Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 26982/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. M.
SENTINȚA Nr._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent B. S. și pe intimat O.C.P.I. IAȘI - BIROUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ IAȘI, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996) .
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 02.12.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul B. S. a chemat în judecată intimatul O. Iași și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea încheierii de reexaminare nr._/13.06.2014 și a încheierii de respingerii a cererii de intabulare nr._/25.04.2044 emise de O. Iași, cu obligarea intimatului la intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului, în calitate de unic proprietar.
Plângerea a fost legal timbrată.
În motivarea plângerii petentul a susținut că a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra terenului și a casei de locuit dobândite în baza sentinței civile de partaj nr. 9348/24.09.2003 și respectiv nr._/26.10.2011.
Cererea sa a fost respinsă prin încheierea nr._/25.04.2014 de către intimat cu motivarea că nu a făcut dovada achitării impozitului pe transferul de proprietate, conform art. 77 ind. 1 alin. 6 C. fiscal și că lipseau elementele de identificare ale imobilului menționat în sentința civilă nr._/26.10.2011, pentru a se constata identitatea cu imobilul înscris în CF nr._ a UAT M..
Petentul a susținut că a achitat impozitul anula la organul fiscal cu privire la aceste imobile și a achitat și taxa aferentă cererii de intabulare.
Prin încheierea nr._/13.06.2014 a O. i s-a respins cererea de reexaminare, fiind menținută încheierea de respingere.
A susținut petentul că cel două încheieri sunt nelegale întrucât registratorul trebuia să aibă în vedere că obligația de plată a impozitului îi revenea vânzătorului care a încasat suma de bani, ori el a dobândit dreptul de proprietate ca efect al partajului, prin urmare aceste dispoziții nu îi erau aplicabile, în cazul său transferul dreptului de proprietate s-a efectuat prin tr-o hotărârea judecătorească, astfel că nu a fost vorba de un transfer benevol și nu a fost făcut cu scopul de a obține vreun venit.
A mai arătat petentul că este nelegală încheierea de respingere privind intabularea dreptului său de proprietate întrucât nu s-a avut în vedere și sentința civilă nr. 9348/24.09.2003; cu privire la casa de locuit, de asemenea, în momentul înscrierii din oficiu a sentinței civile de partaj nr._/26.10.2011 imobilul a fost identificat fără nici o problemă, astfel că argumentarea făcută pentru respingerea acestei cereri este nefondată.
În drept petentul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 24, art. 31 din Lg. 7/1996, art. 77 ind. 1 din LG. 571/2003, solicitând judecata cauzei în lipsă.
Alăturat plângerii petentul a depus copiile celor două încheieri atacate și copile celor două hotărâri judecătorești invocate.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive.
Pe fondul plângerii a susținut că cele două încheieri sunt legale și temeinice, din actele prezentate de către petent lipseau date corecte de identificare a imobilului, fiind neconcordanțe între cuprinsul hotărârii judecătorești și imobilul intabulat în cartea funciară.
Cu privire la obligația de plată a impozitului a menționat că registratorul are obligația de a verifica dovada achitării impozitului, iar în caz negativ vro respinge cererea până la plata impozitului. Ori în speță contribuabilul B. A. nu a achitat impozitul datorat, iar ca urmare a faptul că imobilul s-a transferat în patrimoniul petentului, acesta avea de urmat procedura instituită de art. 151 ind. 7 din Normele de aplicare ale Codului fiscal, respectiv să ceară emiterea deciziei de impunere de către organul fiscal competent.
În drept intimatul a invocat dispozițiile LG. 7/1996.
Din oficiu, instanța de judecată a dispus atașarea documentație care a stat la baza emiterii încheierilor contestate.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual pasive, textul legal nefăcând referire la calitatea procesuală a O., a arătat că intimatul a recunoscut că nu îi revenea reclamantului obligația de plată a impozitului, iar cererea sa de intabulare întemeiată pe sentința civilă nr. 9348/2003 a rămas nesoluționată.
În baza art. 224 C. proc. civ. instanța de judecată, în condiții de procedură completă și corect îndeplinită a pus excepția lipsei calității procesual pasive în discuția contradictorie a părților și a procedat la soluționarea acesteia.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin plângerea formulată petentul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea încheierii de reexaminare nr._/13.06.2014 și a încheierii de respingerii a cererii de intabulare nr._/25.04.2044 emise de O. Iași, cu obligarea acestuia la intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului, în calitate de unic proprietar.
În baza art. 248 C. proc. civ. în ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului - analizând cu prioritate excepția invocată de către intimat, instanța pornește de la dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, (“publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ și se realizează de către oficiile teritoriale pentru imobilele situate în raza teritorială a acestora”) și de la art. 20 alin. (1) din aceeași lege ( “dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil” ), iar în cuprinsul art. 21 s-a subliniat că “modificarea conținutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea și stingerea drepturilor reale”.
În conformitate cu principiul relativității, pe care îl consacră, în art. 22 din legea menționată se mai prevede că înscrierea unui drept se poate efectua numai “împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută”, precum și “împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată”.
Legea nr. 7/1996, republicată, nu conține dispoziții care să confere legitimare procesuală pasivă Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Mai mult, prevederea de la art. 50 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, republicată, potrivit căreia “hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică din oficiu biroului teritorial”, confirmă intenția legiuitorului referitoare la calitatea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în sensul de a nu fi considerat parte în plângerea privind cartea funciară, pentru că altfel nu mai era necesar să se reglementeze obligativitatea de a i se comunica hotărârea, din moment ce dispozițiile art. 266 alin. 3 din codul de procedură civilă prevăd că “hotărârea se comunică părților”
Prin Decizia nr. 72/2007, Înalta Curte de Casație si Justiție a decis ca in cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciara întemeiate pe dispozitiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicata, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara nu are calitate procesuala pasiva.
In consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei O. Iași este întemeiată, urmând ca instanța sa admită excepția.
Cu privire la fondul plângerii – la data de 25.04.2014 petentul a solicitat intabularea dreptului de proprietate a imobilului identificat în CF nr._ cu număr cadastral 3636 C1, C2, C3, depunând alăturat cererii sentința civilă nr. 9348/2003, pronunțată în dosarul nr._/245/2003, sentința civilă nr._/2011, pronunțată în dosarul nr._/245/2011, contract de vânare-cumpărare autentificat sub nr. 4598/1998 și declarația autentificată sub nr. 657/2012, copia chitanței de plată a taxei aferente cererii, copia certificatului fiscal nr. 1407/2014.
Astfel, prin sentința civilă nr. 9348/2003, pronunțată în dosarul nr._/245/2003, a fost desfăcută prin divorț căsătoria petentului și s-a luata act de tranzacția intervenită între soți, cu privire la bunurile comune, în baza căruia petentul a dobândit imobilul teren în suprafață de 2012,94 m.p. situat în . în suprafață de 73,96 m.p. și locuința anexă compusă dintr-o cameră, bucătărie și hol.
Prin sentința civilă nr._/2011, pronunțată în dosarul nr._/245/2011, instanța a luat act de tranzacția părților cu privire la partajarea bunurilor comune, astfel că,petentul a dobândit în proprietate imobilul casă de locuit, în suprafață de 120 m.p. situată în ., jud. Iași și alte bunuri mobile.
Textul general pe care se fundamentează prezenta cerere îl reprezintă art. 31 alin. 3 și alin. 4 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, potrivit cărora „împotriva încheierii registratorului-șef cei interesați sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare.”
Cererea sa de intabulare a fost respinsă prin încheierea nr._/25.04.2014 de către O. Iași, cu motivarea că nu a făcut dovada achitării impozitului pe transferul de proprietate, conform art. 77 ind. 1 alin. 6 C. fiscal și că lipseau elementele de identificare ale imobilului menționat în sentința civilă nr._/26.10.2011, pentru a se constata identitatea cu imobilul înscris în CF nr._ a UAT M..
Cu privire la primul motiv reținut de către O. instanța de judecată constată că acesta nu este întemeiat, întrucât din cuprinsul certificatului fiscal emis sub nr. 1407/24.04.2014 de Primăria . pentru imobilul teren extravilan în suprafață de 1012,94 m.p., teren curți construcții în suprafață de 1000 m.p., din care 120 m.p. suprafață construită situat în . și clădirea în suprafață de 88,15 m.p. era achitat impozitul, nefigurând cu datorii către bugetul local.
Cu privire la cel de-a doilea motiv pentru care i s-a respins cererea de intabulare, ulterior cea de reexaminare – în conformitate cu art. 29 lit. c din LG. 7/1996 identificarea imobilului a cărui intabulare se solicită trebuie să se regăsească în actul suspus formalităților de publicitate imobiliară, ori față de înscrierea din cartea funciară și hotărârea invocată s-a constatat existența unor neconcordanțe.
În CF nr._ a UAT M. a fost înscris imobilul format din teren în suprafață de 1925 m.p., pe care sunt amplasate construcțiile C1, cu suprafața de 75,38 m.p., C 2 cu suprafața de 31,82 și C 3 cu suprafața de 12,44 m. p.
Prin sentința civilă nr._/2011, pronunțată în dosarul nr._/245/2011, instanța a luat act de tranzacția părților cu privire la partajarea bunurilor comune,petentul a dobândind în proprietate imobilul casă de locuit, în suprafață de 120 m.p. situată în ., jud. Iași.
Petentul a susținut că nu a fost avută în vedere și prima sentință de partaj pe care depus-o alăturat cererii de înscriere.
Ori în sentința la care face referire petentul, sentința civilă nr. 9348/2003, pronunțată în dosarul nr._/245/2003, i s-a atribuit în proprietate, ca efect la partajului - imobilul teren în suprafață de 2012,94 m.p. situat în . în suprafață de 73,96 m.p. și locuința anexă compusă dintr-o cameră, bucătărie și hol.
În condițiile în care prin prima sentință fost menționată și ulterior, intabulată fundația construcție în suprafață de 73,96 m.p., în CF fiind înscrisă construcția C1, cu suprafața de 75,38 m.p., (o mică diferență rezultată probabil în urma efectuării măsurătorilor cu instrumente de precizie, iar prin cea de-a doua sentință de partaj petentul a dobândind în proprietate imobilul casă de locuit, în suprafață de 120 m.p. situată în ., jud. Iași, rezultă clar și evident existența neconcordanței între aceste hotărâri și înscrierile din cartea funciară, astfel că soluția dată prin încheierile atacate este legală și temeinică.
Față de considerentele mai sus expuse instanța de judecată constată că plângerea petentului este neîntemeiată și pe cale de consecință o va respinge
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul B. S., domiciliat în ., jud. Iași în contradictoriu cu inimatul O. Iași ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge plângerea formulată de petentul B. S. împotriva încheierii de reexaminare nr._/13.06.2014 și a încheierii de respingerii a cererii de intabulare nr._/25.04.204 emise de O. Iași.
Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.12.2014.
Președinte, Grefier,
B. M. M. A.
Red/tehnored. M.B.
20.03.2015 4ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6702/2014. Judecătoria IAŞI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7638/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
