Pretenţii. Hotărâre din 03-12-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 26227/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 03.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . contradictoriu cu paratul D. I., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția 40), la prima strigare au lipsit părțile, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din ROI, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul art. 131 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 instanța procedează la verificarea competenței sale de a soluționa cauze constatând, în baza art.94 alin.1 lit j raportat la art.107 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 competența sa generală, materială și teritorială de a soluționa cauza.
Apreciind asupra utilității,pertinentei si concludentei probei cu înscrisuri, solicitată de către reclamanta prin cererea de chemare in judecată, instanța constată că aceasta tinde să ducă la justa soluționare a cauzei, considerent pentru care în temeiul dispozițiilor art. 258 coroborat cu art.254 si 255 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, o încuviințează.
Instanța, punând în discuție durata estimativă pentru cercetarea procesului, raportat la dispozițiile art. 238 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, apreciază ca durată estimativă un termen de judecată.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare, având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsa părților.
INSTANȚA:
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta . chemat in judecată pe pârâtul D. I. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 162,50 lei reprezentând debit principal și suma de 158,37 lei penalități de întârziere calculat pentru acest debit.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, in baza contractului încheiat cu pârâtul, a prestat acestuia servicii de salubritate însă, întrucât acesta nu a înțeles să-si achite obligațiile contractuale privind plata prețului, s-a acumulat debitul solicitat.
Coeficientul de penalizare aplicat este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, egal cu cel utilizat pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat – conform OUG 39/2010 si OUG 88/2010.
Reclamanta a mai arătat că încercat soluționarea litigiului pe calea medierii, pârâtul refuzând să se prezinte in fața mediatorului in vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului.
În drept, reclamanta a invocat disp.art.1516 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009.
Cererea a fost legal timbrată.
Atașat cererii, a depus in copie înscrisuri .
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Intre pârât si societatea reclamantă s-a încheiat contractul nr._/01.11.2001, pentru prestări servicii de salubritate.
În îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract, reclamanta a prestat pârâtei servicii de salubritate, servicii pentru care a emis facturile fiscale depuse la dosar, pe care pârâta nu le-a achitat.
În drept, instanța retine că prezentul litigiu se ghidează după dispozițiile de drept material anterioare actualului Cod Civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 alin.2 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 102 alin.1 din Legea 71/2011, „ contractul este supus dispozițiilor legii in vigoare la data când a fost încheiat in tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa.”
Conform art. 969 Codul civil în vigoare la data încheierii contractului analizat și, prin urmare incident în prezenta cauză conform art. 6 din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 coroborat cu art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Potrivit art. 56 Cod Comercial, în vigoare la data încheierii contractului analizat și, prin urmare incident în prezenta cauză conform art. 6 din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 coroborat cu art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, dacă una dintre părți este comerciant atunci legea aplicabilă este cea comercială pentru ambele părți, iar art. 46 din Codul comercial înțelege factura ca un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura, independent de orice semnătură, dovedește, față de emitent, încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează. Pentru a avea însă forță probantă față de persoana de la care nu emană, în speță față de pârâte, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptată. Factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit prin fapte concludente.
Art.6 pct.2 al contractului încheiat cu pârâtul, prevede obligația beneficiarului de a achita contravaloarea serviciilor prestate, în termenele legale.
În materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, revine debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art. 1169 din Codul civil decretat în 1864, conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că reclamanta a precizat la data de 27.10.2014 faptul că pârâtul a achitat întreg debitul restant cât și penalitățile aferente, achitând totodată și cheltuielile de judecată solicitate în prezenta cauza.
Față de aceste considerente, instanța constată că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. S. S.A. împotriva pârâtului D. I. a rămas fără obiect și urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. S. SA având CUI RO14816433, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, împotriva pârâtului D. I., domiciliat in Iasi,.,.,., județul Iași, ca rămasă fără obiect.
Cu drept a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/tehnored.C.I.
4 ex/4.02.2015
| ← Evacuare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
