Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 16546/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2014
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier:N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul B. P. A. în contradictoriu cu intimat I.P.J.IAȘI - B. RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică niciuna dintre părți nu este prezentă. În temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a II-a strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a II-a strigare, ambele părți litigante lipsesc.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată și că la dosar s-a depus prin serviciul Registratură în data de 21.10.2014 răspuns de la Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Nefiind alte cereri prealabile formulate sau excepții invocate, instanța, având în vedere că probele cu înscrisuri, planșele foto și cu înregistrarea video sunt admisibile și pot duce la soluționarea cauzei în temeiul art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, în baza art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă o încuviințează, iar în temeiul art. 260 Cod procedură civilă o administrează.
Instanța respinge ca nefiind utilă cauzei proba cu intergotoriul intimatului.
Instanța revine asupra necesității emiterii adresei către Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, având în vedere probele administrate în prezentul dosar.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale, reține următoarele:
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 12.05.2014 sub numărul_ .
Plângerea a fost formulată de petentul B. P. A. în contradictoriu cu intimata IPJ IAȘI – SERVICIUL RUTIER.
În motivarea plângerii petentul a arătat că înțelege să conteste procesul-verbal . nr._/26.04.2014.
Petentul a arătat că procesul-verbal contestat este nelegal și netemeinic întrucât acesta este ilizibil în proporție de peste 90%. De asemenea, petentul a refuzat să semneze procesul-verbal contestat, împrejurare ce trebuia constatată de către un martor. În lipsa unui martor asistent care să confirme sau să infirme săvârșirea contravenției sau a refuzului petentului de a semna procesul-verbal, constituie un indiciu suficient de puternic că dreptul petentului la apărare nu a fost respecta la momentul întocmirii procesului-verbal.
Petentul mai susține că pe tronsonul de drum unde a fost depistat nu se deplasa cu viteza cu care a fost înregistrat și afirmă că viteza aparținea unui alt autoturism.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 și art. 6 CEDO.
În dovedirea plângerii sale petentul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, respectiv certificatul de omologare a aparatului radar, autorizația de operator radar, ordinul de serviciu, cu înregistrarea video și interogatoriul intimatului.
La dosarul cauzei petentul a depus înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat, acesta fiind legal și temeinic întocmit.
În argumentare, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e), de art. 99 alin. (1) pct. 18 și de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 26.04.2014, a condus auto marca VW cu nr. de înmatriculare_, pe DE 583, km 34 + 800 m și a fost înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 110 km/h pe un sector de drum cu limită de vietză de 50 km/h. De asemenea, autovehiculul prezenta defecțiuni la sistemul de iluminare, iar petentul nu utiliza centura de siguranță.
Intimata a depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator, buletin de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, planșă foto și CD cu înregistrarea video a pretinsei contravenții.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu planșa foto și proba cu înregistrarea video.
A respins ca nefiind utilă cauzei proba cu interogatoriul intimatului.
Ananlizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 935 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e), de art. 99 alin. (1) pct. 18 și de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 26.04.2014, a condus auto marca VW cu nr. de înmatriculare_, pe DE 583, km 34 + 800 m și a fost înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 110 km/h pe un sector de drum cu limită de vietză de 50 km/h. De asemenea, autovehiculul prezenta defecțiuni la sistemul de iluminare, iar petentul nu utiliza centura de siguranță.
În primul rând instanța notează că petentul a criticat doar contravenția la regimul vitezei de circulație, nu și celelalte contravenții pentru care a fost sancționat, motiv pentru care se va pronunța doar în limitele învestirii, considerând lipsa criticilor cu privire la celelalte două contravenții drept o recunoaștere extrajudiciară scrisă a aspectelor consemnate în actul de sancționare și, coroborând recunoașterea cu probele administrate în cauză de către intimat, inclusiv cu prezumția relativă de legalitate și veridicitate a actului administrativ întocmit de către un organ competent în limitele competenței sale, instanța va constata că faptele prevăzute de art. 99 alin. (1) pct. 18 și de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 există și au fost săvârșite de petent.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu”.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește motivele de nulitate virtuală, instanța constată că petentul a invocat mai multe critici cu privire la actul de sancționare.
În cadrul procedurii contravenționale, în raport de prevederea expresă sau nu a sancțiunii nulității, nulitățile, atât cele absolute, cât și cele relative, se împart în nulități exprese și nulități virtuale.
Pentru a putea invoca o cauză de nulitate virtuală, se cere ca petentul să justifice o vătămare produsă prin viciul care afectează actul de procedură, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește critica referitoare la ilizibilitatea procesului-verbal, instanța reține că gradul de lizibilitate a scrisului reprezintă o problemă subiectivă, care ține de experiența de lectură a cititorului, pentru că scrierea poate fi descifrată de un cititor și, în același timp, să nu poată fi înțeleasă de către un alt cititor.
În continuare, petentul a invocat faptul că în procesul-verbal contestat nu este indicat nici un martor asistent. Instanța notează că instituția martorului insistent este incidentă doar în situația în care petentul nu este prezent la momentul întocmirii procesului-verbal sau petentul refuză să semneze. În prezenta cauză, procesul-verbal a fost întocmit în prezența petentului și, în plus, acesta a semnat procesul-verbal (f. 12), situație în care nu este incidentă instituția martorului asistent.
În ceea ce privește solicitarea petentului ca intimata să depună la dosarul cauzei dovada faptului că aparatul radar a efectuat autotestarea, instanța a apreciat că aceasta nu este necesară față de împrejurarea că la dosarul cauzei a fost depus buletinul de verificare metrologică a cinemometrului care atestă faptul că sunt respectate exigențele prevăzute în Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", privitoare la posibilitatea folosirii măsurătorilor efectuate cu cinemometru ca probe pentru aplicarea legislației rutiere. Cinemometrele sunt astfel concepute încât înainte de a efectua orice înregistrare activează automat funcția de autotestare, iar în condițiile în care sunt înregistrate erori, procesul de înregistrare este întrerupt.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată următoarele aspecte:
Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de amendă în cuantum de 935 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e), de art. 99 alin. (1) pct. 18 și de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 26.04.2014, a condus auto marca VW cu nr. de înmatriculare_, pe DE 583, km 34 + 800 m și a fost înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 110 km/h pe un sector de drum cu limită de vietză de 50 km/h. De asemenea, autovehiculul prezenta defecțiuni la sistemul de iluminare, iar petentul nu utiliza centura de siguranță.
Deși petentul neagă în cuprinsul plângerii contravenționale săvârșirea contravenției, instanța notează că la momentul sancționării sale acesta nu a formulat nicio obiecțiune cu privire la fapta reținută în sarcina sa (f. 12).
Lipsa obiecțiunilor de la momentul aplicării sanțiunii echivalează cu o recunoaștere extrajudiciară scrisă care coroborează probele administrate de către intimat.
În ceea ce privește viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, intimatul a depus la dosarul cauzei probe concludente care să coroboreze prezumția de legalitatea și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Astfel la dosar au fost depuse planșe foto relevante și înregistrare video din care rezultă cu ceritudine faptul că petentul a circulat cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 110 km/h, pe un sector de drum unde limita maximă era de 50 km/h. În înregistrare se poate observa cu claritate indicatorul care prevede limita de viteza de 50 km/h. În ceea ce privește locul unde a fost săvârșită și constatată contravenția, acesta rezultă din imaginile video vizionate, precum și din constatările personale ale agentului constatator, motiv pentru care criticarea acestui element presupune o înscriere în fals cu privire la constările personale ale agentului de poliție.
Contravenția a fost surprinsă cu ajutorul unui aparat radar omologat și verificat metrologic (f. 28), utilizat de un operator atestat (f. 27).
Cinemometrul a funcționat în condiții optime, în sensul că nu sunt incidente acele situații excepționale în care funcționarea normală a aparatului radar ar putea fi afectată.
Având în vedere argumentele mai sus-menționate instanța constată că fapta contravențională pentru care a fost sancționat petentul există și a fost săvârșită de către acesta.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța apreciază că agentul constatator a făcut o justă individualizare a sancțiunilor aplicate, în raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite. Astfel, petentul s-a deplasat pe un sector de crum cu limită de viteză de 60 km/h cu o viteză care depășea cu mult limita maximă admisă, fapt ce a generat o stare ridicată de pericol pentru siguranța traficului rutier.
Față de toate aceste cosiderente instanța urmează să respingă, ca neîntemeită, plângerea contravențională formulată de petent și să mențină dispzițiile procesului-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. P. A. cu domiciliul în Filipești, . în contradictoriu cu intimatul IPJ IAȘI cu sediul în .. 2, județ Iași.
Menține dispozițiile procesului-verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 Octombrie 2014.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored. G.T./4ex./03.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 8896/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
