Obligaţie de a face. Hotărâre din 03-12-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 2055/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 03.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta T. I. M., in contradictoriu cu parații C. L. DE FOND FUNCIAR LEȚCANI, C. J. DE FOND FUNCIAR IASI, pârât C. Z., având ca obiect fond funciar modificare T.P..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, lipsesc parații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul ca prin compartimentul Registratura s-a depus la dosar, de catre reclamanta, dovada achitării taxei de timbru in cuantum de 20 lei, aferentă capătului de cerere accesoriu privind rectificarea contractului de vânzare-cumpărare.
La interpelarea instantei, reclamanta precizeaza ca nu solicita suspendarea judecarii cauzei.
Instanța, din oficiu, invoca exceptia lipsei de interes pentru capătului de cerere accesoriu privind rectificarea contractului de vânzare-cumpărare si acorda cuvantul reclamantei atat pe aceasta excepție cat si pe excepția de necompetentă generală a instanțelor judecătorești in soluționarea cauzei, invocată din oficiu, la termenul de judecata anterior, in raport de prevederile art.59 ind.1 din Legea 18/1991:
Reclamanta, având cuvântul, solicita respingerea excepțiilor.
Instanța declară dezbaterile inchise si reține cauza spre soluționare pe excepția lipsei de interes pentru capătului de cerere accesoriu privind rectificarea contractului de vânzare-cumpărare si pe excepția de necompetentă generală a instanțelor judecătorești in soluționarea cauzei, invocată din oficiu, in raport de prevederile art.59 ind.1 din Legea 18/1991.
INSTANȚA:
Deliberând asupra exceptiei de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr._ /22.01.2014 reclamanta T. M. a solicitat in contradictoriu cu C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Locala Popești pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Chescu Z. rectificarea erorii titlului de proprietate nr._/07.06.1995, în sensul corectării numărului de . 95/1001 în suprafață de 9200 mp și rectificarea contractului de vânzare-cumpărare autentifiat sub nr. 461/06.05.2010.
In motivarea cererii de rectificare reclamanta a arătat ca, în urma verificărilor a constatat că a fost trecută in mod eronat . 95/1001 în suprafață de 9200, astfel incat se impune indreptarea erorii materiale in acest sens.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 58 din legea nr. 18/1991.
In sustinerea cererii au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Parata C. Z. a formulat întampinare, prin care a arătat că este de acord cu aplicarea legii în spiritul și litera ei
In sedinta publica instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor de a soluționa capătul de cerere privind rectificarea titlului de proprietate și excepția lipsei de interes în formularea cererii de rectificare a contractului de vânzare-cumpărare.
Conform art. 248 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz cercetarea în fond a cauzei. În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.
Prin urmare, instanța va analiza cu prioritate excepția necompetenței generale, având în vedere că potrivit art. 131 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 stabilirea competenței este reglementată ca fiind o obligație în sarcina instanței, chiar la primul termen de judecată.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma exceptiei invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 130 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii .
Potrivit disp. art.I pct 11 din Legea nr.219/2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agentiei Nationale de cadastru si Publicitate Imobiliara din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor in subordinea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, precum si pentru modificarea unor acte normative :” După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 9^1 și 9^2, cu următorul cuprins:…
…9^2. - Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, se completează după cum urmează:…
… 2. După articolul 59 se introduce un nou articol, articolul 59^1, cu următorul cuprins:
«Art. 59^1. - (1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.»"
În speță, prin cererea formulata, reclamanta solicita rectificarea titlului de proprietate, în sensul corectării numărului identificatorilor cadastrali, fără a fi afectat amplasamentul în fapt.
În contextul arătat reiese că dispozitiile Legii nr.219/2012 invocată, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 789 din 23 noiembrie 2012, atribuie de la acest ultim moment competența exclusivă de analiză și soluționare pentru cererile de rectificare a erorilor materiale din Titlurile de proprietate Comisiilor județene, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Legea nr.18/1991.
Așadar, conform textului de lege mentionat comisiile județene sunt cele abilitate să adopte hotărari cu privire la cererile de rectificare.
De precizat este si faptul ca, în acest fel nu este îngrădit liberul acces la justiție al persoanelor nemulțumite de modul de soluționare sau al lipsei soluționării, existând posibilitatea pentru acestea să conteste modul de soluționare sau lipsa soluționării cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană, prin intermediul plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanță.
În interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut, el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea măsură sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. În plus aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea cauza L. împotriva României, definitivă la 26.04.2006, paragraful 36).
Or, analizând cerințele arătate mai sus, instanța constată că prin reglementarea competenței exclusive de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale strecurate în titlurile de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar în favoarea chiar a organului emitent al acestor titluri de proprietate, se urmărește un scop legitim, respectiv acela de a asigura un termen rezonabil de soluționare a acestor cereri, care, în sine, nu implică probleme de interpretare sau de aplicare a normelor de drept ci doar de verificare a corectitudinii datelor menționate în titlurile de proprietate emise, verificări ce însă nu pot fi realizate de către instanțele de judecată cu aceeași celeritate ca în procedura administrativă, având în vedere încărcătura reală a activității actuale a instanțelor judecătorești (în medie 674 de dosare pe judecător la 6 luni la nivelul judecătoriilor în anul 2012, conform Raportului privind activitatea instanțelor de judecată în primul semestru al anului 2012 emis de către Consiliul Superior al Magistraturii, volumul și încărcătura fiind în creștere). Totodată, prin această reglementare se urmărește și degrevarea instanțelor judecătorești de acest tip de cauze, tocmai pentru a se putea asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor înregistrate pe rolul judecătoriilor pentru care nu este reglementată o astfel de procedură.
De asemenea, se observă că este respectat și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, formularea cererii către organul emitent al titlului de proprietate nefiind o sarcină disproporționată față de scopul descris mai sus.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reiterat și în cauza B. împotriva României, hotărârea din 24.05.2005, paragraful 60, că art. 6 alin 1 din Convențiwe nu obligă statele să supună litigiile asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil unei proceduri care să respecte integral, în toate etapele, cerințele art.6. intervenția inițială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerințele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin 1 din Convenție.
În acest sens, modul de soluționare sau chiar lipsa de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană poate fi contestată conform plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanța de judecată, fiind astfel garantat pe deplin accesul la justiție.
Pentru considerentele arătate instanța, în temeiul art. 131, art. 130 alin 1, art. 129 alin 2 pct. 1 și art. 132 alin 4 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 și art. 59 ind. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, instanța va admite excepția invocata și va respinge cererea, apreciind că o eventuală soluționare a prezentei cauze ar încălca competența generală, având drept consecință nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
Față de excepția lipsei de interes în ceea ce privește cererea de rectificare a contractului de vânzare-cumpărare, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 32 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, printre condițiile generale de exercitarea a acțiunii civile se numără, pe lângă afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală și cea a interesului.
Conform art. 33 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, acesta putând fi atât material cât și moral, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Interesul trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie legitim, deci să nu contravină legilor sau regulilor de conviețuire socială, să fie născut și actual, respectiv să existe în momentul exercitării acțiunii, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, să fie personal și direct, și anume să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală.
Potrivit art. 942 din Codul civil decretat în 1864 sub egida căruia a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către Biroul Notarului Public V. L. sub nr. 461/06.05.2010 a cărei rectificare se solicită prin prezenta, contractul încheiat de către părți este un act juridic guvernat de principiul autonomiei de voință al părților contractante. Contractul presupune acordul de voință al părților și producerea de efecte juridice (nașterea, modificarea, transmiterea sau stingerea unui raport obligațional), factorul primordial al încheierii contractului fiind acordul de voință al părților (voință juridică). Prin urmare, modificarea aspectelor învederate de către reclamantă este supusă acordului de voință al părților și nu intervenției instanței de judecată, în lipsa acestei intervenții reclamanta neexpunându-se la un prejudiciu actual în condițiile inexistenței unui acord al părților în sensul arătat și a posibilității totodată de îndreptare a actelor notariale în împrejurările prevăzute de art. 87 din Legea nr. 36/1995.
Pentru aceste argumente, instanța va admite excepția lipsei de interes în ceea ce privește cererea de rectificare a contractului de vânzare-cumpărare, invocată din oficiu și va respinge acest capăt de cerere în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești privind cererea de rectificare a titlului de proprietate, invocată din oficiu.
Admite excepția lipsei de interes în ceea ce privește cererea de rectificare a contractului de vânzare-cumpărare, invocată din oficiu.
Respinge cererea rectificare a titlului de proprietate formulată de către reclamanta T. M., cu domiciliul în Iași, ., ., . în contradictoriu cu pârâții C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, C. Locala Lețcani pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Z., cu domiciliul în ., jud. Iași ca fiind inadmisibilă.
Respinge cererea rectificare a contractului de vânzare-cumpărare formulată de către reclamanta T. M., ca fiind lipsită de interes.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.12.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
6ex/11.03.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1641/2014. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4136/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
