Pretenţii. Sentința nr. 4703/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4703/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 40203/245/2013
.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4703
Ședința publică din data de 28 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . pe pârâta . SRL, având ca obiect pretenții. La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, constatând că este primul termen de judecată fixat în prezenta cauză civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței de soluționare a prezentei cereri, iar în temeiul dispozițiilor art. 94 constată că este competentă material, să judece pricina de față, iar în temeiul dispozițiilor art. 107 N.c.p.c. își constată competența teritorială de soluționare a prezentei cauze.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constatând că este concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 N.c.p.c. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Apreciind administrarea completă a materialului probatoriu încuviințat în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor 394 N.c.p.c. instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului prezentei cauze.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de11.12.2013, reclamanta S.C. S. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. P. M. INVESTMENT S.R.L., a solicitat instanței obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 401,11 lei debit aferent perioadei septembrie 2012 – aprilie 2013 și 30.01 penalități de întârziere convenționale aferente aceluiași segment temporal, cu acordarea cheltuielilor de judecată aferente.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat un contract de prestări servicii, însușit pe bază de semnătură de cealaltă parte.
Față de neachitarea la termen a obligațiilor contractuale, reclamanta a înțeles să pretindă debit principal și penalități în cuantumul indicat.
Reclamanta a arătat de asemenea că deși a invitat pârâta la mediere, aceasta nu a dat curs invitației adresate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1516 cod civil.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu dispozițiile art. 242 alin.2 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu 35 lei taxă de timbru.
Legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare în termen legal, și nici nu a depus întâmpinare în termen legal.
La termenul de judecată din 28 martie 2014, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză în raport de pârâta chemată în judecată, instanța reține următoarele:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. Or, contractul de care se prevalează reclamanta este încheiat în anul 2012, fiind supus cu certitudine noilor dispozițiile codului civil.
Prin contractul_/3.09.2012, între părți au fost stabilite raporturi juridice, S.C. S. S.A. figurând în calitate de prestator, iar pârâta în calitate de beneficiar. Potrivit art. 5 beneficiarul are obligația de a primi și confirma facturile emise, lunar, neprimirea acestora neputând însă să-l exonereze de la plata contravalorii serviciilor puse la dispoziție.
De asemenea, facturile pot fi contestate în scris, în termen de 10 zile de la primirea acestora. Potrivit art. 6 din convenție, întârziere în achitarea facturilor peste termenul de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat.
Părțile au prevăzut expres faptul că acest contract se încheie pe o perioadă nedeterminată.
Contractul a fost semnat de ambele părți și nu a fost denunțat de nici una dintre acestea. În acord cu prevederile convenționale, prestatorul de servicii a emis facturi fiscale pentru perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, în valoare de 401,11 lei debit pentru care au fost calculate penalități convenționale de 30.01lei.
Din studierea acestor facturi rezultă că ele îndeplinesc cerințele formale prevăzute de contract și cerute de lege, identificând în mod corespunzător părțile, contractul în baza cărora sunt emise, perioada de facturare, data emiterii, data scadenței, cantitatea serviciilor prestate, tariful aplicat și suma totală facturată. Se poate observa, de asemenea, că prețul este înscris distinct față de penalitățile solicitate, că procentul de penalitate este înscris în mod expres atât în contract cât și în subsolul facturilor fiscale, fiind reiterată consecința neachitării facturii în termenul convenit de părți.
Pentru fiecare din sumele facturate și neachitate de către pârât, reclamanta a calculat penalități de întârziere, aplicând penalități de întârziere egale cu 0,04% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere la plată.
Astfel, în urma contabilizării sumelor cuprinse în facturile înscrise în cuprinsul tabelului centralizator, instanța constată că rezultă un debit principal de 401,11 lei.
În baza materialului probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, că reclamanta a făcut dovada existenței creanței pretinse, pe baza contractului de prestări servicii, dublat de facturi fiscale și de asemenea, că pârâtul nu a probat neîndeplinirea obligațiilor și nici plata sumelor restante sau stingerea lor în orice altă modalitate. Pe cale de consecință, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 401,11 lei debit, calculat pentru perioada septembrie 2012 – aprilie 2013.
Cu privire la penalitățile de întârziere calculate pentru facturile rămase neachitate, instanța reține că pârâta este de drept în întârziere.
Sub aspectul cuantumului penalităților de întârziere datorate, instanța reține că acesta rezultă din aplicarea procentului prevăzut la sumele individualizate în cuprinsul fiecărei facturi.
Reținând îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale și constatând aplicabilitatea unei clauze penale, inserate în contractul încheiat și asumat de către părți, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 30.01 lei, aferente aceluiași segment temporal.
Nici în contul sumelor pretinse cu titlul de penalități, pârâta nu a realizat dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin plată sau stingerea acestora în orice altă modalitate legală.
De asemenea, față de soluția promovată capetelor principale și accesorii de cerere, reținând dispozițiile art. 451 NCPC și următoarele, precum și culpa procesuală a pârâtei, care prin neachitarea la timp a debitelor a determinat promovarea prezentei acțiuni, instanța va admite în parte și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga de asemenea, pârâta, la plata sumei de 35 lei cheltuieli de judecată contravaloare taxă de timbru, respingând ca neîntemeiată cererea de acordare a contravalorii cheltuielilor de mediere, formulată de reclamantă, față de dispozițiile exprese ale art. 2 alin. 14 din legea medierii 192/2006, potrivit cărora ședințele de informare sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita. Or, în acest context, încercarea de invitare a părților la ședința de mediere nu constituie o sumă ce poate fi solicitată cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. SALUBRISS.A., cu sediul în Iași, Șoseaua Națională nr.43, în contradictoriu cu pârâta S.C. P. M. INVESTMENT S.R.L., cu sediul în ., ., parter, camera 1.
Obligă pârâta la plata sumei de 401,11 lei debit aferent perioadei septembrie 2012 – aprilie 2013 și 30.01 penalități de întârziere convenționale aferente aceluiași segment temporal.
Obligă pârâta de asemenea, la plata sumei de 35 lei cheltuieli de judecată contravaloare taxă de timbru.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordare a cheltuielilor de mediere solicitate cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2014.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 15.04.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Fond funciar. Sentința nr. 5341/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
