Plângere contravenţională. Sentința nr. 6360/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6360/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 11314/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 30.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 6360
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe petenta . SRL, în contradictoriu cu intimata ANAF-A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE ,DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE ,BIROUL VAMAL SSFCEM, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 25.04.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astazi, când:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04.04.2013 sub număr de dosar_, petenta S.C. T.&L. S.R.L a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._/28.03.2013 în contradictoriu cu intimata A. Națională a Vămilor și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, solicitând anularea procesului-verbal și, în subsidiar anularea actelor juridice subsecvente.
În fapt, petenta a arătat că produsele constatate de către agenții de control au fost achiziționate pentru consumul propriu al administratorului societății petente, nefiind deținute în scop de comercializare. Petenta a mai precizat că țigările au fost depozitate doar pentru o scurtă perioadă de timp de către soția administratorului în punctul de lucru al societății, urmând a fi luate de către administrator pentru uzul personal. De asemenea, petenta a arătat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este lovit de nulitate întrucât fapta nu este descrisă în mod corespunzător.
În drept, au fost invocate dispozițiilor din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 și din OG nr. 2/2001, Legea nr. 571/2003, art. 6 CEDO.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001.
Au fost depuse de către intimat următoarele înscrisuri: ordin de misiune, nota de constatare, nota explicativă, adeverința de reținere a bunurilor.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal ./20 nr._/28.03.2013, petenta S.C. T.&L. S.R.L a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei, pentru faptul că pe data de 28.03.2013, ora 12:00, în localitatea Moreni, . ar fi fost deținute și comercializate, la punctul de lucru al societății petente 19 pachete țigarete Plugarul având aplicate marcaje fiscale de proveniență R. Molodova, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 221 indice 3 alin. 2 lit b din Codul de procedură fiscală.
Procesul-verbal a fost semnat de petent cu mențiunea: „ fără obiecțiuni”.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Conform art. 221 indice 3 alin. 2 lit b din Codul de procedură fiscală, în vigoare la data întocmirii procesului-verbal, constituie contravenție deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 296^1 alin. (1) lit. l) din titlul IX^1, sancționându-se potrivit alin. 3 cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal contestat.
Conform art. 4 lit b din Directiva nr. 92/12/CEE prin antrepozit fiscal se înțelege un loc în care bunurile supuse accizelor sunt produse, prelucrate, deținute, primite sau expediate în regim de suspendare a accizelor de către un antrepozitar autorizat în cadrul activității sale, sub rezerva anumitor condiții stabilite de autoritățile competente din statul membru în care se află antrepozitul fiscal.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese. Din probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța nu poate reține producerea vreunei vătămări petentei prin modalitatea de întocmire a procesului-verbal de natură să atragă nulitatea, fapta contravențională fiind descrisă în mod corespunzător.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (Codul de procedură fiscală se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentei i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Potrivit art. 221 indice 3 alin. 2 lit b din Codul de procedură fiscală enunțat mai sus, ceea ce constituie contravenție este deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării fără a avea marcaj corepsunzător, prin urmare elementul material al acestei contravenții este alternativ și constă fie în deținerea în afara antrepozitului fiscal fie comercializarea.
Din conținutul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției rezultă că ceea ce s-a constatat de către inspectorii vamali este deținerea și comercializarea unui număr de țigarete, produse accizabile supuse marcării fără a avea marcaj corespunzător.
Instanța constată că săvârșirea faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției analizat este dovedită prin înscrisurile depuse, respectiv prin declarația martorei I. M., soția administratorului societății petente, fila 42, dată la constatarea faptei de către agentul constatator, care se coroborează cu cele constatate de către agentul constatator prin propriile simțuri.
Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană (cauzele Salabiaku contra Franței - Hotărârea din_ ) a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentului asigurându-i-se dreptul de administra probe contrare celor reținute de către agentul constatator.
Prin declarația dată la constatarea faptei contravenționale, I. M. a declarat că țigările descoperite în punctul de lucru al societății erau deținute spre comercializare, fiind achiziționate de la o persoană necunoscută, întrucât „la țar lumea mă întreabă de țigări ieftine”, fila 42.
În ceea ce privește declarația dată de martoră în fața instanței de judecată, fila 55, instanța urmează a o înlătura ca nesinceră având în vedere că aceasta nu se coroborează cu cele declarate chiar la momentul constatării faptei contravenționale, interesul său fiind evident în prezenta cauză față de relația de rudenie cu administratorul societății petente.
Chiar și în situația în care nu s-ar înlătura această declarație ca nesinceră, instanța constată că, față de cele declarate, tot ar fi întrunite elementele constitutive ale aceleași contravenții sub modalitatea deținerii în afara antrepozitului fiscal, având în vedere definiția dată antrepozitului fiscal de Directiva nr. 92/12/CEE, astfel cum a fost enunțată mai sus.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar art. 7 alin. 2 arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă. De asemenea, conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin urmare, văzând atingerea gravă adusă relațiilor sociale care protejează sistemul fiscal intern, dar și împotriva contrabandei și a traficului ilegal pe teritoriul României de produse nemarcate sau marcate necorespunzător supuse accizării, instanța constată că sancțiunea aplicată petentei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Constatând că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost în mod legal și temeinic încheiat, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. T.&L. S.R.L. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. T.&L. S.R.L., cu sediul procedural ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați „D. S. & Asociații”, în Iași, ., nr. 12 privind procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._/28.03.2013 în contradictoriu cu intimata A. Națională a Vămilor, cu sediul procedural ales în Iași, .. 10 C și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași, ca neîntemeiată.
Obligă petenta la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțat în ședință publică azi, 30.04.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A. M.
Red/teh. I.C.
4 ex/16.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 363/2014.... → |
|---|
