Pretenţii. Sentința nr. 11/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 13898/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 22 .10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER-P. A. -M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 11.936
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . contradictoriu cu paratii H. D. și H. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția 23), la prima strigare au lipsit părțile, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din ROI, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul art. 131 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 instanța procedează la verificarea competenței sale de a soluționa cauze constatând, în baza art.94 alin.1 lit j raportat la art.107 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 competența sa generală, materială și teritorială de a soluționa cauza.
Apreciind asupra utilității,pertinentei si concludentei probei cu înscrisuri, solicitată de către reclamanta prin cererea de chemare in judecată, instanța constată că aceasta tinde să ducă la justa soluționare a cauzei, considerent pentru care în temeiul dispozițiilor art. 258 coroborat cu art.254 si 255 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, o încuviințează.
Instanța, punând în discuție durata estimativă pentru cercetarea procesului, raportat la dispozițiile art. 238 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, apreciază ca durată estimativă un termen de judecată.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare, având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsa părților.
INSTANȚA:
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._ /17.04.2014, reclamanta . chemat in judecată pe pârâților H. D. și H. L., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 34,47 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 25.07.2013 pentru debitul principal aferent facturilor emise în perioada martie 2012-ianuarie 2013.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, in baza contractului încheiat cu pârâtul, a prestat acestuia servicii de salubritate insă, întrucât acesta nu a înțeles să-si achite obligațiile contractuale privind plata prețului, s-a acumulat debitul solicitat. Prin Sentința Civilă nr. 5789/18.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2013 instanța a admis cererea si a obligat pârâtul la plata sumei 513,60 lei reprezentând debit principal aferent perioadei mai 2011-ianuarie 2013, fiind anulat capătul de cerere accesoriu privind plata penalităților pentru netimbrare.
Coeficientul de penalizare aplicat este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, egal cu cel utilizat pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat – conform OUG 39/2010 si OUG 88/2010.
Reclamanta a mai arătat că încercat soluționarea litigiului pe calea medierii, pârâtul refuzând să se prezinte in fața mediatorului in vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului.
În drept, reclamanta a invocat disp.art.1516 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009.
Pârâții nu au depus întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Intre pârâți si societatea reclamantă s-a încheiat contractul nr._/02.08.2007, pentru prestări servicii de salubritate.
În îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract, reclamanta a prestat pârâților servicii de salubritate, servicii pentru care a emis facturile fiscale depuse la dosar, pe care aceștia nu le-au achitat.
În drept, instanța retine că prezentul litigiu se ghidează după dispozițiile de drept material anterioare actualului Cod Civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 alin.2 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 102 alin.1 din Legea 71/2011, „ contractul este supus dispozițiilor legii in vigoare la data când a fost încheiat in tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa.”
Conform art. 969 Codul civil în vigoare la data încheierii contractului analizat și, prin urmare incident în prezenta cauză conform art. 6 din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 coroborat cu art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Potrivit art. 56 Cod Comercial, în vigoare la data încheierii contractului analizat și, prin urmare incident în prezenta cauză conform art. 6 din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 coroborat cu art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, dacă una dintre părți este comerciant atunci legea aplicabilă este cea comercială pentru ambele părți, iar art. 46 din Codul comercial înțelege factura ca un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura, independent de orice semnătură, dovedește, față de emitent, încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează. Pentru a avea însă forță probantă față de persoana de la care nu emană, în speță față de pârâte, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptată. Factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit prin fapte concludente.
Art.6 pct.3 al contractului încheiat cu pârâta, prevede obligația beneficiarului de a achita contravaloarea serviciilor prestate, în termenele legale.
În materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, revine debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art. 1169 din Codul civil decretat în 1864, conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Or, în prezenta cauză, pe baza probelor administrate rezultă că sumele au fost facturate corect, în termenele legale, însă acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă.
Prin Sentința Civilă nr. 6706/09.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2013 instanța, cu puterea lucrului judecat, a admis cererea de chemare în judecată formulată între aceleași părți si a obligat pârâtul la plata sumei 275 lei reprezentând debit principal aferent perioadei martie 2012-ianuarie 2013, fiind anulat capătul de cerere accesoriu privind plata penalităților pentru netimbrare.
Autoritatea de lucru judecat cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala (conform art. 432 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010) si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art. 434 și art. 435 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 ).
Daca in manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazuta de art. 431 alin 1 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se intampla atunci cand acest efect important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrand modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit, conform art. 431 alin 2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis. Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararii judecatoresti.
Cum, potrivit art. 431 alin 2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, in relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, inseamna ca nu se poate introduce o noua actiune in cadrul careia sa pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.
Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii, cu respectarea proporționalității între scopul urmărit și mijloacele folosite, în speta, principiul puterii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.
Astfel, instanța constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza convenției, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate, se percepe o penalitate pe zi întârziere.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâtul a acceptat contractul nr._/02.08.2007, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, aceasta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate la art. 8.4 din contract.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâta a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
Față de prevederile contractuale menționate, față de textul legal sus – menționat, si față de neîndeplinirea obligației asumate de pârâtă - de plată a contravalorii serviciilor de salubritate prestate, instanța constată întemeiată acțiunea introdusă de reclamantă.
Ținând seama de aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulată, urmând să oblige pârâtul sa plătească reclamantei suma de 34,47 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 25.07.2013 pentru debitul principal aferent facturilor emise în perioada martie 2012-ianuarie 2013.
În baza art.453 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. S. S.A. având CUI RO14816433, cu sediul în Iași, ., jud. Iași împotriva pârâților H. D. având CNP_ și H. L., ambii cu domiciliul în Iași, . Cetățuii, ..4, .> Obligă pârâții sa plătească reclamantei suma de 34,47 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 25.07.2013 pentru debitul principal aferent facturilor emise în perioada martie 2012-ianuarie 2013.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
5 ex/15.12.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 15-10-2014,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
