Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-12-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 22992/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 22.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind petentul G. B. I., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 17.12.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 26.06.2014 sub număr de dosar_, petentul B. I. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.06.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, solicitând anularea acestuia, cu exonerarea de la plata amenzii.
În fapt, petentul a arătat că s-a deplasat cu respectarea vitezei legale, iar procesul-verbal este lovit de nulitate, nefiind încheiat corespunzător.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe O.G. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001.
Au fost depuse de către intimat următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator, xerocopia buletinului de verificare metrologică al aparatului de radar folosit la constatarea contravenției, înregistrarea radar și atestatul de operator radar.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/16.06.2014, petentul B. I. a fost sancționat cu 6 puncte amendă în cuantum de 510 lei, pentru faptul că pe data de 16.06.2014, ora 07:13, in Iași,, DE 583, km 45+600, ar fi fost depistat conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 92 km/h înregistrată de aparatul radar instalat pe auto MAI_, limita de viteză fiind de 60 km/h, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 108 alin 1 lit c pct 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Conform art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h .
Art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 arată că, în situația in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut in anexa nr.1D, după prelucrarea înregistrărilor si stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Potrivit art. 121 alin. 2 din același regulament, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
În ceea ce privește întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că prin modalitatea de întocmire nu s-a adus nicio vătămare petentului, prin urmare nu poate fi atrasă nicio sancțiune potrivit dispozițiilor art. 105 din codul de procedură civilă decretat în 1865.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și punctele de penalizare ori suspendarea exercițiului dreptului de a conduce (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța constată că cele reținute de către agentul constatator se coroborează în parte cu celelalte probe administrate în cauză, după cum urmează:
Conform înregistrării radar, surprinse de cinemometrul de control rutier tip Phython II, omologat și verificat metrologic, instalat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI_, instanța reține că nu rezultă fapta contravențională de depășire a vitezei legale în mod cert și fără dubiu. În înregistrarea depusă la dosar, la ora 07:13:50, cadrul 1680 apare înregistrată viteza de 92 km/h fiind însă în imagine un alt autoturism decât cel menționat în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, după care sunt înregistrate viteze cu fluctuații cuprinse între 75-92 km/h, fără ca viteza de 92 km/h să poată fi atribuită autovehiculului condus de către petent. În momentul în care reapare în imagine viteza de 92 km/h, la ora 07:13.54, cadrul 1783, nu este înregistrat niciun autovehicul, iar la filmarea autovehiculului condus de către petent viteza înregistrată este de 66 km/h. La cadrul 1822, ora 07:13:56 reapare viteza de 92 km/h, în imagine fiind înregistrate însă două autovehicule, fără a putea fi determinată cui aparține viteza înregistrată, în timp ce este filmat doar autovehiculul condus de către petent viteza fiind de 67 km/.
Potrivit art. 3.5.1 din ordinul nr. 301/23.11.2005 actualizat, privind aprobarea Normelor de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinenometre)”, înregistrãrile efectuate trebuie sã cuprindã cel puțin urmãtoarele: data și ora la care a fost efectuatã mãsurarea, valoarea vitezei mãsurate, imaginea autovehiculului, din care sã poatã fi pus în evidențã numãrul de înmatriculare al acestuia.
De asemenea potrivit aceluași act normativ logica procesului de mãsurare al cinemometrului trebuie sa fie astfel conceputã încât sa nu poatã fi atribuitã o mãsurare de viteza, unui autovehicul care nu are nici o legãtura cu aceasta viteza (în special în cazurile în care cinemometrul este utilizat pe mãsurare manualã), precum și în cazurile de incrucisari sau depãșiri între vehicule, când acestea se afla simultan în raza de mãsurare a cinemometrului, sau când cinemometrul este utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat.
Având în vedere că înregistrările aparatului radar nu respectă textele normative enunțate mai sus, neputându-se identifica respectarea acestor cerințe nici din vizionarea suportului CD depus de către intimat, instanța constată că prezumția de nevinovăție a petentului nu a fost răsturnată prin probele administrate, nefiind dovedită cu certitudine și fără dubiu existența faptei și a autorului acesteia.
Într-un stat de drept, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor reprezintă valori supreme și sunt garantate (art. 1 alin. 3 din Constituția României), stat de drept definit prin preeminența dreptului, cetățeanul, individul trebuie apărat de către stat, dar și în fața statului și a instituțiilor sale. Aceasta este esența teoriei drepturilor omului. Statul și instituțiile sale se află într-o evidentă poziție de superioritate față de individ care, dacă nu ar fi protejat în drepturile sale, ar putea fi prejudiciat prin eventualele abuzuri ale statului. Teoria drepturilor omului, jurisprudența Curții de la Strasbourg pleacă de la prezumția că statul este în poziția privilegiată din care poate săvârși abuzuri în lipsa garanțiilor acordate persoanelor fizice.
Față de aceste considerente de drept și de fapt, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petentul G. B. I. și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.06.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul G. B. I., având CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.06.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul în Jud. Iași.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.06.2014.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.12.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
4 ex/11.03.2015
.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 9240/2014.... → |
|---|
