesorilor tatălui reclamantului. De asemenea, comisia județeană a confirmat existența terenului de 194 ha în patrimoniul comunei Oarja. Prin urmare, Curtea constată că autoritățile administrative au avut ocazia să verifice dacă sunt într-adevăr îndeplinite condițiile pentru eliberarea titlului de proprietate și să prevină crearea unui drept de proprietate contrar legii (Gashi împotriva Croației, nr._/05, pct. 39, 13 decembrie 2007, I. citată anterior, pct. 50).39. După reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, tatăl reclamantului, iar apoi reclamantul însuși, după actul de donație, puteau spera în mod legitim să beneficieze în mod pașnic de dreptul de proprietate. Unsprezece ani mai târziu, perioadă în care reclamantul și tatăl acestuia au exploatat împreună terenul, autoritățile locale au inițiat demersuri pentru clarificarea situației juridice a terenului.40. În plus, Curtea consideră că era sarcina autorităților locale și județene, competente să asigure reconstituirea efectivă a dreptului de proprietate al reclamantului, să aducă la cunoștința acestuia, printr-o decizie formală, motivele modificării amplasamentului terenului său, și să facă demersurile necesare pentru a se asigura că dreptul de proprietate valabil al acestuia, recunoscut în temeiul Legii nr. 18/1991, este concret și efectiv (mutatis mutandis, I. și I. împotriva României, nr._/03, pct. 31, 12 octombrie 2006 și G. împotriva României, nr. 2611/02, pct. 52, 28 iunie 2007).41. În această privință, Curtea observă că art. II din Legea nr. 169/1997 prevedea că modificările aduse Legii nr. 18/1991 nu puteau aduce atingere drepturilor de proprietate deja reconstituite cu respectarea prevederilor acestei din urmă legi. Pentru modificarea situațiilor juridice create, se putea invoca doar nulitatea absolută a actelor eliberate unor persoane fizice, pentru nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991. Prin urmare, constatarea nulității absolute constituia actul prealabil adoptării oricărui nou act juridic în temeiul noii legi, pentru a asigura o coerență în aplicarea dispozițiilor legale. Or, în cauză, spre deosebire de cauza I. citată anterior, instanțele naționale au anulat atât actul administrativ de atribuire în domeniul comunei Oarja a terenului de 194 hectare, din care făcea parte terenul în litigiu cu suprafața de 1,30 hectare, cât și titlul individual de proprietate asupra acestui teren, emis în favoarea tatălui reclamantului. Cu toate acestea, titlul de proprietate al lui D.I. a fost eliberat înainte de pronunțarea nulității absolute a titlului reclamantului, deci cu încălcarea dispozițiilor legale menționate anterior.42. Curtea poate accepta că anularea deciziei în partea cu privire la terenul de 194 ha era necesară pentru a se asigura reconstituirea dreptului de proprietate al locuitorilor din B., în lipsa căreia aceștia din urmă ar fi putut, de asemenea, să se plângă de o încălcare a dreptului lor de proprietate, în măsura în care aveau dreptul să li se elibereze titluri de proprietate (a contrario Gashi citată anterior, pct. 40). Cu toate acestea, Curtea reamintește că a hotărât că atenuarea anumitor încălcări nu trebuie să creeze noi prejudicii disproporționate (a se vedea, mutatis mutandis, Pincová și Pinc, nr._/97, CEDO 2002‑VIII, pct. 58, și R. împotriva României, nr._/03, pct. 25, 19 octombrie 2006) și că erorile autorităților administrative nu trebuie suportate exclusiv de către particularii în cauză. Beneficiarul unui titlu administrativ de proprietate, care s-a aflat în posesia unui teren timp de unsprezece ani și al cărui titlu a fost anulat după cincisprezece ani, cum este situația în cauză, nu trebuie să suporte consecințele sistemului administrativ instituit, care a condus, în cauză, la coexistența, cel puțin până la momentul anulării titlului reclamantului, a două titluri administrative asupra aceluiași teren, aducând astfel atingere principiului securității raporturilor juridice.43. Curtea reamintește că a examinat deja în alte cauze problema anulării de către instanțele interne, după mai mulți ani, a unor titluri de proprietate eliberate de autorități sau a unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu autoritățile. Indiferent că este vorba despre aplicarea legislației specifice privind repararea nedreptăților comise de un fost regim sau despre atribuirea ori vânzarea unui bun de către autorități în temeiul dispozițiilor legale de altă natură, Curtea a luat întotdeauna în considerare, ca un criteriu esențial în examinarea proporționalității privării, problema responsabilității părților în neregula sancționată prin anularea titlului și caracterul esențial sau, din contră, mai degrabă minor al acestei nereguli (a se vedea, printre altele și mutatis mutandis, Velikovi și alții împotriva Bulgariei, nr._/98,_/99,_/99,_/99,_/99,_/99,_/00,_/01 și 194/02, pct. 186, 15 martie 2007; Gashi împotriva Croației, nr._/05, pct. 33-40, 13 decembrie 2007, I. împotriva României, nr. 164/02, pct. 38, 10 martie 2009, Toșcuță și alții împotriva României, nr._/03, pct. 38, 25 noiembrie 2008, și C. împotriva României, nr. 3076/02, pct. 92, 31 martie 2009).44. În cauză, Curtea nu observă existența unor elemente care să conducă la concluzia că respectivul comportament al reclamantului s-ar afla, într-o oarecare măsură, la originea anulării titlului acestuia de proprietate (a se vedea, a contrario, cauza E. și M. T. împotriva României, nr._/03, decizia de inadmisibilitate din 12 ianuarie 2010).45. Prin urmare, Curtea consideră că anularea titlului de proprietate al reclamantului a fost justificată în mod exclusiv prin fapte imputabile autorităților și fără să i se acorde o oarecare despăgubire sau să i se propună un teren echivalent (a se vedea Toșcuță și alții împotriva României, nr._/03, pct. 38, 25 noiembrie 2008).”
În cauza Toșcuță c. României(Cererea nr._/03) „Curtea observă că reclamanții dețineau două titluri de proprietate emise în 1993 și, respectiv, 1995, titluri care au fost anulate cu privire la terenurile de 2 500 m² și 6 581 m² în urma unei proceduri judiciare soluționate prin hotărârea definitivă din 7 martie 2003 a Curții de Apel București. (…) 34. Curtea reamintește că o privare de proprietate care intră sub incidența acestui articol poate fi justificată doar dacă se demonstrează, în special, că aceasta a intervenit pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. În plus, orice ingerință în folosința proprietății trebuie să răspundă criteriul proporționalității. Un echilibru just trebuie să fie păstrat între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Interesul de a asigura un astfel de echilibru este inerent întregii convenții. Curtea amintește, de asemenea, că echilibrul care trebuie păstrat va fi distrus dacă individul vizat suportă o sarcină specială și exorbitantă [Brumărescu împotriva României (GC), nr._/95, pct. 78 și 79, CEDO 1999‑VII].35. În speță, aceasta observă că titlurile de proprietate ale reclamanților au fost anulate pe motiv că, la emiterea acestora, comisia municipiului nu ținuse seama de hotărârea din 15 decembrie 1995 a Tribunalului București, care recunoscuse parohiei dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu (supra, pct. 22). Hotărârea respectivă era ulterioară datelor titlurilor de proprietate ale reclamanților (supra, pct. 8, 9 și 13). Prin urmare, Curtea se îndoiește de relevanța motivelor formulate de instanțele naționale.36. Mai mult, hotărârea din 15 decembrie 1995 a fost pronunțată într-o procedură în care reclamanții nu fuseseră părți. De altfel, tribunalul a reținut, în hotărârea din 11 aprilie 2002, că decizia în cauză nu era opozabilă celorlalți pârâți, inclusiv reclamanții.37. În măsura în care instanțele intenționau să impute comisiei municipiului faptul că nu a ținut seama de existența unei plângeri împotriva unei decizii administrative, Curtea consideră că era obligația comisiei să verifice dacă cerințele impuse de lege, inclusiv cele cu caracter procedural, erau îndeplinite înainte de a emite titlurile în cauză (a se vedea, mutatis mutandis, D. împotriva României, nr._/02, pct. 40, 6 decembrie 2007).38. Prin urmare, Curtea consideră că anularea titlurilor de proprietate ale reclamanților a fost justificată exclusiv prin fapte imputabile autorităților și fără ca reclamanților să li se acorde vreo despăgubire sau să li se propună un teren echivalent.39. Prin urmare, chiar dacă s-ar putea demonstra că privarea de proprietate a servit unei cauze de interes public, Curtea consideră că echilibrul just nu a fost păstrat și că reclamanții au suferit un prejudiciu special și exorbitant prin faptul că au fost privați nu numai de dreptul de folosință asupra celor două terenuri, ci și de orice despăgubire sau măsură reparatorie în această privință.”
În lumina acestor statuări și în raport de situația de fapt anterior reținută de instanță, respectiv de împrejurarea că dreptul la reconstituire în beneficiul moștenitorilor B. subzistă independent de amplasamentul pe care aceștia au fost puși în posesie, de faptul că la distanță de mai bine 6 ani de la data emiterii actului de proprietate (timp în care a operat și transmisiunea dreptului în mod succesiv) anularea titlului emis ar repune pe beneficiarii validării în postura de acționari dar într-un nou context legislativ în care creanța ce le-a fost recunoscută în anul 1992 nu mai are în sine nicio valoare patrimonială, în contextul în care instanța nu decelează, cu privire la acest act de proprietate dedus judecății, nicio culpă evidentă a beneficiarilor în obținerea acestuia, cererea în constatarea nulității absolute a actului pentru primul motiv de nulitate invocat va fi respinsă ca neîntemeiată.
2. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de nulitate a actelor deduse analizei, anume dubla împroprietărire pentru aceeași suprafață de teren ca urmare existenței Sentinței civile nr._/27.11.2006 a Judecătoriei Iași definitivă și irevocabilă prin care pârâta Statiunea de C. Dezvoltare pentru Viticultura și Vinificație este obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 10,50 ha teren identificată în raportul de expertiză dispus ca probă în dosarul nr._/2005, instanța reține următoarele:
Deși reclamanta nu a indicat un temei de drept al acestui motiv de nulitate, instanța reține din dezvoltarea argumentelor aduse în susținerea acestui motiv de nulitate de către reclamante, faptul că preexistența unui act de proprietate urmată de emiterea unui nou act de proprietate cu aceeași cauză juridică poate constitui un motiv de nulitate a actului emis ulterior, prin prisma dispozițiilor art. III litera a) din Legea nr.169/1997, care cuprinde o enumerare exemplificativă a situațiilor de lipsă a îndreptățirii.
Mai reține instanța că din dezvoltarea argumentelor aduse în susținerea acestui motiv de nulitate acestui motiv de nulitate se poate aprecia că reclamanta invocă drept motiv de nulitate absolută, general aplicabil actelor juridice, frauda la lege.
Analizând aceste motive instanța de față reține în primul rând că nu a fost chemată și nici nu are a se pronunța asupra unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce nu ar putea fi cenzurată decât într-o cale extraordinară de atac.
Mai reține instanța de față faptul că preexistența unei hotărâri judecătorești de recunoaștere a dreptului ar fi lipsit pe beneficiari de calitatea de persoane îndreptățite situație în care cauza de nulitate absolută amintită era deplin operabilă.
Ce observă instanța în legătură cu motivul de nulitate invocat este aceea că la data emiterii actelor administrative contestate în cauza de față (Hotărârea nr. 278/13.02.2006, Hotărârea nr.354/25.11.2005, TP nr._/20.04.2006) sentința judecătorească menționată Sentinta civila nr._/27.11.2006, nu era pronunțată astfel încât să se poată reține că la momentul emiterii actelor pârâții pierduseră calitate de persoane îndreptățite.
Pe de altă parte se reține că sentința civilă menționată a privit o altă suprafață de teren- suprafață de teren înscrisă direct în cartea funciară pe numele pârâților Cihodariu B. și Cihodariu G., în temeiul contractului de cesiune drepturi litigioase încheiat la 20.01.2005.
Din nou instanța subliniază că nu are a se pronunța în cauza de față asupra legalității modalității de obținere și operațiunilor de înscriere în cartea funciară a acestei a doua suprafețe de teren însă reține că independent soluția ce se va da cauzei penale având acest obiect, aflată în curs de soluționare pe rolul instanțelor competente, frauda la lege nu ar putea invalida decât actul efectiv obținut prin nerespectarea condițiilor legale.
Desigur instanța remarcă faptul că în sentința civilă menționată pârâții B. figurează în calitate de reclamanți, însă nefiind vorba despre acte de dobândire subsecvente, intercondiționate, frauda la lege ca motiv de nulitate, eventual reținută în privința actului de dobândire ulterior, nu invalidează actul de dobândire anterior, din punct de vede juridic efectele nulității radiind în sens invers.
Instanța mai observă și faptul că în cauza penală în raport de care s-a solicitat suspendarea prezentului dosar, pârâții B. M., D. și G. nu au calitate de inculpați.
În legătură cu convenția de cesiune/vânzare drepturi autentificată la BNP „C. I.” la data de 20.01.2005 instanța reține că astfel cum s-a statuat inclusiv în practica judiciară, efectele acestei cesiuni care purta practic asupra unor bunuri viitoare, nu au putut privi decât raporturile juridice dintre părțile acesteia, iar continuarea demersurilor pentru finalizarea procedurii administrative de reconstituire a dreptului de proprietate de către cedenți, în persoana acestora - singurele „persoane îndreptățite” în sensul Legii 18/1991 - nu poate fi reținută ca o culpă a acestora sau o fraudă la lege.
Operațiunea de valorificare ulterioară a convenției de cesiune, de către cesionar, pentru încrierea dreptului recunoscut prin sentința civilă din 26.11.2006 în cartea funciară, nu face obiectul analizei în cauza de față sub aspectul legalității sale dar nici nu viciază prin ea însăși titlul de proprietate eliberat anterior pârâților îndreptățiți în procedura administrativă.
Pentru totalitatea motivelor expuse în fapt și drept, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și cererea pârâtului Cihodariu B. N. de obligare a pârâtelor la cheltuieli de judecată, instanța va admite cererea și va obliga reclamantele la plata cheltuielilor de judecată către pârât constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. N. B. invocată de acesta prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/20.04.2006 emis de C. Județeană de Fond Funciar Iași, a Hotărârii nr. 354/26.11.2005 și Hotărârii nr.278/13.02.2006 ambele emise de C. Județeană de Fond Funciar Iași, acțiune formulată de A. DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE GHEORGHEIONESCU – ȘIȘEȘTI cu sediul în București . Sector 1 și STAȚIUNEA DE C. DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE IAȘI cu sediul în Mun Iași Al M. S. nr.48 județ Iași în contradictoriu cu pârâții B. I. M., domiciliat în ., B. D. C., domiciliat în mun Ploiești, județ Prahova, bld București, nr.5 blocul 7C . D. G., domiciliat in Ploiești județ Prahova, ., . . B., domiciliat in comuna A. ., C. G., domiciliată în mun Iași ..7 N. nr.10, C. JUDEȚEANĂ DE APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR IAȘI cu sediul in mun Iași Bvd A P. nr.60, C. M. IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR cu sediul in mun Iași Bvd S. cel M. si Sfânt nr.1, S. R. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, cu sediul în mun Iași ..26 .
Obligă reclamantele în solidar la plata către pârâtul C. N. B. a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu apărător ales în cuantum de 2480 lei .
Ia act că restul pârâților nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată în ședință publică, 10.06.2014.
PREȘEDINTE,
D. C. E.
GREFIER,
J. V. G.
Red/teh/ced
19.11.2014,12 ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6141/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3051/2014. Judecătoria... → |
|---|
