Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 29667/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier A. M.
SENTINȚA Nr._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civil privind pe petenta A. SA și pe intimata P. M. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, instanța reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 13 august 2014, pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, petenta S.C. A. S.A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal nr._/18.07.2014 întocmit de M. Iași – Direcția Tehnică și Investigații, solicitând admiterea plângerii și anularea procesului verbal.
În motivare, petenta a susținut că procesul verbal contestat nu precizează data la care se raportează calculul termenului de 5 zile în care trebuie refăcut carosabilul. Totodată a arătat că nu a fost emisă nici somație către unitatea petentă cu privire la fapta sancționată prin procesul verbal contestat, menționând totodată că instituția petentă avea obligația conform regulamentului invocat de a reface carosabilul pe cheltuiala petentului
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 și urm. OG 2/_, solicitându-se și judecarea cauzei în lipsa reprezentaților societății petente.
A fost anexată o copie conformă cu originalul a procesului verbal contestat..
În conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG 80/2013, plângerea contravențională a fost legal taxată, petenta făcând dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
La data de 24 septembrie 2014 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, reiterând motivele de fapt și de drept care au condus la întocmirea procesului verbal. Apreciază intimatul că nu există motive de nelegalitate ale procesului verbal, iar petenta nu poate invoca faptul că nu are cunoștință de fapta reținută. Acesteia îi revine obligația legală, în calitate de administrator al rețelei de utilități să efectueze personal sau prin societăți de specialitate reparațiile necesare. S-a solicitat a se avea în vedere, faptul că petenta nu este la prima abatere de acest fel, adoptând o atitudine de ignorare a prevederilor legale. În drept, au fost invocate dispozițiilor art. 205-208 Cod procedură civilă, solicitându-se și judecarea cauzei în lipsa reprezentanților instituției. Au fost anexate întâmpinării, în copie conformă cu originalul următoarele înscrisuri:adresa nr._/24.07.2014, procesul verbal contestat, adresele nr._/15.11.2013, nr._/07.11.2013, nr._/14.11.2013, 15 planșe fotografice.
În raport de dispozițiile art. 201 alin. 1, în termen legal., petentul a formulat răspuns la întâmpinare, invocând pe cale de excepție prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională. S-a argumentat că termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 OG 2/2001 nu a fost respectat în contextul în care intervenția a avut loc în trimestrul IV 2013. Totodată s-a subliniat modalitatea echivocă de descriere a faptei, dar și lipsa semnăturii martorului asistent, în raport de dispozițiile art. 19 alin. 1 și alin. 3 OG 2/2001.
La data de 27 noiembrie 2014 intimatul a formulat concluzii, subliniind că nu se pune problema prescripției dreptului de a aplica sancțiunea, în contextul în care contravenția este continuă, iar starea contravențională se menține pe toată durata existenței sale.
Judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părților legal citate.
În cadrul cercetării judecătorești, s-a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri și planșe foto și s-a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma dispozițiilor legale și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare nr._/18.07.2014, petenta a fost sancționată contravențional prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 2500 lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei fapte contravenționale: în urma controlului efectuat la data de 15.07.2014, ora 11.20 în Iași, la intersecția străzii T. C. cu . constatat că petenta a efectuat lucrări de intervenție la rețeaua îngropată de apă-canal, în perioada trimestrului IV 2013, pe toată lungimea adiacentă Pieței P.. Fapta a fost încadrată în prevederile HCL 133/2009, modificată prin HCL 467 /2009. Procesul verbal a fost încheiat în absența persoanei sancționate contravențional, fiind comunicat prin scrisoare recomandată acesteia.
În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază că în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesul verbal contestat fiind comunicat la data de 25.07.2014, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data 13.08.2014, fiind depusă la oficiul poștal la data de 08.08.2013, conform ștampilei aplicate pe plicul cu care a fost expediată corespondența către Judecătoria Iași.
Analizând cu prioritate excepția invocată, instanța reține că aceasta este o apărare de fond, urmând a fi analiza pe fondul plângerii contravenționale..
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute. Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise.
Analizând procesul verbal nr._/18.07.2014, instanța reține că acesta sancționează nerespectarea obligației de refacere a infrastructurii domeniului public afectat ca urmare a intervenției la rețeaua de apă situată în Iași, la intersecția străzilor T. C. cu . lungul Pieței P., intervenție care a avut loc în trimestrul IV 2013, agentul constatator arătând expres momentul din care se calculează termenul de 5 zile prevăzut de Regulamentul de refacere a domeniului Public. De la momentul realizării lucrărilor, respectiv 15.11.2013, 07.11.2013, 14.11.2013, așa cum rezultă din conținutul adreselor nr._/15.11.2013, nr._/07.11.2013 și nr._/14.11.2013, se naște obligația petentei de refacere a carosabilului, obligație care se prelungește în timp până la momentul efectuării acestor lucrări, fapta reținută în sarcina petentei având caracter continuu, raportat la dispozițiile art. 13 alin. 2 OG 2/2001, „Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.” Data încetării săvârșirii faptei este momentul refacerii carosabilului, indiferent care este intervalul de timp scurs între momentul nașterii obligației și îndeplinirii ei.
Reținând dispozițiile art. 13 OG 2/2001 „ (1)Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. (2) În cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârșirii faptei.”, instanța va respinge apărările invocate de petent privind prescripția aplicării sancțiunii contravenționale.
Mai mult, descrierea faptei nu poate presupune în toate cazurile o analiză excesivă a situației de fapt și o consemnare absolută a tuturor elementelor constatate. Se poate observa deopotrivă că intimatul a consemnat expres data și locul controlului, segmentul pe care a fost constatată nerefacerea carosabilului, efectuând cadre foto detaliate pe care le-a anexat procesului verbal și întâmpinării formulate. Legea nu impune anumite tipuri de refacere a carosabilului, ci o obligație generală, astfel încât orice modalitate de afectare a infrastructurii dă naștere unei obligații corelative. Instanța reține că intimatul a consemnat corespunzător fapta, realizând o suficientă descriere a acesteia, arătând data efectuării controlului și implicit a constatării faptei contravenționale.
Art. 19 alin. 1 OG 2/2001, potrivit căruia „În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”, stabilește situațiile în care procesul verbal va fi semnat de un martor asistent. Potrivit art. 19 alin. 3 OG 2/2001 „În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.” Analizând consemnările înscrise în procesul verbal instanța reține că agentul constatator a indicat că procesul verbal nu este semnat de un martor asistent, deși este încheiat în lipsa reprezentantului societății motivat de faptul că de față nu erau decât persoane care dețineau calitate a de agenți constatatori, care potrivit alin. 2 nu pot deține calitate de martor asistent.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petenta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal nr.
_/18.07.2014, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză instanța constată că fapta de nerespectare a obligației de reparare și refacere parte carosabilă deteriorată ca urmare a intervenției la rețeaua de apă canalizare are o existență reală, obiectivă. Astfel, coroborând datele concrete și detaliate din adresa de sesizare cu detaliile cadrelor foto surprinse se poate observa fără urmă de îndoială faptul că intervenția care a determinat realizarea unor lucrări care au condus la dezafectarea părții carosabile. Lucrarea nu a fost finalizată prin asfaltarea la nivel a părții carosabile. Astfel potrivit art. 2.5 Regulament, Anexa 1 din HCL 133/2009, modificată prin HCL 467/2009, obligația de a reface infrastructura carosabilului aparține deținătorilor de rețele de utilități, îngropate în infrastructura părții carosabile. Având în vedere data la care a fost realizată intervenția – noiembrie 2013, instanța reține că petenta avea obligația de a reface covorul asfaltic până la data la care a fost constatată fapta contravențională.
Astfel cum se poate observa din redactarea textului de lege, sarcina realizării acestor lucrări de intervenție și refacere revine în totalitate administratorului rețelei de apă, această calitate nefiind contestată de către societatea petentă.
Instanța observă că deși petenta are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, aceasta nu a probat în nici un fel o altă situație de fapt, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. În consecință, instanța va reține legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 2.5 HCL 133/2009, modificată prin HCL 467/2009, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentei nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv. Pericolul social este unul semnificativ, rezultând pe din posibilitatea producerii de accidente determinate de existența unei suprafețe ce prezintă urmele unui șanț extins, în urma acoperirii parțiale.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În baza acestor considerente, reținând faptul că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă și în concordanță cu principiul disponibilității, instanța va constat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. S.A., J_, CUI RO_, cont bancar RO47RZBR_233 cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului – verbal nr._ încheiat la data de 18 iulie 2014 de intimatul P. municipiului Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr. 11, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri. În situația formulării cererii de apel, aceasta se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2014.
Președinte, Grefier,
N. M. M. A.
Red/tehnored. M.N.
19.01.2015.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
