Pretenţii. Sentința nr. 6702/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6702/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 32934/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6702
Ședința publică din 09 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta U. E., în contradictoriu cu pârâți T. A. și L. Ș., având ca obiect pretenții – restituire sumă.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra excepției și fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 22.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 29.04.2014, ulterior pentru data de 06.05.2014 și 09.05.2014 când,
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de față constată următoarele
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi la data 10 octombrie 2010 reclamanta U. E. a chemat in judecata pe paratii TARABOANTA A. si L. S., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea acestora la restituirea sumelor de 5851 euro, 6780 lei si 38 USD si dobanda aferenta de la data de 2 martie 2012 pana la data platii efective (TARABOANTA A.), sumelor de 3851 euro, 6780 lei si 1338 USD si dobanda legala aferenta de la data de 2 martie 2012 pana la data platii efective (L. S.) precum si la obligarea fiecărui pârât la plata sumei de 6000 lei cu titlul de daune morale si cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a actiunii a aratat reclamanta ca prin procura speciala autentificata sub nr.333/2012 la BNP Asociati Maximovici G. si A. R. a imputernicit paratii ca impreuna sau separat in numele sau si pentru sine sa lichideze si sa inchida toate conturile deschise la BCR S.A. La 2 martie 2012 s-a incheiat si procura autentificata sub nr.341/2012 la acelasi notar public cu mentiunea ca au fost completate, la cererea bancii, numerele subconturilor bancare aferente conturilor enumerate in prima procura.
Potrivit reclamantei decizia de a-i mandata pe parati pentru a ridica sumele de bani din conturile detinute la BCR a avut la baza increderea neconditionata in acestia, in calitate de nepoti ai sai. Incepand cu luna ianuarie 2012 reclamanta, in varsta de 84 ani la acea data, a inceput sa aiba grave probleme de sanatate ca urmare a contractarii unei raceli, complicata pe fondurilor afectiunilor cardiace si diabetice si a necesitat spitalizare. La 24 februarie 2012 reclamanta s-a internat fiind in stare deosebit de grava dar pe parcurs starea sa generala s-a ameliorat astfel incat la 1 martie 2012 starea era una buna, a inceput sa se alimenteze, sa fie constienta si sa coopereze. In acel moment a decis reclamanta sa mandateze pe nepotii sai sa-i ridice banii din banca gandind ca in cazul in care starea se va imbunatati sa dispusa de bani suficienti pentru tratament sau in caz contrar nepotii sa foloseasca aceste sume pentru a o ingropa intrucat nu avea alte rude mai apropiate decat paratii. Desi la 7 martie 2012 a fost externata cu o stare generala buna la 14 martie 2012 a fost din nou necesară internarea sa in spital. Dupa alte 12 zile de tratament starea sa de sanatate s-a imbunatatit si reclamanta a fost externata.
Cu adresa 5465/24.04.2013 BCR Sucursala Iasi ii comunica reclamantei ca la data de 2 martie 2012, imediat intocmirea procurilor, paratii s-au prezentat la banca si au inchis conturile curente ale reclamantei transferand sumele din aceste conturi in mod egal catre fiecare: 5851 euro, 6780 lei, 1388 dolari, sume pe care paratii nu le-au restituit integral reclamentei pana la data introducerii actiunii.
Reclamanta a aflat de soarta banilor din banca abia in luna noiembrie 2012 dupa decesul sotului sau. A incercat o discutie cu paratii pe tema sumelor de bani iar paratul L. S. s-a manifestat violent in timp ce parata TARABOANTA A. a precizat ca banii sunt in continuare in banca si dupa implinirea unui an poate sa ii ridice singura din banca. Urmare a insistentelor reclamantei parata TARABOANTA A. a restituit suma de 1300 dolari iar paratul L. S. suma de 2000 euro, restul sumelor fiind in continuare in posesia paratilor care nu au dat socoteala despre gestiunea lor conform art.2019/1 Cod Civ. A mai aratat reclamanta ca in virtutea relatiei de rudenie si profunda afectiune ce o leaga de parati care ii sunt rude, pe care i-a ingrijit de la varste fragede, pe care i-a ajutat in nenumarate randuri, a incercat rezolvarea situatiei litigioase pe cale amiabila insa fara nici un rezultat. Reclamanta a evocat mai multe imprejurari in care a imprumutat cu sume importante de bani parata (_ euro,_ euro,_ euro,_ euro, 2000 euro) dar si pe parat (_ euro) si de asemenea a precizat faptul ca sprijinul acordat acestora a fost si de ordin nepatrimonial.
In drept s-au invocat dispozitiile art.2019, 2020, 2037 C.civ.
In dovedire s-a solicitat proba testimoniala, proba cu interogatoriul paratei si proba cu inscrisuri.
Anexat actiunii s-au depus la dosar urmatoarele inscrisuri: procura speciala autentificata sub nr.341/02.03.2013 la BNP A.Maximovici G. si A. R.; procura speciala autentificata sub nr.333/02.03.2012 la BNP A.Maximovici G. si A. R.; adresa nr.8/09.04.2013 catre BCR Sucursala Iasi; adresa de raspuns nr.5465/24.04.2013 emisa de BCR catre C.. Av. Smarandita Colta; acte medicale (fila 7-30 dosar).
Cererea de chemare in judecata a fost legal timbrata de reclamanta, cu taxa de timbru in valoare de 2329,67 lei (fila 78 dosar).
Actiunea astfel formulata a fost comunicata paratilor in vederea formularii intampinarilor conform art.201 NCPC (fila 72-76 dosar).
In termenul legal acordat paratii nu au formulat întampinare.
Parata TARABOANTA A. a depus la 19 decembrie 2013 un inscris la dosar prin care a aratat faptul ca potrivit procesului verbal 110/29.11.2013 incheiat de B. „T. V. B.” reclamanta a renuntat la actiunea formulata impotriva sa (fila 80-81 dosar).
In raport de atitudinea procesuala a paratilor ce nu au formulat intampinare instanta a fixat prim termen de judecata la 28 ianuarie 2014.
La termenul acordat reclamanta s-a prezentat în instanță și a arătat ca parata i-a restituit sumele de bani solicitate prin primul petit al actiunii dar insista in cerere pentru recuperarea cheltuielilor de judecata si pentru acordarea daunelor morale in cuantum de 6000 lei.
La 30 ianuarie 2014 reclamanta prin apărător depune la dosar precizari la actiune invederand mentinerea pretentiilor banesti astfel cum au fost formulate prin actiunea introductiva fata de paratul L. S. si mentinerea pretentiilor constand in daune morale fata de parata TARABOANTA A. cu cheltuieli de judecata. S-a mai aratat ca temeiul legal al capatului de cerere avand ca obiect daune morale il constituie raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie conform art.1357 NCC. S-a atașat procesul verbal de informare emis de Biroul de Mediator „B. I. C.” cu rezultatul procedurii de mediere (filele 87-91 dosar).
La data de 25 februarie 2014 a depus intampinare, peste termenul prevazut de disp. art.201 C. parata TARABOANTA A. invederand urmatoarele: reclamanta a avut o atitudine nesinceră fata de ea intrucat la executor a declarat că renuntă la actiunea formulată impotriva sa si nu mai are nici o pretentie de la parată insă ulterior si-a schimbat atitudinea, imprejurarea fata de care a solicitat instantei sa tina seama de intampinarea sa.
S-a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de daune morale întemeiată pe disp. art. 1357 Cod Civ intrucat intre parti s-au derulat raporturi contractuale ce atrag răspunderea de tip contractual fara ca persoana prejudiciata sa aiba optiunea între cele 2 forme de raspundere (1350 alin.3 Cciv.).
Pe fond s-a solicitat respingerea cererii de obligare la daune morale intrucat a restituit reclamantei sumele de bani si orice raport juridic intre parti a incetat. De-a lungul vremii intre parti au existat relatii bune, cordiale parata a respectat reclamanta si s-a comportat foarte bine cu aceasta iar reclamanta a sustinut-o si a ajutat-o mereu. Parata a restituit o parte din sumele de bani anterior demararii procesului, a tinut evidenta sumelor de bani cheltuite, a ajutat-o pe reclamanta la decesul sotului sau iar pînă in luna mai 2013 relatiile intre parti au fost foarte bune. Dupa ce in luna octombrie a anului 2012 reclamanta a constata că îi lipsesc bijuterii aceasta a inceput sa suspicioneze paratii iar convingerea paratei este ca exista o persoană in anturajul reclamantei care ii alimenteaza sentimentele negative fata de parati. Reclamanta a fost cea care a intrerupt orice legatura cu parata insa aceasta din urma nu considera ca a lezat reclamanta prin atitudinea sa (fila 95-98 dosar).
In cursul cercetarii judecatoresti instanta a incuviintat la cererea paratei si reclamantei probe cu inscrisuri, probe testimoniale cu 2 martori pentru fiecare parte, proba cu interogatoriul reclamantei iar din oficiu si proba cu interogatoriul ambilor pârâti.
Exceptia inadmisibilitatii cu privire la capătul de cerere având ca obiect daune morale în temeiul art.1357 NCC a fost unită cu fondul cauzei prin incheierea de sedinta din 11 martie 2014.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 12 martie 2012 intre reclamanta si parati a intervenit contractul de mandat consfintit prin încheierea celor două procuri notariale depuse la filele 7-9 dosar: procura speciala autentificata sub nr.341/02.03.2013 la BNP A.Maximovici G. si A. R.; procura speciala autentificata sub nr.333/02.03.2012 la BNP A.Maximovici G. si A. R..
Prin cele două acte reclamanta a imputernicit paratii ca impreuna sau separat in numele sau si pentru sine sa lichideze si sa inchida toate conturile si subconturile deschise la BCR S.A. specificate in procuri, sa ridice toate sumele de bani aflate in aceste conturi fiind inserată clauza contractuală potrivit căriea manadatarii sunt răspunzatori pentru actele si faptele indeplinite in cadrul mandatului conform art.2017 C.Civ.
Din actele medicale depuse la dosar (f.12- 30 dosar) rezultă că în intervalul 24.02.2012– 07.03.2012, 14.03._12 reclamanta a suferit două internări medicale. Se confirmă așadar împrejurarea arătată de reclamantă că acesta a luat decizia de a împuternici pârâții să lichideze conturile sale bancare într-o perioadă în care se confrunta cu probleme grave de sănătate.
De asemenea, din probele testimoniale administrate în cauză precum și din răspunsurile părții reclamantei și ale pârâtei la interogatoriu rezultă cu evidență faptul că împuternicirea pârâților a fost dată în considerarea încrederii pe care reclamanta o avea în aceștia pe fondul relațiilor de rudenie și de afecțiune reciprocă existente între acestea până la acel moment.
La aceeași dată la care reclamanta a acordat pârâților împuternicirile în formă notarială (02 martie 2012), cei din urmă s-au prezentat la unitatea bancară si au lichidat depozitele si conturile curente specificate în procuri iar sumele existente în acestea au fost transferate, în mod egal, către fiecare dintre mandatari astfel: 5851 euro, 6780 lei, 1338 dolari (fila 11 dosar adresa nr.5465/24.04.2013 emisă de BCR – Sucursala Județeană Iași).
După ameliorarea stării de sănătate a reclamantei pârâții nu au restituit acesteia sumele de bani ridicate și nici nu s-a făcut dovada faptului că aceștia au dat reclamantei vreo socoteală în legătură cu modul de gestionare a banilor.
Potrivit spuselor reclamantei, anterior promovării acțiunii, în luna septembrie 2013, pârâții au restituit reclamantei sumele de 1300 USD (Taraboanță A.) și 2000 EURO (L. Ș.).
După sesizarea instanței, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc T. V. B. pârâta T. A. a restituit reclamantei sumele de 5860 EURO, 6800 lei și 38 USD (fila 81 dosar).
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, oral la primul termen de judecată și ulterior scris, reclamanta solicită obligarea pârâtului L. Ș. la plata sumelor de 3851 euro, 6780 lei si 1338 USD si dobanda legala aferenta de la data de 2 martie 2012 pana la data platii efective în temeiul contractului de mandat dar și obligarea ambilor pârâți la plata de daune morale în cuantum de 6000 lei fiecare, acestea din urmă pretenții fiind afirmate pe temeiul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, calificare expresă dată cererii de reclamantă prin apărător ales.
În drept instanța reține că situației de fapt anterior descrise îi sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:
- art.1270 cod civil „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”;
- art.1349 Cod civil „Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de ărejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu în condițiile legaii. Dacă prin lege nu se prevede altefl niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile”;
- art.2019 Cod civil „Orice mandatar este ținut să dea socoteală de gestiune asa și să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale (…) ”;
- art.2020 Cod civil „Mandatarul datorează dobânzi pentru sumele întrebuințate în folosul său începând din ziua întrebuințării iar pentru cele cu care a rămas dator din ziua punerii în întârziere”.
Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că între părți s-au derulat raporturi juridice în baza unui contract de mandat, mandat în exercitarea căruia mandatarii pârâți aveau obligația să dea socoteală reclamantei pentru sumele ridicate de la unitatea bancară „în numele ” și „pentru ” mandantă.
În materia răspunderii contractuale câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau a unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.249 Cod pr. civ., conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Sarcina probei îndeplinirii acestei obligații de a da socoteala și de a restitui sumele ridicate de mandatari revenea așadar celor doi pârâți. Dintre aceștia pârâta Taraboanță A. a procedat la restituirea sumelor către reclamantă, integral, până la primul termen de judecată însă pârâtul L. Ș. nu a formulat întâmpinare, nu a răspuns la interogatoriul dispus din oficiu, deși citat cu această mențiune și prezent în sala de judecată (fără a răspunde la apelul părților) .
În acest context probator instanța reține că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului L. Ș. și anume: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea de către acesta a unei obligații contractual asumate, existența unui prejudiciu patrimonial constând în lipsire reclamantei de sumele ridicate în numele acesteia de pârât, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu dar și culpa pârâtului, prezumată conform art.1350 alin.2 Cod civil, cât timp acesta nu a oferit o justificare, nu dovedit o cauză străină exoneratoare de răspundere contractuală.
Pentru aceste motive se va admite ca fiind întemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului L. Ș. la plata sumelor de 3851 euro, 6780 lei si 1338 USD sume ridicate de acesta în executarea mandatului și nerestituite mandantei.
Având în vedere principiul reparației integrale a prejudiciului cauzat prin nerespectarea obligațiilor contractuale, prevăzut de disp.art.1531 Cod civil precum și dispozițiile art.2020 Cod civil anterior menționate, instanța va admite și cerere de obligare a pârâtului la plata dobânzilor aferente sumelor ridicate.
Dobânzile vor fi calculate de la data de 2 martie 2012, data transferării sumelor din conturile bancare ale reclamantei și până la data plății efective, întrucât în lipsa oricărei dovezi privind gestiunea acestora, se prezumă folosirea lor în interes propriu.
În ceea ce privește cererea reclamantei de antrenare a răspunderii civile delictuale a pârâților în temeiul art.1357 Cod civil cu consecința obligării acestora la plata de daune morale pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin aceeași faptă ilicită, instanța în raport de disp.art. 1350 alin.3 Cod civil va reține că cererea, astfel cum a fost calificată juridic de reclamantă prin apărător ales, nu este admisibilă.
Excepția inadmisibilității este o excepție de fond dirimantă și absolută care atrage respingerea unei acțiuni promovată atunci când legea condiționează exercițiul acțiunii respective de îndeplinirea unor condiții speciale care trebuie satisfăcute de reclamant, sau atunci când legea prevede caracterul subsidiar al acțiunii respective în raport de alte căi legale lăsate la dispoziția reclamantului.
Este cazul de pildă al acțiunii în constatare, care are un caracter subsidiar față de acțiunea in realizare (art.35 cod procedură civilă), al contestației la executare atunci când contestatorul invocată motive de fapt și de drept ce ar putea fi invocate în cadrul căilor de atac deschise împotriva titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecatorească sau în cadrul unei căi procesuale specifice de atac dacă este vorba despre un alt tip de titlu executoriu (art.712 cod pr.civ.).
Este și cazul acțiunii având ca obiect antrenarea răspunderii civile delictuale a unei părții contractante pentru o faptă ilicită care constă în neexecutarea unei obligații contractuale, situație în care legiuitorul Noului Cod civil a ales să consfințească legislativ soluția jurisprudențială consacrată de instanțele judecătorești în aplicarea principiilor răspunderii civile din Codul civil din 1865.
Astfel în mod constant practica și doctrina juridică atașată dispozițiilor art.998-1003 Cod civil din 1865, au statuat că cele două forme de răspundere – contractuală și delictuală – se află într-un raport de tipul general - special în sensul că răspunderea delictuală alcătuiește dreptul comun al răspunderii civile, iar răspundere contractuală are caracter derogator, astfel că „dacă într-o situație dată nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, în măsura în care s-a produs un fapt ilicit culpabil, operează răspunderea delictuală pentru repararea prejudiciului Distincția derivă (...) din originea obligațiunii care a fost încălcată, respectiv o obligație generală de prudență și diligență de a nu prejudicia sau o obligație stipulată într-un contract preexistent.” (ICCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2905 din 27 septembrie 2013).
S-a arătat că nu este admis cumulul celor două tipuri de răspundere, combinarea regulilor celor două tipuri de răspundere sau facultatea creditorului al cărui drept își are izvor contractual de a alege între cele două forme ale răspunderii pentru a beneficia avantajul unei reparații în condiții de proba mai lesnicioase sau mai întinse sub aspect valoric.
În cauză obligația încălcată de pârâți își are izvorul în contractul de mandat.
Contractul de mandat este prin excelență un contract intuitu personae care se încheie în considerația unei anumite persoane, încrederea pe care mandantul o are în mandatar fiind un element decisiv în perfectarea acordului de voințe.
Nici contractul de față nu face excepție de la acest caracter definitoriu iar probele administrate au confirmat încrederea necondiționată pe care reclamanta a avut-o față de mandatari, încredere sedimentată de-a lungul anilor.
În fapt reclamanta a solicitat ca instanța să constate, să cuantifice și să dispună repararea prejudiciului de ordin moral suferit de aceasta ca urmare a atitudinii pârâților atitudine manifestată cu ocazia exercitarii obligațiilor asumate contractual.
În drept însă a solicitat ca instanța să acorde aceleiași conduite a pârâților o dublă semnificație, de natura ilicitului contractual dar și de natura ilicitului delictual acesta din urmă prin prisma relației de rudenie și afecțiune ce îi lega pe contractanți.
Trădarea încrederii, lezarea sentimentelor de afecțiune sinceră nutrite de reclamantă pentru pârâți (dovedite, de altfel, prin probele administrate), ca rezultat (efect) al modalității în care aceștia au înțeles a se achita de mandatul încredințat de reclamantă, au fost, conform susținerilor reclamantei, urmări ale uneia și aceleiași fapte a pârâților care a generat răspunderea acestora pentru prejudiciul patrimonial- răspundere contractuală.
Împrejurarea că fapta pârâților a dat naștere mai multor efecte nu poate antrena două tipuri de răspundere.
Circumstanțele de ordin personal ce au determinat pe reclamantă să ofere pârâților misiunea mandatului nu se pot transforma în izvor de obligații prin ele însele, ci puteau doar circumstanția anumite ale elemente ale răspunderii contractuale, cum ar fi: gradul de culpa, mărimea prejudiciului, acestea rămânând însă în continuare elemente ale răspunderii contractuale câtă vreme fapta ilicită a constat în nerespectarea unei obligații din contractul de mandat.
Pentru totalitatea motivelor expuse, excepția invocată va fi admisă iar cererea de acordare a daunelor morale în temeiul art.1357 Cod civil va fi respinsă ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține următoarele:
Conform art.1523 alin.2 debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege.
În materie de mandat dispozițiile art.2020 N. Cod civil prevăd că pentru sumele întrebuințate în folosul său mandatarul datorează dobânzi din ziua întrebuințării lor, acesta fiind așadar de drept în întârziere.
De asemenea instanța reține că la 17.09.2013 reclamanta a notificat pârâții cu privire la obligațiile restante, invitându-i la soluționarea diferendului apărut pe calea medierii, așa cum rezultă din dovezile de la filele 90,91 dosar, dar fără rezultat.
Având în vedere aceste aspecte și soluția dată cererii principale, față de dispozițiile art.451 Cod pr. Civ., instanța va admite cererea reclamantei de obligare a ambilor pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, pârâții vor fi obligați la suportarea cheltuielilor reprezentând onorariu de avocat în cuantum egal iar în ceea ce privește taxa de timbru, fiecare va fi obligat în cuantum proporțional cu pretențiile bănești – daune materiale - deduse judecăți de reclamantă în raport de aceștia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților T. A. și L. Ș. la plata sumei de 6000 lei daune morale.
Respinge cererea formulată de reclamantă având ca obiect obligarea pârâților, în baza art.1357 Cod civil, la plata daunelor morale, ca inadmisibilă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta U. E., domiciliată în mun. Iași, Bvd Socola nr.6, scara A, etaj 2, . în contradictoriu cu pârâții T. A., domiciliată în mun. Iași ., județ Iași și L. Ș. domiciliat în mun. Iași ., județ Iași.
Obligă pârâtul L. Ș. la plata către reclamantă a sumei de 3851 euro (în echivalent lei la data plății efective), 6780 lei și 1338 USD (în echivalent lei la data plății efective) precum și la plata dobânzii legale aferentă acestor sume calculată de la data de 26.09.2013 și până la data plății efective.
Obligă pârâtul L. Ș. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată reprezentând 736,46 lei taxă de timbru și 1750 lei onorariu avocat.
Obligă pârâta T. A. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată reprezentând 1593,21 lei taxă de timbru și 1750 lei onorariu avocat.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 9 mai 2014.
PREȘEDINTE,
D. C. E.
GREFIER,
J. V. G.
Red/teh/ced
11.07.2014,5ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2032/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
