Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 19167/245/2014
.
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 29 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta C. C. M. D. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI - BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 29.10.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 4.06.2014, pe rolul Judecătoriei Iași, petenta C. C. M. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, a solicitat instanței anularea procesului verbal, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivarea în fapt a plângerii contravenționale, petenta a arătat că la momentul la care a traversat trecerea de pietoni, fiind angajată în trafic, pe trecere și pe sensul său de mers nu se afla nici un pieton. Invocă în apărarea sa jurisprudența CEDO și prezumția de nevinovăție. În subsidiar se cere reanalizarea gradului de pericol social și reindividualizarea sancțiunii amenzii. În drept, au fost invocate art. 6 CEDO, OG 2/2001, OUG 195/2002.
Au fost anexate cererii: împuternicire avocațială, copie proces verbal.
La data de 25 iunie 2014, petenta a anexat dovada achitării taxei de timbru, în cuantum de 20 lei, iar ulterior, împuternicirea avocațială în forma prevăzută de lege.
La data de 7 iulie 2014, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii motivat de următoarele aspecte: petenta a fost sancționată pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale - la data de 28.05.2014, a condus auto marca Toyota, cu numărul de înmatriculare_, pe . Iași, spre Moara de Foc, iar în dreptul Fidelia Casa nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc special amenajat și marcat. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 100 alin. 3 litera b) din OUG 195/2002. S-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și respingerea ca inadmisibilă a probei cu martori, în situația în care e solicitată de petentă.
La data de 7.10.2014, intimatul a depus raportul agentului constatator, atestat operator calificat, cadre foto și înregistrare video.
Petenta nu a fost prezentă personal la primul termen de judecată fixat - 22 .10.2014. în cadrul ședinței publice ce a avut loc la acel termen de judecată, instanța a pus în discuție materialul probatoriu, a încuviințat proba cu înscrisuri, cadre foto și înregistrare, a dispus urmărirea în ședință publică a înregistrării video în prezența reprezentantului convențional al petentei, a acordat cuvântul pe fondul cauzei și a reținut-o spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal CP_, întocmit la data de 28.05.2014, petenta a fost sancționată prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă delimitată, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 28.05.2014, a condus auto marca Toyota, cu numărul de înmatriculare_, pe . Iași, spre Moara de Foc, iar în dreptul Fidelia Casa nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc special amenajat și marcat. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 100 alin. 3 litera b) din OUG 195/2002. procesul verbal a fost semnat personal de petentă, cu obiecțiuni: „ pietonul nu era pe trecerea de pietoni; nu avea intenția să treacă”.
Plângerea a fost promovată în interiorul termenului legal de 15 zile, ce curge în acest caz de la semnarea procesului verbal.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 340 lei, dublată de o sancțiune complementară), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentei, constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, cadre foto precum și ce a cu înregistrare video.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Se mai notează că nu au fost formulate critici privind legalitatea procesului verbal de către petent și de asemenea, că nu există motive care să poată fi invocate și analizate din oficiu de către instanță.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză instanța constată că fapta de neacordare a priorității de trecere unui pieton angajat în traversarea marcajului, aflat pe sensul de deplasare al petentei are o existență reală. Astfel, la momentul la care aceasta s-a apropiat de trecere ( timp casetă 13:07:28) pe sensul său de deplasare, pe prima bandă era deja angajată în traversare, fără nici un fel de echivoc o persoană de sex feminin, care, văzând autoturismul petentei, care a trecut cu viteză s-a oprit preț de o secundă și și-a reluat drumul după ce mașina a depășit marcajul trecerii de pietoni. Astfel, este mai mult decât evidentă stânjenirea efectivă a pietonului, în traversarea străzii, pe trecere, pe același sens de deplasare. Nu prezintă importanță faptul că pietonul se afla pe prima bandă, de lângă trotuar, atât timp cât legea vorbește nediferențiat de același sens de deplasare.
În acord cu regulile de circulație stabilite în OUG 195/2002, conducătorii autovehiculelor angajate în trafic au obligația legală de a acorda prioritate (…) „ pietonilor angajați în traversarea prin locuri special amenajate și marcate corespunzător”. În cord cu prevederile art. 31, participanții la trafic au obligația de a respecta semnificația marcajelor efectuate. Art. 75 din regulamentul de aplicare a Codului rutier prevede: Marcajele servesc la organizarea circulației, avertizarea sau îndrumarea participanților la trafic. Acestea pot fi folosite singure sau împreuna cu alte mijloace de semnalizare rutiera pe care le completează sau le precizează semnificația. De asemenea, în acord cu dispozițiile art. 135 din regulament, conducătorul auto este obligat să cedeze trecerea pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
Neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului constituie contravenție în acord cu prevederile art. 100 alin. 3 lit.b OUG 195/2002.
Din analiza coroborată a materialului probatoriu administrat în prezenta cauză se poate constat că fapta reținută în cuprinsul procesului verbal are o existență obiectivă, întrunind toate elementele constitutive statuate de textul de lege. Astfel, pietonul se angajase în traversare trecerii de pietoni, prin manifestarea fără echivoc a acestei intenții, coborând de pe trotuar și pășind pe marcajul trecerii, se afla pe senul de mers al autoturismului, iar petenta a avut posibilitatea concretă de a-l vedea și de a încetini, oferind prioritate în traversarea străzii. Instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie este susținută în mod complet de probele administrate în prezenta cauză (cadre foto, înregistrare video), fiind astfel în măsură să prevaleze în mod corespunzător față de prezumția de nevinovăție, care a fost contrazisă de elementele concrete ale probatoriului administrat. Se mai notează și inexistența unei cauze exoneratoare de răspundere de care petenta s-ar putea prevala în cadrul acestei plângeri contravenționale, aceasta având posibilitatea concretă de a respecta semnificația marcajului pietonal și neglijând cu bună știință obligația legală ce îi incumba.
Analizând operațiunea de individualizare a sancțiunilor aplicate, în contextul stabilirii existenței materiale a faptei, precum și a vinovăției petentei, instanța constată că au fost respectate limitele legale prevăzute, sancțiunea amenzii fiind orientată spre minimul special. Cu privire la gradul de pericol social al faptei, instanța reține că acesta este unul semnificativ, pentru următoarele considerente: obligația oricărui participant la trafic este acea de a respecta regulile de circulație, asigurând siguranța traficului rutier. Conducătorii auto sunt obligați să manifeste o atenție deosebită și față de pietonii angajați în trafic, respectând semnificația marcajelor amplasate regulamentar. Se notează că petenta nu a respectat marcajul pietonal pe un bulevard frecvent circulat, în condițiile în care a avut în mod concret această posibilitate. Prin traversarea trecerii de pietoni fără acordarea priorității, aceasta a creat posibilitatea lezării unor valori sociale importante, respectiv - integritatea corporală și sănătatea persoanelor care circulau în calitate de pietoni. Absența unor prejudicii concrete nu poate conduce la o concluzie contrară, pericolul social existând prin însăși fapta săvârșită. Instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu poate răspunde în concret celor două scopuri fundamentale ale oricărei sancțiuni: de represiune și de reeducare.
Cu privire la aplicarea măsurii complementare a reținerii permisului, instanța constată că aceasta este prevăzută expres de textul art. 100 alin. 3 OUG 195/2002. se subliniază faptul că sancțiunile de această natură nu pot fi aplicate automat și nediferențiat, fără o corectă apreciere a proporționalității acestora cu fapta săvârșită și finalitatea oricărei sancțiuni. Cu toate acestea, în contextul tuturor aprecierilor anterioare, reținând că gradul de pericol social al faptei nu este nesemnificativ, instanța apreciază că în acest caz concret neacordarea priorității la traversarea trecerii de pietoni unor persoane deja angajate în traversarea, prin loc permis a unui bulevard circulat intens, de către un conducător auto care a perceput ,fără putință de tăgadă, intenția lipsită de echivoc a acestora și a neglijat-o justifică reținerea permisului.
Apreciind, în ansamblul probatoriului administrat că fapta contravențională reținută are o existență reală, că a fost săvârșită cu vinovăție și că, de asemenea, în raport de împrejurările comiterii acesteia ea este aptă de a justifica pe deplin aplicarea sancțiunilor – principală și complementară, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională și a menține, pe cale de consecință, dispozițiile procesului verbal atacat ca fiind legale și temeinice. Se va lua act că în cuvântul pe fond petenta a susținut că nu mai solicită acordarea cheltuielilor de judecată. De asemenea, se va lua act că intimatul nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta C. C. M. D., domiciliată în sat Valea L., ..45 și domiciliul procesual ales la cabinet avocat A. R., Iași, .,., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în Iași, .. 6.
Ia act că în cuvântul pe fond, petenta a arătat că nu dorește acordarea de cheltuieli de judecată.
Ia act că intimatul nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 29 octombrie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tahn. Jud. II
4 ex, 1.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 08-12-2014,... | Pretenţii. Sentința nr. 2048/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
