Servitute. Sentința nr. 3246/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3246/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 22367/245/2012
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3246/2014
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier F. C.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant S. J. și pe pârât B. V. V., pârât ., având ca obiect servitute de trecere; obligația de a face; autorizarea executării obligației de a face.
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 18.02.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de azi când,
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul S. J. a chemat în judecată pârâtul B. V. V. și intervenienta forțată . solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să ridice bariera metalică montată pe DE CFR 151/1/2, tarlaua 5 din satul Pădureni-B. și să-i lase liber accesul la terenul proprietatea sa; să-și ridice în termen de 15 zile fundația de beton pe care a edificat-o pe acel teren, cu repunerea în situația anterioară, iar în cazul neexecutării să fie autorizat să le execute el pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că prin act autentic, încheiat în anul 1993 cu autorul pârâtului, a dobândit în proprietate terenul în suprafață de 1640 m.p. situat în satul Pădureni-B., din care 101 m.p. ca drum de acces, teren pe care l-a înscris în cartea funciară. Suprafața pe care a cumpărat-o făcea parte dintr-o suprafață mai mare, pentru care vânzătorul avea titlu de proprietate, din care a mai vândut în aceiași zi la încă 3 cumpărători.
Chiar în timpul vieții vânzătorului, fiul acestuia (pârâtul din prezenta cauză) i-a interzis accesul la teren prin blocarea DE CFR 151/1/2 inițial cu movile de pământ, ulterior prin edificarea barierei metalice, pretextând că acest drum nu i-a fost vândut și este proprietate privată, mai mult, pe terenul proprietatea reclamantului pârâtul, în urmă cu câțiva ani, a edificat o fundație de beton pentru o locuință.
Vânzătorul a dat o declarația autentificată în anul 2000, la BNP B., prin care și-a exprimat voința ca drumul ce traversează terenul să rămână în folosința publică și administrarea Primăriei .> A mai susținut reclamantul că drumul DE CFR 151/1/2 aparține domeniului public și a fost construit anterior anului 1990.
Pentru rezolvarea neînțelegerii reclamantul s-a adresat autorităților competente care au dispus sancționarea contravențională a pârâtului, confirmând susținerile sale, însă pârâtul nu a respectat dispozițiile legale iar intervenientul forțat nu le-a adus la îndeplinire pe cale administrativă.
În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 494 C civ., art. 1075 și 1076 C. civ., art. 28 alin. 2 din Lg. 50/1991, art. 67 și 69 NCPC în ceea ce privește intervenientul forțat.
Alăturat acțiunii reclamantul a depus copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat, schița anexă, încheierea nr._/2010 a OCPI Iași,, extras pentru CF nr. 473, copia titlului de proprietate a vânzătorului și declarația autentificată a acestuia din anul 2000, copiile adreselor de sesizare autorităților în vederea remedierii situației, adresele de răspuns și copiile a două procese-verbale de contravenție întocmite pe numele pârâtului.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
În cuprinsul întâmpinării pârâtul a susținut că autorul său avut în proprietate suprafața de 3,5 ha teren din care 1 ha era în intravilanul satului Pădureni. Din acest teren intravilan a înstrăinat către reclamant și alte persoane o suprafață de 5337 m.p.; restul de 4210 m.p. rămânându-i în proprietate. Din această ultimă suprafață i-a vândut lui suprafața de 250 m.p. teren cu casa de locuit de pe el; restul terenului a rămas în proprietatea acestuia și s-a transmis prin moștenire fiilor săi, printre care și el și nu au dezbătut succesiune.
A susținut pârâtul că terenul ce a aparținut autorului său a fost format dintr-un singur trup și nu a fost afectat de vreo cale de acces, la momentul la care autorul său a vândut nu s-a stabilit nici o cale de acces la cele trei loturi, schița aferentă contractului de cumpărare al reclamantului nu este corectă, neavând corespondență cu cele menționate în titlul de proprietate; pe terenul autorului său nu a fost vreo cale de acces și nici vreun drum public.
În anul 2011 tatăl său a permis trecerea pe terenul proprietatea sa pentru familia L. care și-a edificat o casă în spatele proprietății B.; a mai arătat că pentru o eventuală cale de acces reclamantul poate conveni cu el pentru instituirea unei servituți.
Cu privire la barieră – a precizat că aceasta a fost edificată și montată din anul 2001 de către numitul L. M., ulterior acordului exprimat de către vânzător pentru accesul pe proprietatea sa.
Cu privire la acea fundația – el a dat acordul fiului său de a construi o casă, respectiva fundația fiind edificată pe terenul ce a aparținut autorului său și nu pe cel al reclamantului, aspect ce a fost constat și de către reprezentanții primăriei ce s-au deplasat la fața locului.
În drept pârâtul a invocat art. 115 C. proc. civ.
Alăturat întâmpinării pârâtul a depus copia actului de vânzare-cumpărare încheiat de autorul său cu reclamantul și copia declarației date de autorii săi prin care și-au exprimat acordul ca accesul spre proprietatea numitei L. să se facă pe un drum de acces organizare de șantier consolidat linie de cale ferată Bârnova situat în partea de nord-est a imobilului proprietatea sa.
Intervenienta forțată nu a depus întâmpinare și nu și-a delegat reprezentant în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală față de acțiunea reclamantului.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită înlăturarea susținerilor pârâtului, susținând că acesta a făcut afirmații care se contrazic.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, cercetarea la fața locului și efectuarea unei expertize topometrice pentru identificarea terenului unde este amplasată bariera metalică și identificare amplasării căii de acces.
În contradovadă pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului, proba testimonială și efectuarea unei expertize topometrice.
Instanța a apreciat că probele cu înscrisuri, interogatoriul și proba testimonială și efectuarea unei expertize topometrice, solicitate de către părți în dovadă și contradovadă, sunt utile și concludente în soluționarea cauzei, le-a încuviințat și a procedat la administrarea lor, respingând cererea de efectuare a cercetării la fața locului, motivat de faptul că pentru identificarea amplasamentului căii de acces și cel al barierei este necesară identificarea întinderii dreptului de proprietate al fiecăreia dintre păți în funcție de actele de proprietate, aspect ce poate fi stabilit doar de o persoană de specialitate.
S-a procedat la luarea interogatoriilor răspunsurile părților fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei filele 68-69 dosar.
Raportul de expertiză a fost întocmit de către expert M. V. și în concluziile acestuia se arată că acea barieră metalică este amplasată pe drumul de exploatare, iar fundația de beton nu este amplasată pe terenul proprietatea reclamantului, bariera metalică împiedică accesul la terenul proprietatea reclamantului și drumul de acces la proprietatea reclamantului nu este înscris în titlul de proprietate emis în beneficiul autorului pârâtului.
Martorul L., a cărui depoziție a fost consemnată la dosar (fila 98) a declarat că acea barieră metalică a ridicat-o el acum 6-7 ani pentru a limita accesul la proprietatea sa fiind în faza de execuție a casei și a dorit să întâmpine eventuale furturi; a mai arătat că a încheiat cu autorul pârâtului convenția pentru calea de acces și bariera a amplasat-o pe terenul aparținând pârâtului cu acceptul acestuia, poate pune reclamantului la dispoziție o cheie pentru lacătul de la barieră.
A declarat că acel drum, ce a fost amenajat pentru lucrări de consolidare la calea ferată, era în proprietatea autorului pârâtului, inițial nu a avut această destinație, însă cu acordul proprietarului l-au realizat, el fiind dirigintele de șantier. După terminarea lucrărilor avea obligație de a-l dezafecta însă pentru că proprietarul nu a avut nimic de obiectat l-a lăsat în acea formă și în prezent îl folosește pentru accesul la terenul proprietatea sa.
Martora Hîrlăuanu E. a declarat că în acea zonă nu a existat vreun drum comunal, a fost amenajat de către CFR pentru efectuarea unor lucrări la calea ferată cu materiale, însă nu știe de existența barierei.
La termenul de judecată din data de 17.09.2013 reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la judecata capătului de cerere privind ridicarea fundației de beton.
La același termen de judecată s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, de către pârât, pe care instanța de judecată le-a apreciat ca întemeiate, le-a încuviințat și a dispus efectuarea unui supliment la raport.
În suplimentul la raportul de expertiză s-a menționat că acel drum de acces este înscris în titlul de proprietate aparținând autorului pârâtului și din evidențe primăriei, respectiv inventarul parcelelor, acesta nu figurează ca fiind drum public sau privat al comunei.
Reclamantul a depus obiecțiuni pentru suplimentul la raport susținând în acestea expertul nu a ținut cont de înscrisurile oficiale ce atestă faptul că acea cale de acces este drum de utilitate publică și că nu face parte din proprietatea pârâtului, aspect recunoscut și de către autorul pârâtului, mențiunea din titlul e proprietate pentru această suprafață de teren nu este corectă, întrucât nu poate fi înscris la categoria teren arabil, în condițiile în care avea destinația de drum; planurile parcelare menționate de către expert sunt doar simple ciorne, reprezentări schematice provizorii, întocmite cu prilejul punerii în posesie a persoanelor pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate; a arătat că nu are relevanță planul de încadrare în zonă din anul 1979, deoarece drumul a fost edificat ulterior.
Având în vedere că expertul s-a deplasat la fața locului, a efectuat măsurătorile și a identificat terenul, în funcție de actele de proprietate și de planul parcelar din anul 1979, act care nu poate fi înlăturat având în vedere caracterul acestuia, iar susținerile cu privire la schimbarea categoriei de folosință și mențiunile din titlu de proprietate, respectiv valabilitatea și legalitatea lor, exced cadrului procesual raportat la obiectul cauzei (legalitatea și temeinicia actului de proprietate putând fi analizate în cadrul unei alte acțiuni) nu pot prezenta relevanță în cauză, instanța de judecată a apreciat că obiecțiunile pârâtului sunt neîntemeiate ș pe cale de consecință le-a respins.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să ridice bariera metalică montată pe DE CFR 151/1/2, tarlaua 5 din satul Pădureni-B., . și să-i lase liber accesul la terenul proprietatea sa; să-și ridice în termen de 15 zile fundația de beton pe care a edificat-o pe acel teren, cu repunerea în situația anterioară, iar în cazul neexecutării să fie autorizat să le execute el pe cheltuiala pârâtului.
Ulterior reclamantul, la termenul de judecată din data de 17.09.2013, a precizat că înțelege să renunțe la judecata cererii privind ridicarea fundației de beton și repunerea în situația anterioară astfel că în baza art. 246 C. proc. Civ. instanța de judecată a luat act de poziția procesuală exprimată de acesta în sensul renunțării.
Din probele administrare în cauză rezultă că prin act autentic, încheiat în anul 1993 cu autorul pârâtului, reclamantul a dobândit în proprietate terenul în suprafață de 1640 m.p. situat în satul Pădureni-B., ., teren pe care l-a înscris în cartea funciară.
Reclamantul a susținut că din totalul suprafeței cumpărate 101 m.p. erau drum de acces, însă din cuprinsul actului de proprietate și din extrasul de CF depus la dosarul cauzei, această susținere nu are suport probator.
În actul de proprietate emis în beneficul autorului pârâtului nu este consemnată existența vreunui drum sau a vreunei căi de acces; mai mult dacă la data eliberării titlului ar fi existat vreo suprafață de teren cu această destinație de drum public nu putea fi înscrisă în acest act, beneficiarul putând fi îndreptățit la o altă suprafață de teren sau la o despăgubire. Titlul de proprietate emis în beneficiul autorului pârâtului a intrat în circuitul civil și a produs efectele pentru care a fost eliberat, fiind un act deplin valabil, atât timp cât nu s-a solicitat și nu s-a obținut desființarea acestuia.
Mai mult, din declarația autentificată la data de 31.08.2000, fila 10 dosar, beneficiarul titlului declară că acea porțiune de teren pe care se realizează trecerea este în proprietatea sa și este de acord să fie folosit cu această destinație.
Cu privire la susținerea reclamantului că o barieră de metal este amplasată pe drumul public și îi obstrucționează accesul la proprietatea sa – prin adresa de răspuns nr. 4274/14.10.2011, depusă la dosarul cauzei fila 17, Primăria comunei G. a comunicat acestuia că drumul respectiv ar fi public, dar nu este oficial inclus în PUG, astfel că nu se poate reține că acest drum este un drum public, atât timp cât nu există o mențiune într-un act oficial în acest sens.
Mai mult, există planul parcelar din anul 1979, care atestă faptul că acea suprafață de teren a avut destinația de teren agricol, condiții în care pentru aceasta s-a obținut, de către autorul pârâtului, reconstituirea dreptului de proprietate fiind inclusă în titlu.
Din depozițiile celor doi martori coroborate cu raportul de expertiză rezultă că pe terenul pentru care a fost emis titlu de proprietate, s-a amenajat acel drum de către CFR, în vederea realizării unor lucrări, cu acceptul pentru folosință și amenajare din partea proprietarului terenului de la acea dată, ceea ce nu poate echivala cu schimbarea titularului dreptului de proprietate.
Din coroborarea concluziilor raportului de expertiză cu depoziția martorului L. rezultă că pe o suprafață de teren, pentru care reclamantul susține că ar fi drum public, este amplasată o barieră metalică.
Acest martor a declarat că el este cel care a edificat-o, cu acordul pârâtului, în cauză și pe terenul proprietatea acestuia, mai mult s-a oferit să predea o cheie de la lacătul barierei și reclamantului din prezenta cauză.
În raportul de expertiză se conchide că acea barieră este edificată pe terenul identificat ca fiind în proprietatea pârâtului și nu pe un drum public, condiții în care instanța de judecată apreciază că susținerea reclamantului este nefondată și pe cale de consecință o va înlătura ca atare.
În atare condiții instanța de judecată constată că acțiunea reclamantului este nefondată și pe cale de consecință o va respinge ca atare.
În ceea ce privește acțiunea reclamantului față de intervenienta forțată, reclamantul nu a probat existența vreunui drept al acesteia, respectiv că ar putea pretinde același drept ca și el, condiții în care raportat la art. 67 C. proc. civ și față de cele mai sus expuse, având în vedere modul de soluționare al cererii principale, constată că cererea este nefondată și o va respinge
Văzând și disp. art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul S. J., domiciliat în Iași, . nr. 3B, . în contradictoriu cu pârâtul B. V. V., domiciliat în .. G., jud. Iași.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul S. J., domiciliat în Iași, . nr. 3B, . în contradictoriu cu intervenienta forțată .>, jud. Iași.
Obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pentru grefier aflat în C.O.
semnează grefierul șef al Secției civile a Judecătoriei Iași
Red / Tehnored. B.M.
5 exemplare, 18.07. 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 801/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 6285/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
