Pretenţii. Sentința nr. 5138/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5138/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 22947/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 07 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –Ș. A. P.
GREFIER-C. L. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5138
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E.ON E. ROMÂNIA SA în contradictoriu cu pârâta D. L. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 24.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ reclamanta S.C. E.ON E. ROMANIA S.A., prin reprezentanții săi legali, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. L. G., obligarea acesteia la plata sumei de_,58 lei reprezentând contravaloare energie electrică facturată în perioada 27.09._12, a sumei de 1812,24 lei cu titlu de penalități la acest debit. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, se susțin următoarele:
În baza contractului de furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâta reclamanta a livrat acesteia energie electrică la locul de consum situat în ., urmând ca abonatul să achite prețul energiei electrice. Pârâta nu a achitat facturile emise de furnizor, înregistrând un debit restant în valoare totală de_,58 lei. Pârâta nu a contestat consumul aferent facturilor fiscale emise în sarcina sa, însușindu-și astfel contravaloarea acestora. Întrucât facturile nu au fost achitate la scadență, s-au perceput penalități de întârziere, conform clauzelor contractuale, în acord cu prevederile Ordinului ANRE nr. 5/2003.
În drept, reclamanta invocă prevederile contractului de furnizare a energiei electrice, prevederile Ordinului 5/2003 al ANRE, și dispozițiile Codului Civil.
La cererea de chemare în judecată, reclamanta a atașat înscrisuri: contract de furnizare a energiei electrice pentru consumatorii casnici, invitație la conciliere, confirmare de primire, facturi fiscale, calcul penalități.
Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1088,15 lei.
La data de 02.12.2013 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a cerut repunerea în termenul de formulare a întâmpinării. Pârâta a arătat că nu mai locuiește la domiciliul din ., jud. Iași întrucât imobilul situat la această adresă a fost vândut la licitație publică și adjudecat în luna iulie 2013. În urma demersurilor efectuate de instanță prin accesarea bazei de date a SEIP procedura de comunicare a cererii de chemare în judecată a fost realizată la adresa din Iași, ., ., ., dar această locuință a fost vândută de pârâtă încă din anul 2008, chiar dacă pârâta nu a făcut demersuri pentru modificarea actelor de identitate în acest sens. Pârâta a luat cunoștință de existența dosarului întâmplător, consultând portalul instanțelor de judecată, și a aflat conținutul cererii de chemare în judecată la 25.11.2013, când i-au fost eliberate copii din dosarul instanței.
Cu privire la fondul cauzei pârâta arată că, datorită unor dificultăți financiare, nu a mai putut achita facturile către E., astfel încât imobilul în discuție a fost deconectat de la rețeaua de energie electrică în luna noiembrie 2011, fără ca echipa care a executat această intervenție să lase pârâtei vreun proces-verbal, și fără a-i comunica ulterior un astfel de act. Această situație, privind deconectarea pârâtei, se regăsește și în facturile emise de reclamantă (factura MS E._). Deși imobilul era deconectat reclamanta a continuat să emită facturi, care nu au mai fost însă comunicate pârâtei. În cuprinsul facturilor sunt incluse și penalități, cu toate că reclamanta cere plata distinctă a penalităților, astfel că se percep penalități de două ori.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului de fata instanța reține următoarele:
Între părțile din prezenta cauză s-a încheiat contractul privind furnizarea energiei electrice nr._/01.11.2001. Potrivit art. 7 lit. c din contract, pârâta, beneficiar al acestui contract, s-a obligat să achite integral si la termen facturile emise de furnizor.
Din actele existente la dosar, instanța reține că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, de a presta serviciile de furnizare a energiei electrice la care s-a obligat, emițând facturile fiscale depuse la dosar, ce trebuiau achitate de pârât. În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este si obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația să dovedească existența obligației. Odată dovedită existența obligației, revine debitorului sarcina de a face dovada executării acestei obligații. Iar dacă debitorul nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă că nerespectarea acesteia se datorează vinei sale, urmând a fi obligat la plata de despăgubiri către creditor. În prezentul dosar reclamanta a făcut dovada existenței obligațiilor pe care pârâta le are față de ea, prin depunerea facturilor fiscale necontestate de pârât. În schimb, pârâta nu a făcut dovada executării integrale a acestei obligații sau a unor cauze străine exoneratoare de răspundere. În consecință, pârâta datorează suma de bani care reprezintă echivalentul serviciilor prestate, conform contractului încheiat.
În ceea ce privește solicitarea pârâtei de repunere în termenul de formulare a întâmpinării, instanța constată că s-a procedat la comunicarea cererii de chemare în judecată inițial la adresa locului de consul din . la adresa de domiciliu a pârâtei care figurează în evidențele SEIP, comunicarea la această adresă realizându-se prin depunere la cutia poștală. Pârâta susține că ar fi vândut proprietatea sa de la adresa din evidența SEIP încă din anul 2008, dar nu a înștiințat autoritățile cu privire la acest aspect. Dincolo de faptul că pârâta nu a probat faptul că ar fi înstrăinat locuința de la această adresă de domiciliu, se constată că pârâta invocă propria culpă, constând în neîndeplinirea obligației legale de a înștiința autoritățile cu privire la schimbarea domiciliului, pentru a obține repunerea în termenul de formulare a întâmpinării. În consecință, va fi respinsă cererea pârâtei de repunere în termenul de formulare a întâmpinării.
Pârâta arată că locul de consum din . deconectat de la rețeaua de alimentare cu energie electrică în luna noiembrie 2011, aspect recunoscut de reclamantă prin răspunsul al întâmpinare și menționat și în factura MS E._. Potrivit reclamantei, pârâta s-ar fi reconectat ulterior acestui moment la rețeaua de energie electrică, consumând în continuare energie electrică, ce a fost facturată. Instanța apreciază că această afirmație a reclamantei corespunde adevărului, având în vedere că la citirea contorului s-a constatat realizarea unui consum suplimentar față de momentul deconectării, că la data de 29.03.2013 reclamanta a procedat la demontarea contorului ca efect al neachitării debitelor restante de către pârâtă, iar pârâta, deși a luat cunoștință de pretențiile reclamatei la data de 12.09.2013 (așa cum atestă mențiunea sa de pe somația de la fila 75) nu a contestat debitele invocate de reclamantă. Consumul înregistrat după deconectare și reconectare nu reprezintă consum fraudulos, astfel cum această noțiune este definită de art. 90 alin. 2 din HG 1007/2004, așa cum susține pârâta prin concluziile scrise, întrucât s-a realizat în desfășurarea contractului de furnizare a energiei electrice încheiat de părți. De altfel, motivul rezilierii, de către reclamantă, a contractului, l-a constituit neachitarea debitelor restante, și nu înregistrarea unui consum fraudulos (art. 90 alin. 1 din HG 1007/2004).
Prin concluziile scrise pârâta a contestat valoarea facturilor, considerând că acestea conțin prețul unui consum estimat și nu al unui consum real. Cu toate acestea, se constată că ultimele facturi emise (în anul 2012) sunt facturi de regularizare, la emiterea cărora s-a avut în vedere citirea efectivă a contorului de consum.
Având în vedere că raportul juridic ce a dat naștere pretențiilor reclamantei s-a născut sub imperiul vechiului Cod civil, dispozițiile sale vor fi aplicabile în speță, potrivit art. 102 alin. 1 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod Civil. Conform art. 1 Cod . C. civ., „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, acestea fiind ținute să-și execute întocmai și cu bună-credință obligațiile contractuale. Conform art. 1073 C. civ creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Astfel, creanța creditoarei decurge dintr-un act juridic sinalagmatic și comutativ, cu executare succesivă, fiind certă, lichidă și exigibilă, reprezentând obligația de plată a unor sume de bani, motiv pentru care instanța, față de dispozițiile art. 969-970 cod civil și văzând dispozițiile contractuale dintre părți și reglementările legale în materie cu care se completează, va obliga pe pârâtă la plata, către reclamantă, a sumei de_,58 lei, reprezentând contravaloare energie electrică facturată în perioada 27.09._12.
În baza clauzei penale cuprinsă în art. 11 alin. 2 din contract, pârâta va fi obligată și la plata penalităților de întârziere la plata debitului principal, în cuantum de 1812,34 lei. Deși, așa cum afirmă pârâta în întâmpinare, unele dintre facturile invocate de reclamantă conțin și penalități, se constată că debitul principal solicitat prin acțiune este alcătuit doar din debitele principale aferente fiecărei facturi, cu excluderea penalităților. În consecință, nu s-a realizat o dublă percepere a penalităților, așa cum susține pârâta, iar calculul penalităților de la fila 22 este corect realizat și suficient de clar, astfel încât instanța nu a considerat utilă administrarea probei cu expertiză contabilă, solicitată de pârâtă.
În baza art. 453 alin. 1 N.C.p.c. pârâta, care a pierdut procesul, va fi obligată să plătească reclamantei suma de 1088,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea pârâtei de repunere în termenul de formulare a întâmpinării. Constată că întâmpinarea a fost tardiv formulată.
Admite acțiunea formulată de reclamanta . ROMÂNIA SA, cu sediul procesual ales în Iași, Piața Ș. cel M. și Sfânt nr. 1A, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta D. L. G., CNP_, cu domiciliul procesual ales la cab.av. L. C., cu sediul în Iași, .. 4, .. 1, cam. 13/14.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 17.850,58 lei, cu titlu de contravaloare energie electrică facturată în perioada 27.09._12 și suma de 1812,34 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1088,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, eventuala cerere de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2014.
Președinte, Grefier,
P. Ș. A. R. C. L.
Red/tehnored.P.Ș.A./R.C.L.
4ex/10.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 8906/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
