Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședința publică, la ordine, sunt lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.

Instanța, verificând competența, în temeiul dispozițiilor art. 131 cod procedură civilă, se declară competentă teritorial, material și general să soluționeze cauza, având în vedere dispozițiile art. 94 litera j raportat la dispozițiile art.131 Cod procedură civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, solicitată a fi administrată prin cererea de chemare în judecată, ca fiind pertinentă și utilă soluționării cauzei.

Instanța, văzând lipsa părților și având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

INSTANȚA,

La data de 23.07.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. de dosar_ cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A. în contradictoriu cu pârâta P.F.A. C. E. L. , prin care se solicita pronunțarea unei hotărâri prin care acesta să fie obligat la plata sumei de 459,02lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada februarie 2013 - august 2013, și 109,65 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei februarie 2013 - august 2013. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de promovarea acțiunii.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în fapt, a încheiat cu pârâta contractul de salubritate nr. 7740 /01.09.2009, prin care reclamanta s-a obligat să colecteze, să transporte și să depoziteze reziduurile menajere pentru pârâtă, aceasta având obligația de a achita prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă. S-a susținut totodată că, în baza art. 8 pct. 6 din contract, la acest debit au fost calculate penalități, aplicându-se un coeficient de penalizare de 0,10%, 0,05% și 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, ’’egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare’’ - conform art.42, alin. 10, lit.b din L.nr.51/2006 - privind serviciile comunitatre de utilități publice și O.U.G. nr.88/2010. Totodată reclamanta a mai precizat că respectivul contract o obligă pe pârâtă la respectarea clauzelor sale și că reclamanta a încercat rezolvarea amiabilă, convocând pârâta la conciliere.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 din Codul civil.

Acțiunea a fost legal timbrată, fiind achitată o taxă judiciară de timbru în valoare de 45 lei .

La cererea de chemare în judecată au fost anexate fotocopii de pe următoarele înscrisuri: contractul de salubritate nr. 7740 /01.09.2009, invitație la conciliere, dovada primirii acesteia de către pârâtă, fișă calcul majorări de întârziere, facturi fiscale.

Legal citat, pârâta nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:

La data de 01.09.2009 s-a încheiat între reclamanta S.C. S. S.A. și pârâta P.F.A. C. E. L. contractul de prestări servicii nr. 7740, prin care reclamanta se obliga să ridice și să transporte reziduurile menajere din locația menționată în contract, iar pârâta se obliga să achite prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă.

Potrivit art. 6 pct. 2 din contract, pârâta client avea obligația de a plăti contravaloarea serviciilor prestate în termenul legal.

Ținând seama de momentul încheierii actului juridic în cauză, de dispozițiile art.6 alin.2 din Noul Cod Civil, instanța a avut în vedere dispozițiile de drept material incidente la momentul încheierii contractului nr. 7740 /01.09.2009, respectiv dispozițiile Codului civil din 1864.

Potrivit art. 969 C.civ, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 C.civil, reclamanta are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la daune interese, astfel că dacă pârâta a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă, aceasta este obligată la plata prețului.

Instanța reține că, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar, pârâta datorează reclamantei, în temeiul contractului de salubritate anterior menționat, suma de 109,65 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada februarie 2013 - august 2013.

În speță, instanța reține că reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile sus-menționate, iar pârâta – debitor nu a făcut dovada executării acestei creanțe.

În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept prezentate, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a o obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 459,02lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada februarie 2013 - august 2013.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, instanța reține că potrivit art. 8 pct. 6 din contractul părților, în cazul neîndeplinirii obligației de plată, de la data scadenței beneficiarul va plăti în afara sumei datorate și majorări de întârziere conform legilor în vigoare.

Față de aspectele învederate anterior instanța reține că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.

Față de aceste considerente, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1523 din Codul civil, pârâta fiind de drept în întârziere, părțile contractând expres că debitorul va fi în întârziere la momentul scadenței.

În speță, instanța reține că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere pentru sumele datorate de către pârâtă, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor – 0,10%, 0,05% și 0,04%

Pentru motivele de drept și de fapt expuse, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a o obliga pe pârâta P.F.A. C. E. L. la plata către reclamantă a sumei de 109,65 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei februarie 2013 - august 2013.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța reține că pârâta este în culpă în ceea ce privește declanșarea prezentului proces și urmează a o obliga la plata către reclamantă a sumei de 45 lei, cu acest titlu, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta .>, prin reprezentant legal A. I. – director general, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta P.F.A. C. E. L. , cu sediul și punctul de lucru în Iași, ., .. Iași.