Plângere contravenţională. Sentința nr. 5798/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5798/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-04-2014 în dosarul nr. 34299/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 18.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5798
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe petentul C. I. in contradictoriu cu intimatul I.P. J. IAȘI - S. RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 11.04.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la data de 23.10.2013 sub număr de dosar_ petentul C. I. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.10.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii.
În fapt, petentul a arătat că cele menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu corespund realității.
În drept, plângerea nu a fost întemeiată pe nicio dispoziție legală.
A fost anexată plângerii copie a procesului-verbal contestat.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru în temeiul art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001, atașând raportul agentului constatator.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/11.10.2013 petentul C. I. a fost sancționat cu 8 puncte amendă în cuantum de 640 lei și cu sancțiunea complementară de suspendare a exercițiului dreptului de a conduce, pentru faptul că pe data de 11.10.2013, ora 15.35., în Iași, . cu nr. de înmatriculare_, nu a respectat semnificația culorii roșie a semaforului, continuându-și deplasarea, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit d O.U.G. nr. 195/2002 și pentru că, în aceleași circumstanțe, nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit b O.U.G. nr. 195/2002
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Conform art. 100 alin. 3 lit d din OUG nr. 195/2002, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II de sanctiuni și cu sancțiunea complementară de suspendare a exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
Art. 52 din HOTARAREA nr. 1.391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice arată că, semnalul de culoare roșie interzice trecerea. La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, dupã caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacã semaforul este instalat deasupra ori de cealaltã parte a intersectiei, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea partii carosabile a drumului ce urmeazã a fi intersectat. Atunci când semnalul de culoare roșie funcționeazã concomitent cu cel de culoare galbena, acesta anunta apariția semnalului de culoare verde.
Conform art. 100 alin. 3 lit. b constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Potrivit art. 10 alin. 1 din O.G. 2/2001 dacã aceeași persoana a sãvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplica pentru fiecare contravenție.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 640 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru cele două fapte reținute în sarcina sa, respectiv cea de a nu respecta culoarea roșie a semaforului și cea de a nu acorda prioritate de trecere unui pieton, fără a se preciza cuantumul sancțiunii stabilite pentru fiecare faptă în parte, nefiind astfel individualizată fiecare sancțiune, ci aplicându-se într-un singur pas cumulul celor două sancțiuni.
Lipsa individualizării fiecărei sancțiuni stabilite prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, instanța neputând proceda la verificarea respectării condițiilor prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 în stabilirea sancțiunilor contravenționale, necunoscându-se modul de individualizare a acestora.
Prin această modalitate de întocmire a procesului-verbal s-a adus o gravă încălcare a dreptului de apărare al petentului, acesta fiind în imposibilitate de exercitare efectivă a dreptului de apărare atât timp cât nu cunoaște din însuși actul acuzator modalitatea de sancționare. Un astfel de aspect nu poate fi completat ulterior.
De asemenea, instanța constată că și din punct de vedere al temeiniciei, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este legal întocmit, din probele administrate rezultând contrariul celor reținute de către agentul constatator.
Astfel martora B. M. a declarat că era împreună cu petentul la momentul descris în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și a constatat că petentul a respectat atât culoarea roșie a semaforului, în sensul că în momentul trecerii semaforul avea culoarea verde, cât și faptul că nu se afla angajat în trecere niciun pietin la momentul traversării de către petent.
Într-un stat de drept, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor reprezintă valori supreme și sunt garantate (art. 1 alin. 3 din Constituția României), stat de drept definit prin preeminența dreptului, cetățeanul, individul trebuie apărat de către stat, dar și în fața statului și a instituțiilor sale. Aceasta este esența teoriei drepturilor omului. Statul și instituțiile sale se află într-o evidentă poziție de superioritate față de individ care, dacă nu ar fi protejat în drepturile sale, ar putea fi prejudiciat prin eventualele abuzuri ale statului. Teoria drepturilor omului, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, pleacă de la prezumția că statul este în poziția privilegiată din care poate săvârși abuzuri în lipsa garanțiilor acordate persoanelor fizice.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul C. I. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.10.2013 și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul C. I., având CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ..1, . verbal de constatare a contravenției . nr._/11.10.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție IAȘI, cu sediul în Iași, jud. Iași.
Anulează procesul verbal . nr._/11.10.2013.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.04.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A. M.
Red/Teh I.C.
4 ex/07.07.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6696/2014. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5473/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
