Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 14744/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 15 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul O.- C. G. și pe intimatul I. IAȘI - S.P.R., având ca obiect plângere contraventionala..
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 15-10-2014, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 29.04.2014, petentul O. C. G., a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, anularea procesului verbal contestat și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că la data de 13.04.2014, a fost oprit de un echipaj al poliției în timp ce se deplasa pe ..Iași, pentru că ar fi avut aplicată folie neomologată pe geamurile lateral față, folie de culoare neagră. Susține petentul că procesul verbal are o . vicii de formă și fond, după cum urmează: agentula omis completarea rubricii referitoare la contravenientul persoană juridică,autoturismul nefiind proprietatea acestuia, ci al S.C. ADVAN CONTRUCȚII S.R.L: procesul verbal a fost încheiat în mod abuziv, autoturismul fiind dotat din fabrică cu un tip special de geamuri ionizate, pe care nu este aplicată nici un fel de folie. În acest sens, petentul înțelege să depună fișa dotării auto semnată și ștampilată de reprezentanții Audi, unde se poate constata la punctul 102: „geamuri laterale față ionizate verde închis, continuând în partea din spate și lunetă cu geamuri ionizate gri închis- toată sticla fiind de siguranță”. Se mai subliniază că agentul constatator nu ia indicat nici măcar posibilitatea de a formula obiecțiuni, având o atitudine de rea credință.
În drept, au fost indicate prevederile OG 2/2001.
Au fost anexate procesului verbal: copie proces verbal, copie dovada, copie carte de identitate, fișă date autovehicul, toate certificate pentru conformitate cu originalul, precum și dovada achitării taxei de timbru aferente, în cuantum de 20 lei.
La data de 15 mai 2014, intimatul a formulat și depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii motivat de următoarele argumente – petentul a fost sancționat, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 13.04.2014, a condus autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, pe .. Iași, având aplicate pe geamurile laterale față folie neomologată, împiedicând vizibilitatea, peste limita prevăzută de legislația în vigoare. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 102 alin. 1 pct. 35 din OUG 195/2002. sub aspect probatoriu s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și s-a solicitat respingerea probei cu martorii care intră sub incidența prevederilor art. 351 NCPC. Intimatul a solicitat de asemenea și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
La data de 20 mai 2014, petentul a anexat la dosarul cauzei un înscris pe care l-a intitulat „ originalul constatării RAR din care reiese fără echivoc faptul că mașina corespunde din punct de vedere tehnic”. Înscrisul a fost depus și atașat la fila 21 dosar.
La data de 30 mai 2014, s-a depus la dosarul cauzei un raport al agentului constatator.
La data de 3 iunie 2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, reiterând criticile inițiale și invocând de asemenea noi aspecte: nelegitimarea agentului constatator,inexistența unui martor asistent. Astfel, s-a solicitat instanței să pună în vedere agentului constatator obligația de a face dovada ordinului de serviciu și a delegării atribuțiilor de constatare contravenții.
În cadrul ședinței publice din data de 8.10.2014, instanța a constatat absența petentului și imposibilitatea de materializare a garanțiilor CEDO referitoare la audierea acestuia în calitate de petent, a încuviințat proba cu înscrisuri și a reținut cauza spre competentă soluționare.
În amânare de pronunțare intimatul a depus cadrele foto efectuate, înscrisuri în raport de care se va face aplicarea prevederilor art. 394 alin. 3 NCPC, respectiv „neluarea în seamă”.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma criticilor formulate de petent și a apărărilor intimatului, instanța va reține următoarele aspecte:
Prin procesul verbal ., numărul_, încheiat la data de 13.04.2014, petentul a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 765 lei și reținerea certificatului de înmatriculare, pentru reținerea în sarcina acestuia a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 13.04.2014, a condus autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, pe .. Iași, având aplicate pe geamurile laterale față folie neomologată, împiedicând vizibilitatea, peste limita prevăzută de legislația în vigoare. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 102 alin. 1 pct. 35 din OUG 195/2002. procesul verbal a fost întocmit la momentul opririi în trafic, în prezența petentului, care a semnat actul cu mențiunea la rubrica obiecțiuni – „ nu are obiecțiuni”.
Plângerea a fost promovată în interiorul termenului legal de decădere, de 15 zile de la momentul comunicării, ce coincide în acest caz cu cel al întocmirii procesului verbal și înmânării sale.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 765 lei), la care se adaugă sancțiunea complementară a reținerii certificatului de înmatriculare, nu au scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Instanța reține că toate criticile formulate de către petent, referitoare la legalitatea procesului verbal sunt neîntemeiate.
Astfel, cu privire la lipsa competenței agentului constatator, instanța reține că nu este necesară prezentarea unui ordin de serviciu al agentului constatator, atribuțiile sale fiind stabilite în cadrul normelor generale din OUG 195/2002 ( art. 2 – „Îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora”. ).
Cu privire la neindicarea datelor de identificare ale persoanei juridice proprietar al autoturismului, instanța reține în esență că petentul,conducător al autoturismului oprit în trafic invocă în esență lipsa calității sale de subiect activ al contravenției, susținând că sancțiunea trebuie să fie aplicabilă proprietarului de drept, înscris în certificatul de înmatriculare.
Cu toate acestea, studiind prevederile legale reținute ( art.102alin. 1 pct. 35 OUG 195/2002), constituie contravenție aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor pe parbriz, luneta sau pe geamurile laterale, cu excepția celor omologate și/sau certificate de către autoritatea competentă și care sunt marcate corespunzător. Prin specificul său, se poate constata că fapta imputată petentului poate fi săvârșită nu numai de proprietarul vehiculului, ci și de utilizator, indiferent că acesta este înscris în certificat sau nu, atât timp cât poate fi identificat la controlul efectuat în trafic. Astfel, petentul ar putea eventual invoca faptul că nu el este cel care a aplicat folia, astfel cum rețin agenții intimatului,ci reprezentanții persoanei juridice, autoturismul fiind-i predat ca atare. Or, nu aceasta este ipoteza invocată de petent și nici finalitatea textului de lege, care prevede în sens larg aplicarea sancțiunii oricărei persoane responsabile de o atare acțiune descrisă.
Referitor la absența unui martor asistent,instanța reține că acest aspect nu poate constitui pe de o parte un motiv de nulitate absolută necondiționată, iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezența situației premisă pentru inserarea mențiunilor referitoare la un martor asistent – procesul verbal fiind semnat fără obiecțiuni chiar de către petent, la momentul opririi sale în trafic.
Cu privire la neaducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni, instanța reține că nici acest aspect nu constituie un motiv de nulitate absolută, iar pe de altă parte el este infirmat de mențiunile exprese,asumate de petent prin semnarea procesului verbal în cele două rubrici ce i-au fost destinate - de luare la cunoștință și acceptare a conținutului procesului verbal și de înmânare efectivă a actului.
Constatând că nu mai există alte cauze de nulitate ale procesului verbal, care să fi putut fi invocate și din oficiu de instanță, se va proceda la analiza temeiniciei actului .
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză instanța constată că petentul a avut o atitudine extrem de oscilantă în privința situației de fapt reținută în procesul verbal: astfel deși inițial a semnat procesul verbal fără nici un fel de rezerve, în plângerea inițială a menționat că în realitate geamurile nu au aplicată nici un fel de folie, fiind ionizate. Ulterior, chiar petentul a depus la dosar un înscris din care rezultă că geamurile au aplicată folie, ( fila 21), iar aceasta ar fi fost verificată la data de 29 .04.2014, adică ulterior procesului verbal pentru conformitate cu prevederile legale în vigoare de RAR și declarată admisă.
Cercetând înscrisul de la fila 21 depus de petent, se poate observa că acesta nu echivalează cu o verificare de omologare folie RAR ,ci specifică doar „ conform tehnic pentru folii neomologate aplicate pe geamurile laterale față”.
Rezultă așadar că în realitate, geamurile, pe lângă particularitatea necontestată de a fi fost ionizate – verde închis ( față lateral ) și gri închis (spate și lunetă) au avut aplicată și o folie modificatoare de culoare și permisivitate trecere lumină, suspusă unui prim control, abia la 16 zile după întocmirea procesului verbal. Existența unei atare folii este dovedită pe de o parte de susținerile petentului, cât și de recunoașterile realizate la momentul întocmirii procesului verbal și se coroborează cu o constatare ex propriis sensibus a agentului constatator.
Deși a realizat chiar el dovada aplicării unor folii, după ce a susținut inexistența unor atare aplicații, petentul nu a probat conformitatea acestora la momentul opririi în trafic. Orice altă supunere spre verificare și eventuală avizare ulterioară nu ar putea să îl exonereze de culpă, în contextul în care în 16 zile, foliile puteau și dezlipite și înlocuite.
Astfel, instanța va reține din coroborarea mențiunilor din procesul verbal, atitudinea oscilantă și nesinceră a petentului și înscrisurile depuse chiar de acesta la dosarul cauzei, existența reală a faptei.
Cu privire la sancțiunile aplicate ( principală și complementară), instanța reține că ele sunt legale și corespund pe deplin gradului de pericol social al faptei . Aplicarea unei folii neomologate și reducerea vizibilității calculate ca fiind necesară pentru securitatea în trafic constituie premisele punerii în pericol a vieții și sănătății proprii,precum și a celorlalți participanți la trafic, neputându-se aprecia că ele presupun un pericol social minim. Mai mult, instanța apreciază că o eventuală aplicare a sancțiunii principale a avertismentului nu ar putea asigura,în acest caz concret îndeplinirea scopului de reeducare și represiune.
Pentru totalitatea argumentelor expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent, precum și cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul O. C. G., domiciliat în B., ..2,., ., B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în M. C. nr.6, Iași.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 15 octombrie 2014,în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 10.11.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5090/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 5138/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
