Pretenţii. Sentința nr. 801/2014. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședință publică la ordine de pe lista de ședință, se constată lipsa părților.

Instanța față de lipsa părților pentru a respecta dreptul la apărare al acestora, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată faptul că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante ,după care,

Instanța apreciind că nu sunt întrunite condițiile art. 96 ind. 2 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, dispune dezatașarea dosarului nr._/245/2013 și restituirea acestuia completului C19, cu termen la data de 10.03.2014, ora 12:00.

Instanța invocă din oficiu și reține spre soluționare excepția prescripției extinctive.

INSTANȚA,

Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2013 reclamanta ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a chemat în judecată pârâtul ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ’’PROF. P. . acesteia din urmă la plata sumei de 2353, 32 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru intervalul 09.2007 – 12.2008.

În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei, în temeiul contractului nr. 250/03.02.2011, energie termică și a emis facturile corespunzătoare, enumerate în anexa „Componență sold clienți la data de 14.06.2013.

Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor menționate în facturi. Întrucât nu a achitat sumele facturate, reclamantul a calculat penalități de întârziere în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din convenție.

În drept au fost invocate prevederile art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. (1) și art. 1169 C. civ., Legea nr. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008.

Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.

A fost solicitată judecata în lipsă.

La data de 26.09.2013, la solicitarea instanței, reclamanta a depus la dosarul cauzei preccizări scrise prin care a arătat că la data de 06.09.2007 pârâta datora . suma de 3488, 27 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru neplata sau plata cu întârziere a facturilor emise până la acea dată. Ulterior, pârâta a efectuat plăți la penalități în sumă de 1230 lei (p. 10 din Fișa de cont pentru operații diverse) rămânând un rest de plată de 2258, 27 lei. Diferența de 95, 05 lei reprezintă penalități calculate la facturile din septembrie 2007 – octombrie 2007.

Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

Instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele aspecte:

Înainte de a discuta exepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța notează că, din componența sold clienți la data de 14.06.2013 (f. 27), rezultă că reclamantul a obținut pentru suma de 2258, 27 lei o sentință definitivă care a fost învestită cu formulă executorie, potrivit mențiunilor din cuprinsul tabelului cu documentele de penalități.

Tot din componența sold clienți la 14.06.2013 instanța reține că doar pentru suma de 95, 05 lei, care figurează înregistrată cu mențiunea non – litigiu, reclamanta nu a acționat în justiție pârâtul anterior promovării prezentei acțiuni.

Întrucât aceste concluzii se întemeiază pe prezumțiile simple ale instanței, prezumții care au la baza experiența dosarelor anterioare, și nu sunt depuse la dosarul cauzei alte dovezi care să susține aceste prezumții instanța va analiza excepția prescripției în raport de toată suma solicitată de reclamantă.

În considerarea faptului că debitul pretins prin acțiunea ce formează obiectul prezentei analize este aferent perioadei septembrie 2007 – decembrie 2008, instanța reține că prescripția dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile corespunzătoare acestei perioade are ca ultim termen de debut luna decembrie 2008, aspect ce atrage în integralitate, în materia aplicării în timp a legii civile, incidența dispozițiilor Codului civil din 1864.

În acest sens, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 4 și art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, textul anterior redat nefăcând distincție între dispozițiile de drept material și cele de drept procesual în materia prescripției. În consecință, deși actuala reglementare în materie civilă a transformat prescripția extinctivă dintr-o instituție de ordine publică într-o instituție de ordine privată, fapt ce a condus la imposibilitatea organului jurisdicțional de a invoca din oficiu excepția având acest obiect, astfel cum stabilește art. 2512 alin. 2 C.civ., Codul civil din 1864 continuă să-și producă efectele ori de câte ori instanța este sesizată cu un litigiu în care momentul de debut al prescripției extinctive se situează anterior datei de 01.10.2011.

Analizând cele anterior expuse prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei, instanța apreciază că Codul civil din 1864 reprezintă legea aplicabilă în soluționarea excepției invocate, sub toate aspectele, fapt ce atestă inclusiv dreptul instanței de a o invoca din oficiu, astfel cum s-a procedat în speță.

Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat ocrotirea unui drept de creanță materializat în penalitățile de întârziere calculate în conformitate cu prevederile convenției dintre părți, aspect ce atrage, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958, incidența unui termen de prescripție de 3 ani, ce se naște din momentul în care titularul dreptului subiectiv civil poate exercita acea prerogativă a dreptului care-i conferă posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului. În concret, în cauza de față dreptul la acțiune, față de natura accesorie a debitului pretins, s-a stins odată cu stingerea dreptului la acțiune privind debitul principal, respectiv în trei ani de la emiterea facturii aferente lunii decembrie 2008, ceea ce înseamnă că prescripția extinctivă a intervenit în luna decembrie 2011.

Sub aspectul unor eventuale cauze de suspendare ori întrerupere a prescripției, instanța constată că din înscrisurile anexate la dosar nu s-a făcut dovada unor astfel de ipoteze, deși reclamanta a avut posibilitatea de a indica, în cuprinsul cererii introductive de instanță ori ulterior, prin prezentarea în instanță și formularea de concluzii în acest sens, elemente care să conducă la o atare concluzie.

În considerarea celor anterior expuse, instanța va admite excepția prescripției extinctive, invocată din oficiu, și va respinge cererea pe fondul cauzei ca prescrisă, admiterea excepției generând imposibilitatea analizei în continuare a fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Nefiind întrunite condițiile art. 96 ind. 2 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, dispune dezatașarea dosarului nr._/245/2013 și restituirea acestuia completului C19, cu termen la data de 10.03.2014, ora 12:00.

Admite excepția prescripției extinctive, invocată din oficiu.

Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. C. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, ., înregistrată în registrul comer?ului sub nr. J_, având cod unic de înregistrare_, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari ”Prof. P. . în Iași, .. 8, ., parter, ca prescrisă.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2014.

Președinte, Grefier,

RED.G.T./TEH .G.T.

4ex/21.03.2014