Plângere contravenţională. Sentința nr. 2481/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2481/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 34604/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2481
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. T.
GREFIER: C. C.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent . PRIN ADMINISTRATOR A. V. și pe intimat M. T. - INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 28.01.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 04.02.2014 apoi pentru 11.02.2014 apoi pentru azi când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25.10.2013, sub dosar nr._, petenta ..R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPEVTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, anularea procesului-verbal . nr._/11.10.2013 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, s-a învederat instanței că la data de 09.10.2013, conducătorul auto C. D. a fost oprit în trafic, petenta fiind sancționată pentru nerespectarea timpului de odihnă. S-a invocat nelegalitatea actului sancționator, întrucât acesta nu cuprinde o rubrică destinată obiecțiunilor și nu a fost semnat de către un martor asistent. De asemenea, s-a menționat că nerespectarea programului de repaos poate fi imputată conducătorului auto și nu societății, precizându-se totodată că acesta este profesionist, rezistă la timp îndelungat de condus, iar odihna zilnică efectuată a fost suficientă într-un procent semnificativ.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, OG nr. 37/2007.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexate la dosarul cauzei, în copie certificată, proces-verbal . nr._/11.10.2013.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (f. 13), în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 20.11.2013, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic. Pe fondul cauzei, s-a menționat că în urma controlului efectuat la data de 09.10.2013 asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul C. D., s-a constatat, potrivit verificărilor înregistrărilor de pe cartela tahograf a conducătorului auto, că nu a fost respectată perioada de odihnă săptămânală, aceasta fiind redusă cu mai mult de 4 ore.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 NCPC, OG nr. 2/2001, OG nr. 37/2007.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexate la dosar, proces-verbal . nr._/11.10.2013.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 09.12.2013, petenta a menționat că depășirea timpului săptămânal de odihnă s-a realizat cu o durată ce nu justifică sancționarea contravențională, întrucât s-a realizat pentru a se asigura siguranța vehiculului sau a încărcăturii fără afectarea siguranței rutiere, iar durata reținută s-a acumulat pe parcursul mai multor reprize de condus.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 11.10.2013 de către intimată, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 7000 lei, în temeiul art. 8 alin. 1 pct. 9 și art. 8 alin. 2 pct. 7 din OG nr. 37/2007, reținându-se că s-a depășit timpul săptămânal de odihnă cu mai mult de 4 ore, iar timpul zilnic de odihnă cu până la o oră.
Procesul-verbal a fost încheiat fără ca reprezentantul legal al petentei să fie de față, astfel că acesta nu a putut formula obiecțiuni, iar pentru că procesul-verbal a fost întocmit la sediul intimatei, nu s-a putut identifica nici o persoană căreia să îi fie atribuită calitatea de martor și care să semneze procesul-verbal astfel întocmit.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând nici unul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Nici susținerea petentei legată de încheierea procesului-verbal în lipsa reprezentantului său legal, dar și a unui martor, nu este aptă să ducă la anularea procesului-verbal atâta timp cât art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 reglementează posibilitatea încheierii procesului-verbal și în lipsa contravenientului. Astfel, în cazul în care contravenientul nu se află de față, agentul constatator trebuie să facă mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, iar în lipsa unui martor, va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Pentru a nu impune însă autorităților cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor condiții imposibil de îndeplinit, se observă că legea reglementează situația în care nu se poate desemna un martor asistent din motive obiective. În aceste situații, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod, motive care în această cauză sunt reprezentate de încheierea procesului-verbal la sediul intimatei și de faptul că de față nu se aflau decât alți agenți constatatori, care nu pot avea calitatea de martor, potrivit art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, toate aceste aspecte fiind consemnate în procesul-verbal.
Prin urmare, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator făcând mențiune cu privire la încheierea în lipsa reprezentantului petentei a procesului-verbal, precum și cu privire la motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în lipsa unui martor. Nerespectarea acestor dispoziții legale se sancționează cu nulitatea condiționată de existența unei vătămări, iar, în cauză, petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Eventuala vătămare cauzată prin încheierea în acest mod a procesului-verbal poate fi înlăturată prin soluționarea prezentei acțiuni, petenta având posibilitatea de a formula obiecțiunile în cadrul procesului civil declanșat.
Tot cu privire la dreptul de a face obiecțiuni, instanța are în vedere și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată în recurs în interesul legii prin care s-a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, nerespectarea cerințelor înscrise în acest text de lege atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției. Din formularea textului citat rezultă că agentul constatator are obligația de aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni numai în cazul în care contravenientul se află de față în momentul încheierii procesului-verbal, iar când procesul-verbal este încheiat în lipsa persoanei sancționate, cu respectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, obiecțiunile pot fi expuse în cadrul plângerii contravenționale, urmând a fi analizate de instanța de judecată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin urmare, instanța constată că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic, față de dispozițiile art. 269 și 270 NCPC. De asemenea, potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 183/2003, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. În măsura în care procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Din cuprinsul susținerilor petentei, reiese faptul că aceasta nu a contestat situația faptică reținută în sarcina sa, cu privire la nerespectarea timpului legal de odihnă a conducătorului auto, ci au fost invocate împrejurări de individualizare a motivelor care au condus la această nerespectare a normelor legale. În acest sens, nu pot fi reținute susținerile petentei cu privire la rezistența conducătorului auto, acestea fiind irelevante din moment ce dispozițiile legale nu permit o interpretare distinctă, prin raportare la elemente proprii conducătorului auto.
Cât privește calitatea de contravenient și atribuirea răspunderii pentru această faptă, textele de lege aplicabile, invocate mai sus, nu suscită nici un dubiu, răspunderea aparținând operatorului de transport, chiar dacă angajatul său, conducător auto, este cel care este oprit în trafic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 7000 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Se mai constată că petenta a fost sancționată cu minimul legal al amenzii pentru ambele contravenții reținute în sarcina sa, aspect ce susține ideea proporționalității sancțiunii.
În considerarea celor anterior expuse, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 11.10.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În baza art. 453 NCPC, instanța va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. T. S.R.L., cu sediul în ., județul N., înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, având cod unic de înregistrare RO_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.10.2013.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . ISCTR nr._/11.10.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
T.I. C.C.
Red./Tehnored./T.I.
4 ex./17.04.2014
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Uzucapiune. Sentința nr. 9626/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
