Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 2824/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 02 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta . IASI, în contradictoriu cu intimata D. G. ANTIFRAUDA FISCALA, D. REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA SUCEAVA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc reprezentanții legali ai părților.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului plângerii au avut loc în ședința publică din 18.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 02.10.2014, când,
INSTANȚA
F. de plangerea petentei S.C. I. - B. SRL inregistrata cu n r_ l adata de 29 01 2013, formulata impotriva procesului verbal de contraventie . nr_ din 21 01 2014 intocmit de catre intimata D. G. Antifrauda Fiscala D. Regionala Antifrauda Fiscala Suceava .
In sustinerea plangerii sale petentul arata ca a solicitat reprezentanților ANAF cala data de 21 ianuarie2014, să trimită personal din cadrul acesteia îmn vederea participării la desigilarea unui transport de marfă intracomunitar, așa cum prevede Ordinul Președintelui ANAF nr. 468/2012, modificat prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 406/2012 pentru aprobarea procedurii privind monitorizarea transporturilor de bunuri provenind din țările membre ale Uniunii Europene de către personalul Gărzii Financiare.
Întrucât administratorul societății nu se afla în localitate la momentul desigilării transportului de marfă, a fost desemnat prin împuternicire ca la desigilarea autoutilitarei să fie prezent din partea societății asociatul acesteia, dl I. D..
Așa cum prevede ordinul mai sus amintit, asociatul societății a avut asupra sa și a pus la dispoziția organelor de control evidența tehnico-operativă cât și actele societății. Deși asociatul societății a pus la dispoziția organelor de control documentele care erau cerute în mod normal la o desigilare a transportului, inspectorii antifraudă au solicitat toate actele societății de la înființare și până la momentul desigilării transportului. Asociatul a fost în imposibilitate de a prezenta alte documente întrucât acestea nu se aflau asupra sa și nici nu se aflau la sediul societății fiind predate contabilei pentru întocmirea situațiilor financiar contabile. Față de acest aspect consideră că amendarea societății este neîntemeiată, chiar dacă prevederile codului de procedură fiscală arată faptul că actele solicitate de inspectorii fiscali trebuie puse la dispoziția acestora deîndată, învederează următoarele aspecte:
- Dl. I. D. Avea delegație din partea administratorului societății doar pentru a reprezenta societatea la desigilarea transportului intracomunitar.
- Dl I. avea asupra sa doar acele documente care se solicitau în mod normal la fiecare desigilare.
- Dl. I. nu este reprezentant al societății și prin urmare nu avea calitatea de reprezentant al acesteia în cadrul unui control fiscal.
Față de aspectele mai sus menționate petenta consideră că amendarea societății pentru refuzul prezentării documentelor financiar contabile ale societății este neîntemeiată atât timp cât inspectorii antifraudă aveau cunoștință de faptul că dl I. este asociat al societății, fapt menționat și în cadrul procesului verbal, și nu era împuternicit să reprezinte societatea pentru un control fiscal, acesta fiind atributul exclusiv al administratorului.
Ținând cont de prevederile art. 5 alin.5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și criteriile impuse de art.21 alin.3, din același act normativ, potrivit căruia „ Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal „ consideră că se putea aplica sancțiunea avertismentului.
Plangereaa fost legal timbrata
Intimata depune intampinarea aratnd ca în data de 21.01.2014, inspectorii din cadrul DRAF 1 Suceava, au efectuat un control operativ, inopinant si prin sondaj, la punctul de lucru al reclamantei, in vederea verificărilor conform OPANAF nr. 3774/2013 privind transportul intracomunitar, efectuat cu mijlocul de transport ÎS 09 SBC, ÎS 12 SBC, care era sigilat.
La punctul de lucru situat in .. 29, corp c4213, nu s-a pus ia dispoziția echipei de control nici un document privind activitatea desfășurata.
Urmare celor arătate mai sus I s-a solicitat asociatului reclamatei, d-ul lurascu D., sa prezinte documentele contabile.
Acesta a declarat dupa cum reiese si din Nota explicativa, ca aceste documente financiar contabile nu se regăsesc la sediul societății reclamante, ci la contabila care nu se afla in localitate
Avand in vedere cele prezentate mai sus, întrucât reclamanta a refuzat de a pune la dispoziția echipei de control documentele contabile solicitate, au fost incalcate dispozițiile art. 56 alin.(1) din OUG nr. 92/2003 rep., potrivit cărora:
"In vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligația să pună la dispoziție organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri.
în același scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri și altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice".
De asemenea, arată ca, sancțiunea a fost proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite (intrucat nu au fost prezentate documentele financiar contabile), de împrejurarea in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale reclamantei.
Fapta constatata a fost sancționată in funcție de natura si gravitatea sa, astfel ca s-au respectat intrutotul dispozițiile legale.
In consecința, considera ca, cele susținute în acțiunea depusa de către reclamanta sunt nefondate si netemeinice, având in vedere starea de fapt constatata de către organele de control si in deplina coroborare cu prevederile legale, sens in care se impune respingerea acesteia.
II.In alta ordine de idei, la momentul stabilirii sancțiunii, organul de control a
avut in vedere toate cauzefe si Împrejurările care au determinat modul de
individualizare a pedepsei si_ de aplicare a sancțiunii, motiv pentru care a stabilit
amenda minima in cuantum de 8.000 lei.
De altfel, chiar reclamanta recunoaște săvârșirea unei infracțiuni in cazul in speța, prin susținerea, in plângerea formulata, "in sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu AVERTISMENT", si considera ca fapta nu a avut urmări sociale periculoase ", ceea ce, in-opinia-intimatei, nu se poate aplica, luând in considerare comportamentul acesteia privind fapta săvârșita. Precizează că OUG nr, 28/1999 nu face referire la gravitatea faptei săvârșite ci doar la fapta săvârșita si sancțiunile care se aplica in cazul încălcărilor prvederilor actului normativ respectiv. Sancțiunea principala prevede un minim si un maxim al amenzii contravenționale fin cazul de fata s-a aplicat minimul amenzii] iar sancțiunea complementara este obligatorie (suspendarea activității de comercializare cu amănuntul pe o perioada de 3 luni).
formulate de contestator, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanta reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr_ din 21 01 2014 intocmit de catre intimata D. G. Antifrauda Fiscala D. Regionala Antifrauda Fiscala Suceava petentul a fost sancționat contravențional la plata sumei de_ lei încât la data de 21 01 2014, intrucit in urma controlului efectuat de catre intimata petenta nu i-a putut pune la dispozitie nici un document privind activitatea desfasurata ca cate petenta fiind incalcate dispozitiile art 56 alin 1 din Oug 92/ 2003.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prin raportare la situația de fapt descrisă în procesul verbal și la încadrarea juridică dată acesteia de către agentul constatator, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, retinand, de asemenea, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr_ din 21 01 2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Mai mult retine instanța ca fapta petentei are caracter omisiv aceea de a nu fi prezentat documentele societatii petente, acest aspect nu a fost indeplinit nici dupa aplicarea sanctiunii, in timpul derularii prezentei judecati .
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezinta o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional
În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în niciun fel dovada situației de fapt pe care o invoca, deși, potrivit art. 249 din N C. . raportat la art. 129 alin. 1 teza finală C. pr. civ., lui îi revenea această probă, instanța consideră că forța probantă a procesului-verbal de contraventie nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa.
Cât privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată - - instanța apreciază că măsura avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce-i revin .
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și de art. 7 alin. 3 în care se învederează că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Pe de altă parte, instanța are în vedere deopotrivă gradul de pericol social concret ridicat al contravenției dat fiind faptul că petentul nua facut dovada ca a completat registrele si inscrisuriel privind activitatea defasurata de firma petentă.
Ca urmare instanta va respinge cererea urmand a dispune
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge plangerea petentei S.C. I.-B. SRL, cu sediul in Iasi, ., nr. 11, cam. 1, inregistrata cu nr._ la data de 29.01.2013, formulata impotriva procesului verbal de contraventie . nr._ din 21.01.2014 intocmit de catre intimata D. G. Antifrauda Fiscala - D. Regionala Antifrauda Fiscala Suceava.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare, calea de atac putand fi depusă la Judecatoria Iasi.
Pronuntata, azi, 02.10.2014 în sedintă publica.
Președinte, Grefier,
C. C. J. G.
Red/Dact/CC/RC
4ex/17.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6370/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
