Uzucapiune. Sentința nr. 5835/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5835/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 26464/245/2012
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5835
Ședința publică din 22 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanți D. A. și D. E., în contradictoriu cu pârâți P. I. I. și P. M., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 08.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 15.04.2014, ulterior pentru data de 22.04.2014 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea de chemare în judecatǎ, înregistratǎ pe rolul acestei instanțe la data de 29.08.2012, reclamanții D. A. și D. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. I. I. și P. M., pronunțarea unei hotǎrâri prin care să se constate cǎ au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren și casă, în suprafață de 419 mp pe care sunt și plantații de viță-de-vie și pomi fructiferi, prin efectul uzucapiunii.
În motivare, reclamanții au arǎtat cǎ la data de 10 august 1983, între ei și pârâți a intervenit un înscris intitulat „sîdelcă”, prin care pârâții le-au vândut o suprafață de teren de 400 mp pe care se află și o casă, situat în com. Voinești, ., jud. Iași (vecinătăți: nord – șos. Voinești, sud – .. P. cu nr. cadastral 7495, est – prop. B., prop. P. I.). De la acea dată au stăpânit în mod continuu, netulburat, neechivoc și sub nume de proprietari imobilul. De asemenea, au plătit taxe și impozite, la început vechilor proprietari, iar de când și-au deschis rol la Primărie, personal, ceea ce atestă elementul subiectiv al posesiei.
Reclamanții au mai învederat că actul încheiat între părți sub semnătură privată are un caracter consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ. La acel moment, intenția neechivocă a vânzătorilor a fost aceea de a produce imediat toate efectele juridice specifice acestei operațiuni juridice, inclusiv transferul dreptului de proprietate. De asemenea, au fost respectate condițiile esențiale de validitate a contractului, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul părților, obiectul determinat și licit, cauza licită și morală.
În drept,reclamanții au invocat dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă anterior, art. 928, 930, 933, 1178-1179 și 1673-1674 Cod civil.
S-au anexat: raport de expertiză tehnică extrajudiciară (filele 10-15), sîdelca (filele 16-18), chitanțe (filele 19-21), declarații speciale de impunere (filele 22-23), certificat de căsătorie (fila 24), copie de pe buletine (fila 25).
Ca urmare a admiterii cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a ajutorului public judiciar, reclamanții au achitat doar suma de 335 lei taxă judiciară de timbru (fila 64), potrivit art. 2 alin. (3) și art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 146/1997 și timbru judiciar în valoare de 3 lei (fila 73), conform art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
Deși legal citați cu mențiunea formulării întâmpinării (fila 27), pârâții nu au formulat întâmpinare și nici nu au propus probe în apărare. Pârâții au depus un înscrisuri prin care au adus la cunoștință că nu se pot prezenta în fața instanței de judecată din motive medicale, pe care le-au justificat prin înscrisurile depuse la dosar și prin care au recunoscut că au vândut reclamanților suprafața de teren de 400 mp pe bază de sîdelcă în anul 1983 (filele 28-30, 99, 108-109).
La termenul din data de 14 mai 2013, instanța a adus la cunoștința reprezentantului convențional al reclamanților că pentru acțiunea de față se aplică dispozițiile din Codul civil anterior și i-a pus în vedere să precizeze în scris dacă invocă uzucapiunea de scurtă durată de la 10 la 20 de ani sau uzucapiunea de lungă durată de 30 de ani. Acesta a precizat că se folosește de uzucapiunea de 30 de ani.
Prin precizări scrise, depuse la solicitarea instanței (fila 73), reprezentantul convențional al reclamanților a precizat textele de lege pe care se întemeiază cererea, respectiv: art. 111 Cod procedură civilă anterior, art. 1295, 1073-1075, 1909 alin. (1), 1847, 645, 1837 cod civil de la 1864.
La termenul din data de 26.11.2013, instanța a pus în vedere apărătorului ales al reclamanților să precizeze dacă imobilul construcție face sau nu obiectul cererii. Apărătorul ales a arătat că, dacă imobilul există pe teren, lucru pe care expertul îl va stabili, el face obiectul cererii, iar modul de dobândire invocat este uzucapiunea.
La termenul din data de 25.02.2014, raportat la valoarea imobilelor cu destinație de construcție și la precizările formulate anterior prin care se solicită uzucapiune și cu privire la aceste imobile, instanța a pus în vedere reclamanților să depună la dosarul cauzei dovada achitării unei taxe suplimentare de timbru în valoare de 1537,22 lei.
Reclamanții au formulat în scris, prin avocat ales, cerere de ajutor public judiciar (fila 173), solicitând scutirea de la plata taxei de timbru de 1537,22 lei stabilită de instanță.
Prin încheierea din data de 18.03.2014, instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar și a dispus plata eșalonată a taxei de timbru datorată de reclamanți în cuantum total de 1537,22 în 10 rate lunare, egale ca valoare, fiecare de 153,72 lei.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamați, proba cu înscrisuri (sîdelca (filele 16-18), chitanțe (filele 19-21), declarații speciale de impunere (filele 22-23), certificat de căsătorie (fila 24), copie de pe buletine (fila 25)), proba cu martorul C. C., expertizǎ tehnică în specialitatea topometrie, expertiză tehnică în specialitatea construcții, considerînd aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) Cod procedurǎ civilǎ.
Instanța a audiat martorul C. C. (fila 100).
La data 14.01.2014, expertul N. C.-D. a depus la dosar raportul de expertizǎ în specialitatea construcții (filele 123-137), iar la data de 17.01.2014, expertul C. S. a depus raportul de expertizǎ tehnicǎ specialitatea topometrie (filele 143-148).
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauzǎ, instanța reține urmǎtoarele:
ÎN FAPT
La data de 10 august 1983, între reclamanți, în calitate de promitenți cumpǎrǎtori și pârâți, în calitate de promitenți vînzǎtori, a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpǎrare („sîdelcă”) cu privire la un teren situat în intravilanul mun. Iași, ., jud. Iași, delimitat de punctele 1,2,15,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,1 pe planul de amplasament și delimitare întocmit de expert și recepționat de OCPI Iași prin procesul-verbal de recepție 121/14.01.2012 sub nr._/24.12.2013 (fila 145), pentru care au achitat suma de 20.000 de lei, fapt atestat de înscrisul sub semnătură privată atașat la dosar (sîdelca – filele 16-17) și declarația martorului C. C. (fila 100: „Eu am fost martor în momentul în care reclamanții au dat pârâților banii pentru suprafața de teren.”). De asemenea, pârâții au recunoscut că au vândut reclamanților suprafața de teren de 400 mp pe bază de sîdelcă în anul 1983 (fila 99).
Deși reclamanții susțin cǎ li s-a transmis dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 414 mp, iar în înscrisul sub semnătură privată intitulat sîdelcă apare suprafața de 400 mp, așa cum rezultǎ din raportul de expertizǎ tehnicǎ judiciarǎ (fila 145), suprafața acestui teren este de 423 mp. Acest fapt ce se explică prin faptul că aparatura cu care se efectuează măsurătorile la ora actuală este mult mai performantă și precisă față de metodele de măsurare a terenurilor la nivelul anului 1983.
De la data cumpǎrǎrii și pânǎ în prezent, reclamanții s-au comportat ca adevǎrați proprietari. Acest aspect este atestat de faptul cǎ după încheierea însrisului sub semnătură privată, reclamanții au plătit taxe și impozite, la început vechilor proprietari, iar ulterior personal la Primărie, aspect dovedit de chitanțele depuse la dosar (filele 19-23). De asemenea, au construit pe teren o casă, așa cum afirmă martorul C. C. (fila 100: „Cunosc faptul că pe acea suprafață de teren d-nul D. a construit o casă. Când a cumpărat terenul nu era casa pe teren, ci doar o grădină.”). Acest aspect este atestat și de raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții, în care se precizează că pe teren există imobliul – casă de locuit (casă veche) și anexe gospodărești (beci, magazie din lemn) (fila 124), care nu existau la data încheierii actului sub semnǎturǎ privatǎ, nefiind menționate în acesta.
ÎN D.
Se aplicǎ art. 1890 Cod civil de la 1864.
Conform art. 82 din Legea nr. 71/2011, pentru cazurile în care posesia a început înainte de data intrǎrii în vigoare a Codului civil din 2009, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune, în vigoare la data începerii posesiei. Prin urmare, instanța urmeazǎ a analiza dacǎ sunt îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului-teren în suprafațǎ de 423 mp, situat în intravilanul mun. Iași, ., jud. Iași, prin efectul prescripției achizitive de lungǎ duratǎ, astfel cum este aceasta reglementatǎ în Codul civil anterior.
Uzucapiunea este un mod de dobândire a drepturilor reale principale prin posesia bunurilor care formeazǎ obiectul lor în toatǎ perioada prevǎzutǎ de lege și prin exercitarea pozitivǎ a dreptului de opțiune cu privire la uzucapiune, ca drept potestativ.
Reclamanții au introdus o acțiune în realizare în temeiul uzucapiunii deoarece în baza înscrisului sub semnǎturǎ privatǎ nu le-a fost transmis dreptul de proprietate (filele 16-17). În art.30 din Legea nr. 58/1974 se arăta că dobânditorii terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri. În același sens era și art. 44 din Legea nr. 59/1974.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliarǎ prin uzucapiunea de 30 de ani, așa cum este reglementat în art. 1890 Cod civil de la 1864, este necesar sǎ fie îndeplinite cumulativ douǎ condiții: posesia propriu-zisǎ sǎ fie utilǎ, adicǎ neviciatǎ și sǎ fie exercitatǎ neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacǎ este de bunǎ-credințǎ sau de rea-credințǎ.
În acest sens, art. 1846 alin. (1) Cod civil de la 1864 prevede cǎ orice prescripție este fondatǎ pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 Cod civil de la 1864, ca sǎ se poatǎ prescrie se cere o posesiune continuǎ, neîntreruptǎ, netulburatǎ, publicǎ și sub nume de proprietar.
Așadar ceea ce trebuie sǎ dovedeascǎ reclamanții care invocǎ în favoarea lor efectele uzucapiunii de 30 de ani este cǎ stǎpânirea pe care au exercitat-o pe toatǎ durata termenului respectiv a fost o adevǎratǎ posesie, respectiv cǎ reunea cele douǎ elemente constitutive (animus și corpus) și toate calitǎțile cerute pentru ca posesia sǎ fie utilǎ.
Elementul material al posesiei. Este alcǎtuit din acte materiale și acte juridice prin care se exrcitǎ prerogativele unui anumit drept real principal. Acest element este dovedit prin faptul cǎ au efectuat diverse lucrǎri pe teren așa cum afirmǎ martorul audit C. C. (fila 100) și cum este atestat de raportul de expertizǎ tehnicǎ în specializarea construcții (fila 124).
Elementul subiectiv al posesiei. Privește reprezentarea subiectivǎ a posesorului care fie crede cǎ este adevǎratul titular al dreptului real, fie deși știe cǎ nu este titularul dreptului real, neagǎ dreptul adevǎratului titular și se comportǎ ca și cum ar fi el titularul dreptului subiectiv. Prin actul juridic intervenit între reclamanți și pârâți, prin care nu a putut fi transferată în mod legal proprietatea asupra imobilului în litigiu, este făcută însǎ dovada manifestării de voință a părților privind înstrăinarea și dobândirea folosinței terenului de către reclamanți. De asemenea, art. 1854 Cod civil de la 1864 instituia o prezumție legalǎ conform cǎreia persoana care stǎpânește material bunul, exercitǎ aceastǎ stǎpânire pentru sine. În cauzǎ nu s-a fǎcut dovada contrarǎ.
Calitǎțile posesiei. Instanța constatǎ, în ceea ce privește condiția exercitǎrii neîntrerupte a posesiei pînǎ în prezent, cǎ aceasta este îndeplinitǎ în cauzǎ. Fiind dovedit momentul începerii posesiei, reclamanții beneficiazǎ de prezumția relativǎ de continuitate stabilitǎ de art. 1850 Cod civil de la 1864, potrivit cǎreia posesorul actual care probeazǎ cǎ a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus cǎ a posedat tot timpul intermediar. Având în vedere cǎ pârâții nu au fǎcut proba contrarǎ, rezultǎ cǎ reclamanții au exercitat o posesie neîntreruptǎ asupra imobilului, obiect al litigiului, pînǎ în prezent.
În ce privește caracterul netulburat al posesiei pentru suprafața de 423 mp, acesta este prezumat, deoarece pârâții nu au invocat și probat existența viciului tulburării, conform art.1851 din Codul civil de la 1864.
Caracterul public al posesiei reiese din însǎși natura de bun imobil al obiectului litigiului care împiedicǎ exercitarea unei posesii pe ascuns. De altfel, publicitatea posesiei rezultǎ din ansamblul probelor administrate, declarația martorului audiat fiind în sensul cǎ reclamanții sunt cunoscuți drept proprietari al imobilului, calitate care nu le-a fost contestatǎ de nicio persoanǎ (fila 100: „Reclamanții D. stăpânesc imobilul din momentul emiterii actului și plății prețului”).
Cu privire la caracterul neprecar al posesiei, art.1853 alin. 2 din Codul civil de la 1864 precizează că precaritatea constă în acea „posesie exercitată asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său”.
În analiza elementului psihologic instanța va avea în vedere faptul că proba elementului psihologic este facilitată de lege, prin instituirea unei prezumției legale mai sus menționate.
Ca urmare, posesia sub nume de proprietar este prezumată, iar acestei prezumții se adaugă proba testimonială administrată din care rezultă intenția reclamanților de a stăpâni bunul pentru sine și de a se comporta ca proprietari de vreme ce au înțeles să folosească terenul, să construiască pe acesta.
Termenul de 30 de ani. Instanța constatǎ cǎ în cauzǎ s-a împlinit termenul de 30 de ani. Posesia a început sǎ fie exercitatǎ la data de 10 august 1983, astfel cǎ termenul s-a împlinit la data de 10 august 2013.
Ca urmare a celor expuse, instanța constată că reclamanții au dobândit prin uzucapiune terenul în suprafață totală de 423 mp, situat în în intravilanul mun. Iași, ., jud. Iași, delimitat de punctele 1,2,15,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,1 pe planul de amplasament și delimitare întocmit de expert și recepționat de OCPI Iași prin procesul-verbal de recepție 121/14.01.2012 sub nr._/24.12.2013 (fila 145).
În ceea ce privește cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra locuinței ridicată fără autorizație pe terenul cu privire la care s-a constatat anterior uzucapiune, instanța constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente.
Potrivit declarației martorului audiat, pe terenul cu privire la care s-a constatat anterior uzucapiunea, reclamanții au edificat o casă (fila 100).
Expertul desemnat în cauză a identificat și individualizat la rândul său pe terenul în discuție o casă de locuit și anexe gospodărești (beci și magazie de lemn) (fila 124).
Se reține că potrivit art. 492 Cod civil de la 1864 „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până se dovedește din contra”.
În cauză, ca efect la uzucapiunii, proprietatea asupra terenului de 423 mp pe care au fost edificate casa și anexele, aparține cu efect retroactiv reclamanților.
Conform prevederilor art.482 Cod civil de la 1864, la care trebuie raportate dispozițiile art.492 din Cod civil de la 1864 „Proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce se unește, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numește drept de accesiune”.
Astfel, ca urmare a edificării unei construcții pe un teren, mai ales în contextul în care situația juridică a terenului nu era una clară la momentul edificării și nici nu a existat o autorizație de construcție, nu se naște în favoarea proprietarului terenului un drept de proprietate asupra construcției de la lege. Legiuitorul însă, prin textele de lege invocate, recunoaște în favoarea acestuia un drept de accesiune și o prezumție de proprietate plecând de la ideea că principalul îl reprezintă terenul, iar construcțiile sunt adăugate acestuia ca un accesoriu.
În acest context este necesară o manifestare pozitivă din partea proprietarului terenului, pentru a se ajunge la concluzia că o construcție edificată pe teren poate fi considerată ca făcând parte din patrimoniul aceluiași proprietar.
Inexistența unei autorizații de construcție cu privire la casa de locuit edificată de către reclamanți nu poate limita recunoașterea dreptului său de proprietate asupra construcțiilor ridicate, acestea fiind chestiuni care țin de planul raporturilor juridice de natură administrativă.
Legitimarea calității de proprietari ai terenului pe care s-a construit, legitimare prin efectul uzucapiunii, și faptul, dovedit cu probele administrate, că aceiași reclamanți au ridicat și imobilele de pe suprafața acestuia, dau dreptul reclamanților la clarificarea din punct de vedere juridic a situației acesteia și recunoașterea dreptului de proprietate.
Pentru motivele expuse instanța va constata faptul că nu prin uzucapiune, ci prin accesiune imobiliară artificială reclamanții au dobândit construcțiile cu destinația locuință și anexe gospodărești identificate în raportul de expertiză întocmit de expert N. D., Anexa 5, la acest raport.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. A. și D. E. în contradictoriu cu pârâții P. I. și P. M..
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții D. A. și D. E., domiciliați în ., . în contradictoriu cu pârâții P. I. și P. M. domiciliați în ..
Constată că reclamanții a dobândit prin uzucapiune terenul identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C. S., în suprafață totală de 423 mp, situat în intravilanul mun.Iași, ..13B, județ Iași, delimitat de punctele 1,2,15, 3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,1 pe planul de amplasament și delimitare întocmit de expert și recepționat de OCPI Iași prin procesul verbal de recepție 121/14.01.2012 sub număr_/24.12.2013, ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Constată că reclamanții au dobândit prin accesiune imobiliară artificială constructiile cu destinația locuință și anexe gospodărești identificate în raportul de expertiză întocmit de expert N. D., Anexa 5 la acest raport, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată în ședință publică, 22.04.2014.
PREȘEDINTE,
D. C. E.
GREFIER,
J. V. G.
Red/teh/ced
18.09.2014, 6ex
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 30-09-2014,... → |
|---|
