Plângere contravenţională. Sentința nr. 3108/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3108/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 22623/245/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3108
Ședința publică din data de 28 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul R. C. și pe intimatul P. M. IAȘI- CA REPREZENTANT LEGAL AL PRIMĂRIEI M. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala rejudecare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 21.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.02.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial la data de 20.07.2012, petentul R. C., în contradictoriu cu P. M. Iași, ca reprezentant al Primăriei, Direcția Control Intern și Managementul Calității- Serviciul Asociații de proprietari a solicitat admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat. Au fost invocate în motivare următoarele aspecte: nulitatea absolută a procesului verbal pentru încălcarea atributelor puterii judecătorești, susținând că pe rolul Judecătoriei Iași este înregistrat dosarul_ ( vizând anularea hotărârii adunării generale a asociației privind obligarea proprietarilor la plata cheltuielilor pentru părțile comune). Se susține că una dintre proprietare ( A. Nunuca C.) a deschis o acțiune contra asociației prin care a solicitat anularea hotărârii prin care s-a decis ca proprietarii care și-au montat centrale de apartament să nu mai plătească energia termică pentru țevile care traversează condominiul. Or, fără a verifica realitatea susținerilor acestei persoane, intimata ar fi procedat direct la sancționarea petentului în temeiul procesului verbal contestat. Mai mult, formularul procesului verbal ar fi ilegal,pentru că nu prevede corect unde se depune plângerea. Sub aspect probatoriu s-a solicitat interogatoriul intimatei și orice alte probe. Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat, adresa de comunicate, procesul verbal încheiat la 14.12.2011 în ședința comitetului executiv, tabel nominal 578 scara A și B, dovadă acțiune civilă separată.
La data de 18.01.2013, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate pentru următoarele argumente: petentul, în calitate de președinte al asociației de proprietari a fost sancționat contravențional pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale – a întocmit eronat listele de plată aferente perioadei februarie- aprilie 2012,repartizând cheltuielile comune cu încălzirea doar proprietăților branșate la sistemul centralizat . astfel,au fost încălcate prevederile art. 56 alin. 1 litera b din legea 230/2007 referitoare la neîndeplinirea obligațiilor președintelui de asociație, precum și art. 32 din HG 1588/2007 norme metodologice legea 230/2007 referitoare la efectuarea semnăturii președintelui pe listele de plată.
De asemenea, ar fi fost încălcate prevederile art. 44 alin. 1 din HG 1588 referitoare la modalitatea în care se repartizează cheltuielile de întreținere, art. 52alin. 1 și 4 din același act normativ. Se menționează că în adunarea generală nu pot fi luate hotărâri contrare legii. Au fost anexate întâmpinării sesizări, proces verbal, dovadă de comunicare, cercetări efectuate, răspuns sesizări,copii liste de plată.
Prin sentința civilă nr._/ 13 mai 2013, instanța a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
Prin decizia nr. 1480/13.12.2013, instanța de recurs a admis recursul declarat de petent, a casat sentința în tot și a trimis-o instanței inițial învestite, reținând că plângerea a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosință, Primăria Iași.
Ca urmare a admiterii declarației de abținere a completului inițial învestit, s-a repartizat dosarul prezentului complet.
În rejudecare, instanța a procedat la citarea instituției emitente a procesului verbal P. municipiului Iași.
Termenul inițial stabilit - 26 februarie 2014 a fost preschimbat de instanță la 21 februarie 2014. instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Pronunțarea a fost amânată pentru o perioadă legală de 7 zile.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal numărul_ din 2 iulie 2014, petentul a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi în cuantumul minim prevăzut de lege 500 lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: în calitate de președinte al asociației de Proprietari N. 12-14,. achită de atribuțiile specifice prevăzute de legislația specială în materie – nu a verificat și nu a aprobat listele de plată aferente lunii martie și aprilie 2012,acestea fiind semnate doar de către cenzorul asociației; listele de plată nu erau întocmite corect, cheltuielile de încălzire au fost repartizate doar proprietarilor de apartamente branșate la sistemul centralizat de încălzire. Fapta a fost încadrată în prevederile art. 56 alin. 1 din legea 230/2007. procesul verbal a fost întocmit în absența persoanei sancționate contravențional, iar la rubrica martor asistent s-a consemnat că toate persoanele prezente aveau calitatea de agenți constatatori. Procesul verbal a fost comunicat prin scrisoare recomandată la data de 11.07.2012, plângerea fiind formulată în interiorul termenului legal de 15 zile de la comunicarea legală a actului.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 500 lei), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului R. C. constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri,petentul nefiind prezent personal în instanță pentru a da o declarație în calitatea sa specială.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Cu privire la criticile de nulitate ale procesului verbal, instanța reține că acestea sunt nefondate. Astfel, nu se poate face confuzie între sfera răspunderii contravenționale și cea a răspunderii civile de orice natură, legiuitorul fixând elemente concrete ce trebuie și pot să fie urmărite ( în analiza îndeplinirii corecte a atribuțiilor președinților de asociație) de către agenții constatatori. Aceste obligații se regăsesc în lege și nu sunt condiționate de existența unor hotărâri judecătorești prealabile, sfera celor două tipuri de răspundere fiind evident diferită. Mai mult, lipsa din formular a mențiunii referitoare la locul/instituția la care se depune plângerea nu este de natură a antrena nulitatea necondiționată a actului,petentul fiind obligat să demonstreze vătămarea, precum și faptul că aceasta nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal. Or, nici una dintre cele două cerințe nu a fost probată în consecință.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză instanța constată că fapta de nerespectare a obligației de semnare a listelor de plată pentru perioada martie- aprilie 2012 este reală, iar listele de plată întocmite nu respectă cerințele legale.
Astfel, potrivit ART. 56 (1) Constituie contravenții următoarele fapte: b) neîndeplinirea atribuțiilor de către președinte, membrii comitetului executiv, cenzori, administrator de imobil. Potrivit art. 32 din HG 1588/2007 Toți proprietarii au obligația sã plãteascã lunar, conform listei de platã a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Repartizarea cheltuielilor sau a obligațiilor financiare pe fiecare proprietate individualã revine administratorului, în cadrul contractului încheiat cu reprezentantul asociației de proprietari a condominiului. Lista de platã se semneazã de administrator și de un membru al comisiei de cenzori și se aprobã de președinte prin semnãturã și aplicarea ștampilei asociației, persoanele semnatare certificând și rãspunzând de corectitudinea listei de platã. Niciun proprietar de apartament sau de spațiu cu altã destinație decât aceea de locuințã nu va fi exceptat de la obligatia de a contribui la plata cheltuielilor comune, ca urmare a renunțãrii la folosirea unei pãrți din proprietatea comunã, a abandonãrii apartamentului sau a spațiului cu altã destinație decât aceea de locuințã ori în alte situații.
Se poate observa că obligațiile consemnate a fi fost neîndeplinite sunt obligații pozitive, prevăzute de însuși legiuitor în textele anterior menționate, fără a putea fi nesocotite de petent. acesta avea obligația legală de asemenea listele sau de a furniza o explicație obiectivă legată de lipsa obligației instituite în sarcina sa,aspecte ce însă nu au fost îndeplinite. Odată neîndeplinită această obligație principală de semnare și certificare a listelor de plată, orice altă pretinsă eroare în realizarea acestora este subsumată neînsușirii corespunzătoare a conținutului listelor aferente perioadei martie - aprilie 2012. instanța va nota că a realizat o . observații legate de diferența dintre sfera răspunderii contravenționale și celei civile,la care se referă plângerea petentului, legea oferind posibilitatea intimatului de a verifica regăsirea regulilor generale de întocmire efectivă și repartizare cheltuieli conform dispozițiilor coroborate ale legii 230/2007 și normelor metodologice ale acesteia. În sarcina petentului ar fi revenit demonstrarea îndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor legate de realizarea corectă a repartizării cheltuielilor precum și a semnării corespunzătoare a listelor . Lipsa semnării și certificării lor face lipsită de interes analiza elementelor componente ale acestora.
Instanța va reține că în acord cu materialul probatoriu administrat, petentul nu a demonstrat nici o cauză exoneratoare de răspundere de la obligațiile legale exprese instituite în sarcina sa, față de calitatea de președinte al asociației și va respinge pe cale de consecință plângerea ca neîntemeiată, constatând că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal a fost susținută de probele administrate și a înlăturat prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul.
Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul R. C., domiciliat în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu P. M. Iași, ca reprezentant al Primăriei, Direcția Control Intern și Managementul Calității- Serviciul Asociații de Proprietari, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.11.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli.
Cu drept de recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 28 februarie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 17.03.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria IAŞI | Actiune in regres. Sentința nr. 2599/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
