Plângere contravenţională. Hotărâre din 30-09-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 12999/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 30 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: I.-C. R.
Grefier: I. A. V.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul S. A. și pe intimatul I. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 30.09.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 11.04.2014, sub nr.de dosar_, petentul S. A. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 09.04.2014 și exonerarea de plata amenzii, precum și restituirea permisului de conducere ce i-a fost suspendat pe o perioadă de 90 de zile.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal nu are un scris lizibil, iar el nu circula cu viteza înscrisă în act, respectiv 111 km/h, motiv pentru care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale cuprinse în O.G.nr.2/2001 și în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În susținere, petentul a depus, în original, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 09.04.2014 de către agentul constatator al intimatului, precum și copii ale dovezii . nr._, a pașaportului său și a chitanței nr._ din 10.04.2012, privind plata a jumătate din cuantumul amenzii aplicate.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON.
Intimatul I.P.J. Iași a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 28.04.2014, prin compartimentul registratură, prin care a reiterat temeiurile de fapt si de drept care au dus la sancționarea petentului si a solicitat respingerea plângerii întrucât sancțiunea a fost aplicată în mod legal.
Intimatul a depus la dosar planșe fotografice, buletinul de verificare metrologică nr._ din 19.08.2013, atestatul de operator radar al agentului constatator, precum și înregistrarea video a faptei și raportul întocmit de agentul constatator la data de 12.05.2014.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 teza finală N.C.p.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților intimatului.
La termenul de judecată din data de 23.09.2014, instanța a încuviințat, pentru ambele părți, administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 09.04.2014 de către intimatul I.P.J. Iași, prin Biroul Rutier, s-a reținut că, la aceeași dată, în jurul orelor 08,59, petentul S. A. a condus autoturismul marca VW cu nr.de înmatriculare UNBE021 pe DE585, în localitatea C. Morii, către mun.Iași, fiind înregistrat cu aparatul radar ca circulând cu viteza de 111 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h.
În consecință, s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 (depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic), pentru care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii in cuantum de 765 RON (echivalentul a 9 puncte-amendă), precum și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal, conform art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Fiind învestită, potrivit art.34 alin.1 din același act normativ, cu verificarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 09.04.2014 de către intimatul I.P.J. Iași, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G.nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța reține că intimatul a făcut dovada omologării și a verificării metrologice a aparatului radar folosit pentru surprinderea petentului în trafic, precum și a atestării corespunzătoare a operatorului radar implicat în constatarea săvârșirii faptei de depășire a vitezei legale maxim admise.
În ceea ce privește, însă, temeinicia procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză, respectiv înregistrarea pe suport magnetic a autoturismului petentului, instanța nu poate reține că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat. Astfel, instanța a constatat, în urma vizionării respectivei înregistrări, faptul că atât numărul de înmatriculare, cât și marca autoturismului surprins de aparatul radar sunt imposibil de deslușit, motiv pentru care viteza de 111 km/h, menționată în actul sancționator nu poate fi asociată cu cea reală a petentului, astfel cum a procedat agentul intimatului.
Prin urmare, nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială, conformitatea cu realitatea a situației de fapt referitoare la viteza cu care circula petentul, astfel cum este această situație descrisă în procesul-verbal de contravenție.
Instanța reține că O.G.nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal, în conformitate cu dispozițiile art.1169 Cod civil.
Mai mult, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (a se vedea Cauza Salabiaku c. Franța din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Cauza Janosevic c. Suedia, par.101).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție, deoarece autorului contravenției i se asigură, fără nici o îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar, într-o astfel de situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate, fără ca aceasta să însemne răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Instanța observă că petentului i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, prin administrarea probelor depuse chiar de intimat rezultând un dubiu suficient de puternic încât să profite persoanei sancționate.
Pentru considerentele expuse anterior, având în vedere și jurisprudența CEDO (Cauza A. c. România din 4 octombrie 2007), instanța va admite plângerea formulată și va anula procesul-verbal de contravenție, urmând ca restituirea sumei achitate cu titlu de jumătate din minimul amenzii prevăzute pentru respectiva contravenție să se efectueze de către organul fiscal care a încasat-o, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe. De asemenea, instanța constată că executarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce este suspendată pe perioada soluționării plângerii contravenționale, până la rămânerea definitivă a soluției date de instanță, prin urmare nu se impune a dispune în mod expres, prin hotărârea de față, cu privire la restituirea permisului de conducere al petentului.
Nu în ultimul rând, se va lua act, în temeiul art.451-455 N.C.p.civ., că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul S. A., domiciliat în com.UNGHENI, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cu sediul în IAȘI, ..6, JUD.IAȘI și împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 09.04.2014.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.04.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.09. 2014.
Președinte, Grefier,
I.C.R. I.A.V.
Red./Tehnored.I.C.R./I.A.V.
2 ex./09.12.2014
| ← Fond funciar. Hotărâre din 24-03-2014, Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
