Plângere contravenţională. Sentința nr. 729/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 729/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 33387/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr. 729/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul A. G. I. și pe intimata POLIȚIA M. IAȘI - BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, răspunde petentul, consilier juridic M. Z., pntru intimat, și martorul E. R., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că, prin Serviciul Registratură, intimata a înaintat documentație aferentă procesului-verbal de contravenție.
Instanța procedează la legitimarea petentului, datele de identificare ale părții fiind consemnate în caietul de note al grefierului de ședință.
Instanța ia act că este primul termen de judecată, procedura de citare a părților fiind legal îndeplinită.
Față de exigențele art. 131 din Codul de procedură civilă, verificându-se competența de soluționare a cauzei, constată că este competentă material și teritorial, față de prevederile art. 107 din Codul de procedură civilă, în soluționarea prezentei cauze. Notează că plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat la data de 05 octombrie 2013, iar plângerea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 15 octombrie 2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, instanța pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Petentul arată că lasă la aprecierea instanței iar reprezentantul intimatului estimează durata cercetării procesului la un termen de 3 luni.
Instanța estimează durata cercetării procesului la un termen de 3 luni, raportat la obiectul cauzei și probele propuse și care urmează a fi administrate în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul E. R..
Consilier juridic M. Z., pentru intimat, arată că nu se opune încuviințării probelor solicitate de petent; solicită proba cu înscrisuri și vizionarea înregistrării faptei reținute în sarcina petentului.
Apreciind că probele solicitate sunt admisibile și utile soluționării cauzei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 255 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța le încuviințează.
Instanța procedează la audierea martorului E. R., sub prestare de jurământ, declarațiile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Se administrează proba cu vizionarea înregistrării faptei reținute în sarcina petentului.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție. Arată că nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la momentul întocmirii procesului-verbal.
Consilier juridic M. Z., pentru intimat, solicită respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit, înregistrarea video dovedind, mai presus de orice îndoială, că petentul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, neîndeplinindu-și obligația legală de a acorda prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 15 octombrie 2013 sub nr. 6_ petentul A. G. I. a solicitat in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, anularea procesului verbal . nr._ încheiat de intimat la data de 05 octombrie 2013.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că pietonul se afla pe banda care nu este circulată, fiind închisă circulația pe acea bandă datorită lucrărilor din zonă. Inițial, fără a întreba contravenientul agentul de poliție a completat rubrica obiecțiuni cu formula „nu are obiecțiuni”, pentru ca ulterior, după ce a solicitat expres acest lucru, să fie înscrise în procesul verbal obiecțiunile formulate. A mai susținut că autoturismul marca Dacia L._ nu are încheiată poliță RCA, că procesul verbal nu cuprinde locul de muncă și ocupația contravenientului, fapta a fost constată de o altă persoană, decât cea care a întocmit procesul verbal, obiecțiunile au fost înscrise în procesul verbal după ce a insistat să fie făcut acest lucru, datorită modului în care ste completat procesul verbal nu se poate înțelege locul exact al faptei, fapta nu este corect descrisă, nu a mai avut abateri contravenționale și deține un autoturism în stare tehnică foarte bună.
Plângerea a fost motivată pe dispozițiile art. 15-16 OG 2/2001, iar în dovedirea susținerilor sale petentul a anexat în copie: procesul verbal contestat și dovada . nr._/05.10.2013. A solicitat audierea martorului E. R..
Potrivit art. 19 OUG nr. 80/2013,privind taxele de timbru plângerea contravențională a fost legal taxată, făcându-se dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii arătând că, sancțiunea a fost aplicată în mod legal. Întâmpinarea a fost motivată în drept, pe dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001, OUG 195/2002, precum și HG nr. 1391/2006, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului intimatului. În dovedire, intimatul a înaintat la dosar raportul agentului constatator (fila 24), planșă foto (fila 25), precum și înregistrarea pe suport magnetic a faptei contravenționale, CD-ul fiind atașat la dosar la fila 27.
La data de 10 decembrie 2013, petentul a formulat răspuns la întâmpinare reiterând susținerile din plângerea inițială.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, fiind totodată vizionată și înregistrarea faptei contravenționale. La solicitarea petentului a fost audiat martorul E. R., declarația sa fiind atașată la fila 31 dosar.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 05 octombrie 2013, se reține că petentul la data de 05.10.2013, pe . a condus autovehiculul marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare_, din direcția Gară către C., iar la trecerea de pietoni din Auto Internațional, nu a oprit și nu a acordat prioritate unui pieton, aflat în traversare pe marcajul pietonal, din dreapta către stânga conducătorului auto, faptă prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b OUG. nr. 195/2002 și sancționată conform acelorași dispoziții legale. Petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 320 lei, iar ca sancțiune complementară i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării conform dispozițiilor art. 111 alin. 1, lit. c OUG 195/2002 R, pe o perioadă de 30 de zile, eliberându-i-se o dovadă de circulație pentru 15 zile, începând cu 05.10.2013 și până la 20.10.2013. Procesul-verbal este semnat de contravenient, acesta formulând obiecțiuni „pietonul nu era pe banda mea de mers, mai avea o bandă de mers până la mine”. Potrivit mențiunilor făcute în procesul verbal fapta a fost filmată pe caseta 1441 de pe auto_ .
În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază că în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesul verbal contestat fiind comunicat petentului la data de 05.10.2013, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 15.10.3013.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța va respinge toate apărările formulate de petent cu privire la legalitatea procesului verbal. Astfel, din cuprinsul procesului verbal instanța reține că agentul constatator a realizat o descriere corectă și completă a faptei, a înscris locul săvârșirii acesteia, dar și obiecțiunile petentului. Locul de muncă al contravenientului nu reprezintă un element care să determine nulitatea procesului verbal, sancțiunea acestei omisiuni fiind nulitatea relativă, petentul nefăcând dovada nici unei vătămări sub acest aspect. Faptul că autospeciala poliției are sau nu încheiată poliță RCA nu are nici o relevanță în cauză. Faptul că petentul, a înțeles foarte bine motivul pentru care i s-a încheiat acest proces verbal, dar și sancțiunea aplicată creează instanței convingerea că nu are relevanță dacă scrisul agentului constatator este sau nu citeț. Instanța reține că procesul verbal a fost încheiat de persoana care a constat fapta, aceasta fiind constată prin propriile simțuri, chiar dacă a fost și înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala_ .
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._/05.10.2013, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța reține că fapta contravențională prevăzută de dispozițiile art. 135 pct. 4 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 a fost înregistrată pe caseta 1441 de pe auto_ . Instanța apreciază că în speță, aparatul radar nu a efectuat o înregistrare metrologică, acționând doar ca un aparat fotografic, nefiind necesar a fi verificat buletinul metrologic și atestatul operatorului radar. Din vizionarea înregistrării, instanța reține că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton care s-a angajat regulamentar în traversare, pieton aflat pe sensul de deplasarea al autoturismului. Pe înregistrare se observă momentul în care pietonul se angajează în traversare, ipoteza prezentată de petent nefiind susținută de imaginile surprinse. Declarația martorului propus de petent nu a adus nici un element care să potă duce la stabilirea unei alte situații de fapt.
În drept, instanța reține că potrivit art. 100 alin. (3) lit. b din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Potrivit art. 135 alin. 4 litera h din H.G. nr. 1.391 din 4 octombrie 2006
pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „Conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător.”
Instanța observă că deși petentul are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, acesta nu a probat în nici un fel o altă situație de fapt, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. În consecință, instanța va reține legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute art. 100 alin. (3) lit. b din OUG nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, pentru neacordarea priorității la trecerea de pietoni, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentului nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În baza acestor considerente, reținând faptul că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă și în concordanță cu principiul disponibilității, instanța va constat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul A. G. I., CNP_, cu domiciliul în Iași, . nr. 16, ., județul Iași, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cod fiscal_, cont bancar RO17TREZ406503XXX000634, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ din 05 octombrie 2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4Ex./14.02.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 725/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 4645/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
