Plângere contravenţională. Sentința nr. 7428/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7428/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 1896/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 23.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER-P. A. -M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7428
La ordine fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul G. G. F., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția 48), la prima strigare au lipsit părțile, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din ROI, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul art. 131 din Noul Cod de procedură civilă instanța procedează la verificarea competenței sale de a soluționa cauze constatând, în baza art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, raportat la locul săvârșirii pretinsei contravenții, competența sa generală, materială și teritorială de a soluționa cauza.
Apreciind asupra utilității,pertinentei si concludentei probei cu înscrisuri, solicitată de către petent prin cererea de chemare in judecată, instanța constată că aceasta tinde să ducă la justa soluționare a cauzei, considerent pentru care în temeiul dispozițiilor art. 258 coroborat cu art.254 si 255 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, o încuviințează.
Instanța, punând în discuție durata estimativă pentru cercetarea procesului, raportat la dispozițiile art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, apreciază ca durată estimativă un termen de judecată.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare, având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsa părților.
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 21.01.2014 sub număr de dosar_, petentul Gurița G. F. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.01.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, solicitând anularea acestuia, cu exonerarea de la plata amenzii.
În fapt, petentul a arătat că cele menționate în procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției nu corespund realității, iar procesul-verbal este lovit de nulitate, nefiind încheiat corespunzător. Petentul a precizat că încadrarea juridică a faptelor nu este corectă.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe O.G. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/04.01.2014, petentul Gurița G. F. a fost sancționat cu 2 puncte amendă în cuantum de 170 lei și cu sancțiunea complementară a 2 puncte penalizare, pentru faptul că pe data de 04.01.2014, ora 23:30, in Iași, Bld. N. I., ar fi fost depistat conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, fără a purta centura de siguranță faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 108 alin. 1, lit. a, pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
De asemenea, petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă în cuantum de 765 lei, pentru faptul că în aceleași circumstanțe ar fi avut aplicată pe geamurile laterale față folie neomologată împiedicând vizibilitatea peste limita prevăzută de legislație, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 1 pct 35 din O.U.G. nr. 195/2002, cu avertisment pentru că nu ar fi avut asupra documentele prevăzute de lege, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 101 alin 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 și cu avertisment pentru că nu ar fi semnalizat schimbarea benzilor de circulație, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 99 alin 1 pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit art.102 alin. (1) pct. 35 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni aplicarea tratamentelor chimice sau a foliilor pe parbriz, luneta sau pe geamurile laterale, cu exceptia celor omologate si/sau certificate de catre autoritatea competenta si care sunt marcate corespunzator.
Potrivit art. 148 pct. 11 din HOTARAREA nr. 1.391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice se interzice conducatorului de autovehicul sau de tramvai sa aibã aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, luneta ori pe geamurile laterale, care restrang sau estompeaza vizibilitatea, atât din interior, cat și din exterior, cu excepția celor omologate și certificate, prin marcaj corespunzãtor, de cãtre autoritatea competenta.
Conform art. 101 alin 1 pct. 18 nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra să documentele prevăzute la art. 35 alin. (2) se sancționează cu amenda prevazută în clasa a III-a de sancțiuni.
Potrivit art. 108 alin. (1) lit. a pct. 3 din O.U.G. 195/2002, nerespectarea obligatiei de a purta, in timpul circulatiei pe drumurile publice, centura de siguranta ori castile de protectie omologate, dupa caz constituie contravenție.
Nerespectarea obligației de semnalizare a manevrei de schimbare a direcției de mers constituie contravenție conform art. 99 alin 1 pct 2 din OUG nr. 195/2002.
Potrivit art. 121 alin. 2 din același regulament, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
În ceea ce privește încadrarea juridică corectă a faptelor contravenționale reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că aceasta revine în sarcina instanței de judecată, care, după stabilirea corectă a încadrării juridice va analiza legalitatea și temeinicia sancțiunii aplicate, prin raportare la încadrarea juridică corectă. Prin urmare, orice eventuală eroare de încadrare nu poate atrage sancțiunea nulității, neproducându-se o vătămare printr-o asemenea modalitate de întocmire a procesului verbal, ci, doar în situația în care sancțiunea aplicată nu corespunde încadrării juridice corecte, vătămarea într-o asemenea situație fiind evidentă.
De asemenea, instanța constată că în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției au fost descrise toate faptele contravenționale reținute în sarcina petentului, fiind cuprinse toate mențiunile necesare pentru o corectă apreciere a legalității, temeiniciei, cât și a pericolului social al faptelor contravenționale constatate.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și punctele de penalizare ori suspendarea exercițiului dreptului de a conduce (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța constată că cele reținute de către agentul constatator au fost constatate în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator prin propriile simțuri.
Pe cale jurisprudențială (cauza SALABIAKU vs Franța) Curtea Europeană a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentul având posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimat.
Față de aceste considerente, având în vedere că din probatoriul administrat nu rezultă contrariul celor constate de către agentul constatator în mod direct și prin propriile simțuri, petentul neadministrând nicio probă în acest sens, instanța reține că faptele reținute întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de 108 alin. 1, lit. a, pct. 3, 102 alin. 1 pct 35, art. 101 alin 1 pct. 18 și de art. 99 alin 1 pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
În ceea ce privește susținerile petentului cu privire la modalitatea în care agentul constatator a putut aprecia gradul de vizibilitate a foilor aplicate pe geamurile autoturismului, instanța le va respinge, având în vedere că pentru reținerea săvârșirii contravenției prevăzută de art. art.102 alin. (1) pct. 35 din O.U.G. 195/2002 nu este necesară măsurarea gradului de vizibilitate, ci doar constatarea aplicării de folii neomologate si nemarcate corespunzator.
Sancțiunile aplicate contravenientului se încadrează în limitele prevăzute de OUG nr. 195/2002. Aceste sancțiuni sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, petentul aducând atingere relațiilor sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice.
Întrucât faptele descrise întrunesc conținutul constitutiv al contravențiilor menționate în procesul-verbal contestat, iar sancțiunile aplicate sunt legale și temeinice, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul Gurița G. F., având CNP_, cu domiciliul în Iași, ., nr. 2 G, jud. Iași împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.01.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Iași, cu sediul în Jud. Iași.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.05.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red./teh. I.C.
4 ex/08.09.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2895/2014. Judecătoria... → |
|---|
