Pretenţii. Sentința nr. 30/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 32724/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr. 30/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . pe pârâta C. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă reprezentantul reclamantei și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că, prin Serviciul Registratură, reclamanta a înaintat precizări și fotocopii ale facturilor aferente debitului solicitat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere și împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09 octombrie 2013, pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._, reclamanta .. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. E., obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 259 lei cu titlul de preț și 53,83 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată, solicitând și cheltuieli de mediere.
În motivarea cererii societatea reclamantă a arătat că, în baza contractului nr._/09.06.2010 a prestat pârâtei servicii de salubritate însă, acesta nu a înțeles să-și achite obligațiile contractuale privind plata prețului. Penalizările au fost calculate în baza art. 42 alin. 10 lit. b din Legea nr. 51/2006 și este egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. Reclamanta a mai arătat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, convocând pârâta la sediul său prin adresa nr._/14.03.2013, dar și pe calea medierii, pârâta refuzând să se prezinte.
În drept, societatea reclamantă a invocat dispozițiile art. 1516 Cod civil, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin 1 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate în copii certificate pentru conformitate cu originalul: adresa nr._/14.03.2013, dovada comunicării acesteia, ontractul nr._/09.06.2010, modul de calcul al penalităților, facturile fiscale emise și neachitate și dovada convocării pârâtei la mediator.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 26 lei.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat și nici nu a formulat întâmpinare.
S-a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă.
Analizând coroborat materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 5 din Noul Cod Civil, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Aceleași prevederi sunt cuprinse și în dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, care stabilesc că dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Întrucât, în cauză, contractul dintre părți s-a încheiat la data de 09.06.2010, când erau în vigoare dispozițiile cod civil abrogat în prezent, instanța va face aplicarea acestora în cauza de față.
La data de 09.06.2010, părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr._/09.06.2010, S.C. S. S.A. figurând în calitate de prestator iar pârâta în calitate de beneficiar. Obiectul contractului a fost reprezentat de ridicarea și transportul reziduurilor menajere. Contractul a fost încheiat de părți pe o durată nedeterminată, începând cu data de 09.06.2010, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din convenție. La data de 01.09.2011 contractul a fost reînnoit.
Plata pentru prestațiile realizate trebuia efectuată, potrivit contractului, lunar, în termen de 15 zile de la data primirii facturii, întârzierea în achitarea sumelor datorate, cu peste 30 de zile de la data scadenței, atrăgând majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, valoarea acestora neputând depăși cuantumul debitului, astfel cum se stipulează în cuprinsul dispozițiilor art. 8 din contract.
În temeiul raporturilor comerciale astfel stabilite, pentru serviciile de salubritate prestate de reclamantă, aceasta a emis facturile fiscale aferente obligațiilor pentru perioada octombrie 2010 – ianuarie 2013, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în dosar.
În raport de neachitarea facturilor emise, reclamanta a trimis pârâtei invitație la efectuarea procedurii de conciliere. Instanța reține că dovada de primire a somației este semnată personal de către pârâtă.
Observând facturile depuse la dosar, instanța constată faptul că acestea au fost emise lunar, începând cu data de 31.10.2010 până la data de 31.01.2013.
Debitele facturate în perioada astfel individualizată au fost înscrise în cuprinsul fiecărei facturi emise. Pentru fiecare din sumele facturate și neachitate de către pârâtă, reclamanta a calculat penalități de întârziere.
Prin cumularea sumelor înscrise în cuprinsul fiecăreia dintre facturile atașate în copie la dosarul cauzei, instanța constată că debitul principal se ridică la cuantumul de 259 lei. În ceea ce privește penalitățile de întârziere percepute pentru întârzierea la plata debitului principal, cuantumul total al acestora se ridică la suma de 53,83 lei, calculat până la data de 24.07.2013.
În ceea ce privește raporturile dintre părți, derulate începând cu data încheierii contractului și în urma cărora s-au emis facturile fiscale depuse la dosar, instanța reține că pârâta nu a dovedit stingerea acestor obligații contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației, această probă incumbându-i, astfel, instanța apreciază că aceasta nu a respectat clauzele asumate la încheierea contractului de prestări servicii, încălcând astfel principiile de drept enunțate de art. 969 alin. 1 și art. 970 alin. 1 din codul civil, respectiv, principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantei își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate de beneficiarii serviciilor prestate, se percepe o penalitate calculată la suma datorată.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâta a acceptat contractul, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, aceasta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâta a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată și a obliga pârâta la plata sumei de 259 lei cu titlu de debit principal și suma de 53,83 lei cu titlu de penalități aferente acestuia, calculate la data de 24.07.2013.
Cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor efectuate pentru mediere, instanța reține că parcurgerea procedurii de informare este una obligatorie la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Potrivit dispozițiilor art. 2 legea 192/2006 „Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de Partea superioară a machetei
informare Partea inferioară a machetei
privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege. Art. 1¹ stabilește că „Dovada participării la ședința de Partea superioară a machetei
informare Partea inferioară a machetei
privind avantajele medierii se face printr-un certificat de Partea superioară a machetei
informare Partea inferioară a machetei
eliberat de mediatorul care a realizat Partea superioară a machetei
informarePartea inferioară a machetei
a. Dacă una dintre părți refuză în scris participarea la ședința de Partea superioară a machetei
informarePartea inferioară a machetei
, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de Partea superioară a machetei
informarePartea inferioară a machetei
, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței.”
Art. 26 alin. 3 din același act normativ prevede expres gratuitatea procedurii de informare - „Pentru activitatea de Partea superioară a machetei
informare Partea inferioară a machetei
și consiliere a părților cu privire la procedura
medierii și avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu.”
Așadar instanța reține că procedura de informare este gratuită, motiv pentru care
cheltuielile efectuate de reclamantă nu pot fi asimilate unor cheltuieli de judecată. Pe cale de consecință va respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordarea a contravalorii cheltuielilor efectuate cu medierea.
Față de rezolvarea dată capătului principal de cerere, în considerarea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă constatând culpa procesuală a pârâtului, care prin neîndeplinirea obligațiilor a determinat introducerea acțiunii de către reclamantă, instanța urmează a admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 26 lei reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., J_, CUI RO14816433 cont bancar RO85TREZ4065069XXX000955, cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta C. E. CNP_, cu domiciliul în Iași, . Cetățuii, ., județul Iași.
Obligă pârâta C. E. să plătească reclamantei S.C. S. S.A suma de 259 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2013 și 53,83 lei cu titlul de penalități de întârziere, calculate la data de 24.07.2013.
Obligă pârâta C. E. să plătească reclamantei S.C. S. S.A suma de 26 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de mediere, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 08 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4Ex./05.02.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 544/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
