Plângere contravenţională. Sentința nr. 725/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 725/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 11974/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier P. T.
Sentința civilă nr. 725/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul F. D. și pe intimatul P. M. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Se prezintă petentul F. D.; depune înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale formulate.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constata următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, petentul F. D., a formulat plângere contravențională, solicitând anularea procesului – verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 22 martie 2013 de Direcția de control intern și managementul calității, Serviciul Asociații de Proprietari.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că în luna mai 2011 a fost ales președinte al Asociației de proprietari din ., formată din locul Z7, scara A și scara B. A precizat că la data de 15 ianuarie 2013 a demisionat din funcția de președinte al Asociației, fiind în imposibilitatea recuperării documentelor contabile ale acesteia, deși prin sentința civilă nr. 8702/31.05.2010, foștii administratori fuseseră obligați să predea documentele către asociație. Petentul a arătat că, prin adresa nr. 26 din 19.01.2013 administratorul asociației a confirmat demisia și a dispus măsuri pentru noi alegeri. A subliniat că nu se face vinovat de fapta pentru care a fost amendat, iar sancțiunea aplicată este foarte dură.
Plângerea nu a fost motivată în drept și nici nu s-au solicitat probe prin cererea inițială. A atașat la dosar în copie procesul verbal contestat, dovada comunicării acestuia, cererea formulată de cenzorul asociației la data de 05.01.2013, sentința civilă nr. 8702/31.05.2010 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul_/245/2009,
Plângerea contravențională este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Legal citată intimata Primăria Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic. Potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa reprezentanților instituției intimate. Au fost atașate în copie documentația aferentă procesului verbal, respectiv adresele nr._/24.05.2013, nr._/25.03.2013, nr._/06.02.2013, procesul verbal contestat și dovezi de comunicare.
La data de 15 iulie 2013, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând susținerile din plângerea inițială.
Deși petentul a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu Primăria M. Iași, instanța a dispus citarea în calitate de intimat a PRIMARULUI M. IAȘI, care nu a formulat întâmpinare și nu și-a mandatat un reprezentant pentru a formula apărări orale.
În cadrul cercetării judecătorești s-a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar la solicitarea petentului a fost încuviințată audierea martorului A. E., după ce s-a constatat imposibilitatea audierii martorului propus inițial, P. A., declarația sa fiind atașată la fila 60 dosar. La solicitarea instanței intimata a depus dovada calității de agent constatator a persoanei care a încheiat procesul verbal – copie legitimație nr. 2026, dispoziția nr. 1767/05.09.2007, iar petentul adresa nr. 26/29.01.2013, cererea de demisie din 15.01.2013 și procesul verbal din 16.03.2013.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul – verbal nr._ din 22.03.2013 petentul F. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 56 alin. 1 lit. b din Legea nr. 230/2007, reținându-se că în calitate de președinte al asociației de proprietari .+B, ., nu a pus la dispoziția serviciului asociații de proprietari toate documentele solicitate prin adresa nr._/06.02.2013 (confirmare de primire din 08.02.2013), totodată nedepunând nici situația elementelor de activ și pasiv pentru situația existentă la 31.12.2012, conform art. 21 alin. 3 HG 1588/2007, până la 01.03.2013, faptă sancționată potrivit dispozițiilor art. 56 alin. 1 lit. b din același act normativ. Procesul verbal nu a fost semnat de contravenient, fiind încheiat în lipsa acestuia la sediul intimatei.
În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază că în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesul verbal contestat fiind comunicat petentului la data de 25.03.2013, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 09.04.3013.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal nr._/22.03.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauză, petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție. Demisia înaintată de acesta la data de 15 ianuarie 2013 nu și-a produs efectele imediat. În raport de dispozițiile Legii nr. 230/2007, la data de 07 martie 2013 a fost convocată Adunarea generală a proprietarilor pentru a se lua act de manifestarea de voință a petentului. Astfel, la data la care intimatul a încheiat procesul verbal contestat, petentul F. D. era președintele asociației de Proprietari bolc Z7 scara A+B din . dosarul și din declarația martorului instanța reține că, într-adevăr în acestă Asociație de proprietari au fost anumite probleme legale de actele asociației, însă petentul nu a răspuns adresei nr._/06.02.2013, prin care i se soliciau documente din naul 2012, perioadă în care era președinte al asociației.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 56 alin. 1 lit. b din Legea nr. 230/2007, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Referitor la individualizarea sancțiunilor, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța apreciază că fapta petentului are un grad de pericol social redus. Dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social minim al faptei contravenționale, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de agentul constatator nu îndeplinește cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța considerând că poate fi atins scopul sancțiuni și fără aplicarea unei amenzi.
Față împrejurarea că sancțiunea contravențională trebuie să aibă, în principal, scop educativ și în plan secund coercitiv, va dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului. Instanța atrage atenția petentului cu privire la obligația de a respecta obligațiile pe care și le-a asumat prin acceptarea unei activități, chiar și neremunerate.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă și în concordanță cu principiul disponibilității, instanța va constat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul F. D., CNP_, cu domiciliul în Iași ., ., ., județul Iași, în contradictoriu cu intimatul P. M. Iași, cod fiscal_, cu sediul în . Sfânt nr. 11, județul Iași, împotriva procesului verbal nr._/22.03.2013.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei, aplicată petentului prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/22.03.2013 cu sancțiunea contravențională a avertismentului
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4Ex./14.02.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 340/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 729/2014.... → |
|---|
