Acţiune în constatare. Sentința nr. 8437/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8437/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 8437/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8437/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. F. S.
Grefier C. M. S.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta P. M. - R. în contradictoriu cu pârâtele ., având ca obiect obligație de a face constatare caracter abuziv și nulitate clauze contractuale; restituire comision de risc - Lg. 193/2000.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 27.05.2015, când din aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de 10.06.2015 și pentru azi, când,
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ reclamanta P. M. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta .:
I.A să constate caracterul abuziv și nulitatea de drept a următoarelor clauze prevăzute în convenția de credit nr. RMS_ din 17/03.2008 încheiată între părți:
Art. 4.4 La data încheierii prezentului contract, Rata dobânzii curente este de 6.05% pe an. Banca poate modifica Rata dobânzii curente in funcție de evoluția pieței financiare, atât ca valoare cat si ca modalitate de stabilire, urmând ca împrumutatul sa ia cunoștință de acestea, prin accesarea paginii de Intranet a băncii.
5.4. Daca in contul curent nu exista disponibil suficient pentru stingerea obligației de plată scadenta, Banca, la libera sa apreciere, are dreptul dar nu si obligația de a debita cu suma corespunzătoare orice alt cont de disponibilități sau de depozit (chiar neajuns la termen) al Împrumutatului/Codebitorului, in scopul efectuării plaților datorate. Banca este mandatata de Împrumutat/Codebitor prin prezentul contract sa efectueze, daca este cazul, si schimbul valutar in numele si pentru acesta, utilizând propriile cotații și completând documentele aferente acestei operațiuni. Eventualele diferențe de curs valutar vor fi suportate de Împrumutat/Codebitor.
5.7 împrumutatul poate rambursa creditul in avans parțial/integral, daca notifica băncii intenția sa in prealabil in scris si plătește comisioanele aferente (daca este cazul conform art. 14).
7.1 Imobilele aduse in garanție, menționate la art. 6.1 din prezentul contract, vor fi asigurate pe toata durata creditului la societatea de asigurare agreata de Banca.
7.3. Daca in contul curent menționai la art. 2.2 nu exista disponibil suficient pentru stingerea obligației de plata a primei de asigurare scadenta, Banca are dreptul, dar nu si obligația sa debiteze cu suma corespunzătoare orice alt cont de disponibilități sau de depozit (chiar neajuns la termen) deschis pe numele Împrumutatului/Codebitorului la Banca, efectuând daca este cazul, si schimbul valutar in numele si pentru acesta, utilizând propriile cotații si completând documentele aferente acestei operațiuni. Eventualele diferențe de curs valutar vor fi suportate de împrumutat/codebitor.
art. 8 lit. n, împrumutatul se obliga in cazul in care valoarea garanțiilor constituite scade din orice motive. Chiar independent de voința pârtilor, neacoperind soldul creditului, dobânzile si comisioanele (daca este cazul conform art. 14) datorate conform prezentului contract, la cererea Băncii, împrumutatul se obliga sa aducă suplimentar in garanție si alte bunuri.
10.1. La apariția oricărui caz de culpa precum si pentru încălcarea oricăror alte obligații contractuale, Banca este îndreptățită sa declare scadenta anticipata a creditului, notificând aceasta Împrumutatului/Codebitorului si Garantului ipotecar (daca este cazul conform art. 14) calculate si neachitate devenind suma restanta pentru care împrumutatul datorează dobânda majorata prevăzută la art. 4.5 din prezentul contract.
10.2 începând cu data scadentei anticipate, Banca are dreptul dar nu si obligația de a retine din conturile împrumutatului si/sau Codebitorului, fără a fi necesara notificarea prealabila a acestora, toate sumele datorate in virtutea prezentului contract, cu prioritate fata de alte datorii ale Împrumutatului/Codebitorului, cu respectarea excepțiilor prevăzute de lege. Banca este împuternicita in acest sens de împrumutat si Codebitor.
12.1.( numerotare corecta 14.1) In situația in care contractul de munca al împrumutatului încheiat cu Banca sau cu alta societate membra a grupului Raiffeisen, după caz, încetează din orice motive, înainte de data rambursării integrale a creditului,începând cu data încetării raportului de munca, Creditului acordat in baza prezentului contract i se vor aplica toate condițiile de dobânda si comisioanele cerute de normele interne pentru credite similare, acordate de Banca clienților săi, in vigoare la momentul încheierii prezentului contract (Condiții Standard de Creditare) începând cu data aplicării Condițiilor Standard de Creditare, modificarea Ratei dobânzii curente, va fi comunicata împrumutatului in modalitățile menționate in Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare.
12. 2 (numerotare corecta 14.2)De la data încetării contractului de munca si pana la data aniversarii creditului, Împrumutatul datorează băncii o dobânda revizuibila in vigoare la acea data si afișata la sediile băncii.
12.3.(numerotare corecta 14.3) Comisioanele percepute de Banca in condiții Standard de creditare sunt
A. comisionul de administrare care se datorează de împrumutat lunar Băncii. pentru monitorizarea de aceasta a utilizarii/rambursarii creditului, precum si a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta in baza contractului de credit. Comisionul de administrare de 0.15% din soldul creditului, suma de plata rezultata urmând a fi achitata la data scadentei fiecărei rate lunare. Începând cu al doilea an de creditare, in funcție de politica de credite a Băncii de evoluția pieței de credit sau de serviciul datoriei Împrumutatului, Banca poate renunța la încasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare in curs. Decizia Băncii de renunțare la încasarea comisionului va fi comunicata in scris împrumutatului pana la data scadentei primei rate aferente anului respectiv de creditare. Banca va analiza anual oportunitatea renunțării ta încasarea comisionului de administrare.
B. comisionul de plata anticipata care se datorează de împrumutat Băncii in cazul rambursării integrale/parțiale in avans a creditului acordat. Comisionul de piața anticipata este de 3% din valoarea sumei rambursate in avans si este datorat integral, la data efectuării rambursării anticipate.
In cazul rambursărilor anticipate parțiale, efectuate la data aniversarii anuale a creditului, corespunzătoare datei tragerii (sau in prima zi lucrătoare minatoare, in cazul in care la aceasta data este zi nelucrătoare), Banca nu va percepe acest tip de comision pentru sumele ce nu depusese 20% din soldul creditului).
Ca o excepție de la art. 4. 2, la data achitării anticipate integrale, împrumutatul datorează si dobânzile acumulate de la data ultimei rate scadente pana la data efectuării rambursării anticipate, precum si oricare alte sume scadente si neachitate datorate conform prezentului contract.
I. B sa constate caracterul abuziv si nulitatea de drept a următoarelor clauze prevăzute în convenția de credit nr. RFS045l11409927 din 22.09.2008 încheiată între părți 3.4, 4.4, 4.7, 8.1, 8.2, 8.3, 12.1, 12.2 clauze având același conținut ca la convenția de credit RMS_ din 17/03.2008
II. A. obligarea pârâtei de a restitui sumele încasate cu titlu de comision de administrare, în baza convenției nr. RMS_ din 17/03.2008 (3252.44 curo calculata pana in luna iunie 20J 4 inclusiv, la care se vor adăuga sumele ce vor continua să fie percepute cu titlu de comision) cu acordarea dobânzii legale de la data încasării si până la restituirea efectivă, de a reface planul de rambursare credit prin eliminarea comisionului de administrare.
II. B. obligarea pârâtei de a restitui sumele încasate cu titlu de comision de administrare, în baza convenției de credit nr. RFS_ din 22.09.2008 (916.5 euro calculata pana in luna iunie 2014 inclusiv, la care se vor adăuga sumele ce vor continua să fie percepute cu titlu de comision) cu acordarea dobânzii legale de la data încasării și până la restituirea efectivă, de a reface planul de rambursare credit prin eliminarea comisionului de administrare.
III. A
a. in principat, obligarea pârâtei de a restitui sumele de 11.351.31 euro încasate cu titlu de dobânda conform convenției nr. RMS_ din 17/03.2008, ulterior încetării calității subsemnatei de salariata a băncii parate (respectiv 1 iulie 2010) si pana in luna iunie 2014 inclusiv (fără a se exclude cete ce vor continua să curgă), cu acordarea dobânzii legale de la data încasării și până la restituirea efectivă, de a reface planul de rambursare credit prin eliminarea dobânzii și de a suporta cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
b. in subsidiar, obligarea pârâtei de a restitui sumele încasate cu titlu de dobânda calculata ca diferența intre cuantumul perceput ulterior încetării calității subsemnatei de salariata a băncii parate (respectiv 1 iulie 2010) si cuantumul perceput anterior acestui moment, în baza convenției mai sus menționate, cu acordarea dobânzii legale de la data încasării și până la restituirea efectivă, de a reface planul de rambursare credit prin eliminarea dobânzii majorate, și de a suporta cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
III. B
a. in principal, obligarea pârâtei ele a restitui sumele de 1729.95 euro încasate cu titlu de dobânda, conform convenției de credit nr. RFS_ din 22.09.2008, ulterior încetării calității subsemnatei de salariata a băncii parate (respectiv l iulie 2010) si pana in luna iunie 2014 inclusiv (fără a se exclude cele ce vor continua să curgă), cu acordarea dobânzii legale de la data încasării și până la restituirea efectivă, de a reface planul de rambursare credit prin eliminarea dobânzii și de a suporta cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
b. in subsidiar, obligarea pârâtei de a restitui sumele încasate cu titlu de dobândă calculata ca diferența intre cuantumul perceput ulterior încetării calității subsemnatei de salariata a băncii parate (respectiv 1 iulie 2010) si cuantumul perceput anterior acestui moment, în baza convenției mai sus menționate, cu acordarea dobânzii legale de la data încasării și până la restituirea efectivă, de a reface planul de rambursare credit prin eliminarea dobânzii majorate, și de a suporta cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
IV. pentru ambele convenții de credit, înghețarea cursului valutar raportat la data încheierii contractului de credit, curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului.
V. pentru ambele convenții ele credit, denominarea in moneda naționala a plaților, in virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor intre rezidenți se plătește in moneda naționala si eliminarea clauzei stipulate la art. 5.1 si respectiv 4.1 din contractele de credit.
VI. pentru ambele convenții de credit: reactivarea clauzelor inițiale ale convenției de credit, in sensul revenirii la costurile aplicabile anterior încetării raporturilor contractuale de munca, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzei speciale, inserata in art. 12 din contractul RMS_ din 17/03.2008 (echivalentul art.14 conform unei corecte numerotări) si art. 12 din contractul RFS_ du 22.09.2008, incidenței regimului nulității absolute si aplicării principiului repunerii pârtilor in situat ia anterioara, conform regulii quod nullum est, nullum producit effectum.
In motivarea cererii se arata ca cele doua convenții de credit au fost încheiate de reclamanta in perioada in care aceasta era angajata a băncii, astfel incit in virtutea acestei calități, convențiile de credit s-au dorit a genera unele facilități, concretizate prin eliminarea comisioanelor si acordarea unei dobânzi privilegiate.
Pierderea calității de angajata a creditorului, începând cu data de 1 iulie 2010, a generat antrenarea clauzei speciale, inserata la art. 14 si respectiv 12 din contractele mai sus indicate, antrenând sub aspect financiar, consecința dublării ratelor de credit.
Susține reclamanta ca potrivit jurisprudenței constante a Curții, sistemul de proiecție declanșat de Directiva 93/13 se fundamentează pe teza plusării consumatorului, atât in planul puterii, de negociere cat si in planul nivelului de informare, . inferioritate in raport de vânzător sau furnizor, situație care ii determina sa adere la condițiile redactate in prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influenta asupra conținutului acestora. In acest context, instanța naționala trebuie sa stabilească, ținând cont de criteriile prevăzute la art. 3 alineatului l si la art. 5 din Directiva 93/13, dacă in raport, de particularitățile spetei, o astfel de clauza îndeplinește criteriile bunei credințe, echilibrului si transparentei prevăzute de acesta directiva .
Posibilitatea creditorului de a modifica unilateral nivelul dobânzii in funcție de evoluția pieței este de natura a crea un dezechilibru major intre părțile contractului, pentru ca nu este prevăzut in contract niciun element de referința care sa permită cuantificarea acestor schimbări si care astfel sa permită debitorului sa calculeze daca majorarea este necesara si proporționala cu scopul urmărit de creditor. Asa cum un act normativ trebuie sa fie caracterizat prin previzibilitate, la fel si o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata incit consumatorul sa poata anticipa ca, daca o anumita situație intervine, o anumita consecința se produce.
Motivul in funcție de evoluția pieței financiare, nu îndeplinește aceasta condiție, întrucât, nu numai ca nu se poate aprecia daca este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, daca s-a produs, fiind de netăgăduit ca piața financiara evoluează diferit in funcție de indicele la care se raportează.
Nulitatea actului juridic principal atrage si nulitatea actului secundar, respectiv a noului grafic de rambursare emis, astfel încât se impune obligarea paratei de a restitui sumele percepute in temeiul clauzei abuzive anulate si al noului grafic de rambursare anulat. Cu privire la clauza inserata la art. 5.4 in contract aceasta întrunește condițiile legale menționate in cuprinsul textului mai sus enunțat si are ca efect creșterea costurilor serviciului financiar in sarcina consumatorului, fără o limita maxima
Art. 5.7 din contractul RMS04511708D8 din 17/03.2008, stipulează ca împrumutatul poate rambursa creditul in avans parțial/integral, daca notifica băncii intenția sa in prealabil, in scris si plătește comisioanele aferente (daca este cazul conform art. 14) perceperea acestui comision este nelegala, in lumina mai multor considerente.
Dispozițiile art. 2 alin. 2 lit. d din OUG nr. 50/2010, cu modificările ulterioare, stipulează ca ordonanța de urgenta nu se aplica, contractelor de credit acordate de către un angajator angajaților săi cu titlu accesoriu, ca sprijin pentru aceștia, fără dobânda sau cu o dobânda anuala efectiva mai mica decât cea practicata pe piața si care nu se oferă in general publicului.
Pentru claritatea susținerilor, reiterez ca la data încheierii convențiilor de credit, cumulam si calitatea de angajat a băncii parate, exercitând funcția de consilier juridic.
Ultima dispoziție evocata necesita elucidarea a doua aspecte, respectiv decelarea semnificației si rațiunii excluderii contractelor încheiate de banca cu proprii salariați si respectiv caracterul temporar sau definitiv al acestei excluderi.
Cu privire la prima chestiune, apreciază reclamanta ca finalitatea excluderii este reprezentata de necesitatea menținerii avantajelor conferite de banca propriilor salariați, ceea ce semnifica, in esența inaplicabilitatea comisioanelor si altor taxe. Considera ca excluderea presupune un caracter definitiv si permanent si nu temporar condiționat de menținerea calității de salariat de natura a permite compatibilitatea dispoziției legale cu inserarea clauzei speciale prin art. 12 (art. 14 corect numerotat), si respectiv art. 12, pentru ca in ipoteza in care legiuitorul ar fi dorit o astfel de condiționare, nu existau impedimente pentru a o consacra in mod expres, ori unde legea nu distinge nici noi nu suntem chemați a o face. In ipoteza in care instanța nu-si va manifesta adeziunea la acesta concluzie, rămâne oricum activat argumentul lipsei cerinței impusa de art. 67 din OUG nr.50/2010, cu modificările ulterioare, si anume, existenta unui contract de credit care sa prevadă o dobânda fixa.
Referitor la contractul de credit RFS045 /_ din 22.09.2008, adițional considerațiilor ce preced, se alătura si argumente suplimentare pentru a conferi caracter abuziv perceperii comisionului de rambursare anticipata.
Se observa astfel ca art. 12 instituie un comision de administrare este de 0.39%, ce se calculează prin aplicarea procentului la valoarea inițiala a creditului suma de plata rezultata urmând a fi achitata la data scadentei fiecărei rate lunare, in timp ce, in privința comisionului de plata anticipata se intenționează ca este de 4.5 % din valoarea sumei rambursate in avans si este datorat integral, la data efectuării rambursării anticipate. Incontestabil, in condițiile in care comisionul de administrare se raportează, conform clauzelor contractuale la valoarea inițiala a creditului, se aduc atingeri dispozițiilor art. 36 alin. 3 mai sus enunțate, care reclama un calcul plecând de la soldul curent al creditului.
Se susține de asemenea nulitatea clauzelor inserate la art. 7.1 din contractul R MS_ din 17/03.2008, art. 8 litera n din contractul RMS045J1708118 din 17/03.2008, art. 10 din contractul RMS04511/_ din 17/03.2008 si respectiv la art. 8 din contractul RLS_/ din 22.09.2008, art. 12 ( corect numerotat 14) din contractul RMS_ din 17/03 2008 si respectiv ta art. 12 din contractul RFS_ din 22.09.2008 . Clauzele sunt in mod evident abuzive, întrucât, in primul rând nu au fost negociate direct cu reclamanta, aceasta fiind lipsita de posibilitatea de a influenta natura . contractul fiind standard preformulat si având un conținut absolut identic (exceptând valoarea, valuta creditului) cu celelalte contracte având ca obiect achiziționarea unor locuințe, încheiate cu ceilalți salariați.
Sub acest aspect, legiuitorul a înțeles sa răstoarne sarcina probei, stabilind ca aceasta incumba comerciantului.
Referitor la petitele al doilea si al treilea, acțiunea in restituirea prestațiilor, întemeiata pe plata nedatorata, este asimilabila, din punct de vedere al începutului prescripției extinctive,cu acțiunea in răspundere civila delictuala, fiind incidente dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1938. astfel incit termenul de prescripție a dreptului de a solicita restituirea sumelor începe sa curgă din momentul constatării caracterului abuziv al clauzelor si, implicit, al declarări nulității absolute a acestora prin hotărâre judecătoreasca definitiva.
Se solicita pentru ambele convenții ele credit, denominarea in moneda naționala a plaților, in virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor intre rezidenți se plătește in moneda naționala si eliminarea clauzei stipulate la art. 5.1 si respectiv 4.1 din contractele de credit si reactivarea clauzelor inițiale ale convenției de credit, in sensul revenirii la costurile aplicabile anterior încetării raporturilor contractuale de munca, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzei speciale, inserata in art. 12 din contractul RMS_ din 17/03.2008 (echivalentul art.14 conform unei corecte numerotări) si art. 12 din contractul RFS_ du 22.09.2008, incidenței regimului nulității absolute si aplicării principiului repunerii pârtilor in situat ia anterioara, conform regulii quod nullum est, nullum producit effectum.
S-au anexat prezentei acțiuni (depusa in doua exemplare), in copie, contractele de credit RMS_ din 17/03.2008 si nr. RFS_ din 22.09.2008. extrasele de cont si graficele de rambursare inițiale, aferente fiecărei convenții, adresele nr 3117 din 14.07.2014 si nr. 3427 din 16.07.2014 înregistrate la banca.
Acțiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru conform art.29 lit. f din OUG nr. 80/2013.
In probațiune, se solicita încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul piritei, expertiza contabila, precum si orice alte probe a căror necesitate va reieși din dezbateri.
Pirita, Raiffeisen B. 5.A., a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea acțiunii prin raportare la prevederile Legii nr. 193/2000 adoptata in baza Directivei nr.93/13/CE, lipsa de interes actual a cererii privind constatarea pretinsului caracter abuziv al clauzelor de dobânda din ambele contracte de credit in litigiu, respectiv clauzele privind dobânda inițiala si chiar cele privind dobânda actuala din primul credit, inadmisibilitatea capătului de cerere privind stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb EUR-L. la momentul semnării contractului de credit;
Se susține ca reclamanta a beneficiat de costuri preferențiale doar in perioada cat a avut calitatea de salariat al piritei in baza politicii privind efectuarea de operațiuni in condiții de favoare pentru salariații grupului instituției de credit Raiffeisen B., componenta a pachetului de masuri remuneratorii si stimulente.
Instanța nu poate interveni in convenția legal făcuta de parți pentru a dispune înlăturarea tuturor clauzelor contractuale care privesc dobânda si comisioanele, cu atât mai mult cu cat nici normele juridice de protecție a consumatorului incidente in cauza (Legea nr.l93/2000) nu reglementează pentru consumatori dreptul la o astfel de „ocrotire".
In temeiul art. 6 din actul normativ susmenționat „clauzele abuzive (...) nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului, numai daca după eliminarea acestora mai poate continua".
In niciun act normativ nu este prevăzut dreptul consumatorului de a obține, respectiv posibilitatea instanței de a modifica o clauza contractuala apreciata drept abuziva, ci numai de a elimina clauza apreciata drept abuziva.
Ori, este evident raportat la textele legale indicate ca dobânda si comisioanele reprezintă prețul contractului de credit si ca acesta nu poate continua fără aceste clauze. Pentru aceste considerente se solicita instanței de judecata sa cenzureze solicitarea reclamantei si sa retina faptul ca toate clauzele privind dobânda si comisioanele, invocate ca fiind abuzive, sunt exprimate . se poate de clar si inteligibil, in caz contrar instanța urmând a stabili imposibilitatea de continuare a contractului în situația dispariției unui element esențial al acestuia: prețul contractului, pentru ca în situația anularii acestor clauze nu ar mat exista consimțământul subscrisei pentru un anumit preț (conform art. 6 din Legea nr. 193/_. Având in vedere ca aproape întreaga argumentație din acțiune are in vedere "înlăturarea prețului, deși dobânda, cat si comisioanele sunt exprimate in mod clar si inteligibil apreciem ca prin raportare la art. 4 din Legea nr. 193/2000, aceasta apare ca inadmisibila, sens in care se solicita respingerea cererii ca inadmisibila in ceea ce privește constatarea nulității clauzelor privitoare la dobânda si comisioane. Se invoca lipsa de interes actual a cererii privind constatarea pretinsului caracter abuziv al clauzelor de dobânda din ambele contracte de credit in litigiu, respectiv clauzele privind dobânda inițiala si chiar cele privind dobânda actuala din primul credit. Reclamanta nu justifica un interes practic si actual având in vedere ca dobânda inițiala este o dobânda preferențiala, dobânda preferențiala menționata in contractele de credit s-a păstrat și după trecerea pe condiții standard de creditare fapt pentru care nu justifica analizarea modificării dobânzii raportat la condiția speciala menționata in contracte sau raportat la criteriul "evoluția pieței financiare .
Astfel, pentru un credit similar celui acordat reclamantei la 17.03.2008, dobânda curenta revizuibila era de 7,1% in timp ce dobândă preferențiala era de 6,05%, iar pentru un credit similar celui acordat reclamantei la 22.09.2008 (credit flexi), dobânda curenta revizuibila era de 12%, in timp ce dobânda preferențiala era de 6,64%pe an. Mai mult decât atat, reclamanta solicita in petitul VI al acțiunii reactivarea clauzelor inițiale ale convențiilor de credit,in sensul revenirii la costurile aplicabile anterior încetării raporturilor sale contractuale de munca cu subscrisa. In cazul primului credit, dobânda actuala de 5,5490% este mai mica decât dobânda preferențiala de 6,05%. Aplicarea criteriului menționat la art.4.4 (primul contract) si art.3.4 (al doilea contract) teza a doua, in sensul ca "Banca poate modifica Rata dobânzii curente in funcție de evoluția pieței financiare..." nu a produs un dezechilibru contractual în detrimentul reclamantei, ci dimpotrivă, a fost favorabila acesteia, dobânda variabila scăzând considerabil pentru ambele
Reclamanta dorește sa schimbe moneda împrumutului din euro in LEI deci sa nu-si asume schimbul valutar dorind modificarea monedei creditului acordat.
Principiu de drept si anume principiul nominalismului monetar nu trebuie sa se confunde cu riscul valutar reportat si un eventual schimb valutar (art.1578 Cod Civil.1864 - "(1) Obligația ce rezulta din un împrumut in bani este totdeauna pentru aceeași suma numerica arătata in contract; 2) Întâmplându-se o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca plătii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica împrumutata (...)."Având in vedere ca ne referim la un principiu general de drept si anume principiul nominalismului monetar reglementat de art. 1578 Cod civil, se apreciază ca acest capăt de cerere este Inadmisibil raportat la prevederile art. 3 alin.2 din Legea 193/2000 care stipulează, faptul ca: " Clauzele contractuale prevăzute in temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi". Se considera prescrisa acțiunea reclamantei privind restituirea sumelor achitate pana la data de 07.10.2011, in raport de data efectuării plaților fiind împlinit termenul general de prescripție de 3 ani cu mult înainte de introducerea cererii de chemare în judecata (07.10.2014).
Acțiunea in restituirea prestațiilor vizează realizarea unui drept de creanța, fiind o acțiune patrimoniala și prescriptibila in termenul general de 3 ani, depinzând de voința pârtii de a acționa cu respectarea termenului general de prescripție.
Pe fondul cauzei se susține ca nu sunt îndeplinite cele trei condiții cerute de art.4 din Legea nr. 193/2000 pentru a fi declarate abuzive clauzele contestate, ,banca având o atitudine corespunzătoare si acționând cu buna credința . Instanța poate aprecia ca nivelul de înțelegere al fostei salariate depășea cu mult nivelul mediu de înțelegere întrucât aceasta lucra in domeniu bancar având acces atât la informații publice cat si confidențiale cu privire la costurile de credit a produselor bancare oferite clienților, ocupând in banca funcția de consilier juridic retail, cunoscând foarte bine toate produsele bancare oferite pe piața.
In ceea ce privește existenta unei dobânzi variabile, din modul cum au fost concepute clauzele contractuale referitoare la dobânda rezulta clar ca intenția părților materializata in convenția de credit a fost de a se stabili o dobânda variabila.
Așadar, exista consimțământul ambelor părți in sensul aplicării unei dobânzii variabile, prin indici clar definiți.
Acest fapt rezulta indubitabil din contractele de credit care prevăd în mod explicit pe de o parte aspectul variabil al dobânzii, iar pe de alta parte criterii clare si neechivoce de calcul. Referitor la caracterul pretins abuziv al comisionului de administrare prevăzut in clauzele speciale de la art.12.3 din contractul de credit nr.RMS_/17.03.2008 si art.12.2 din contractul de credit nr.RFS_/22.09.2008
Comisionul de administrare credit, precizat in contractul de credit, a fost de comun acord agreat de către părțile contractante si este perceput pentru acoperirea costurilor pe care banca le realizează prin activitatea de monitorizare a creditelor, inclusiv pentru îndeplinirea obligației legale (impusa de Regulamentul nr. 4/2004 al Băncii Naționale a României -B.N.R.J de raportare periodica a informațiilor pozitive/negative Ia Centrala Riscurilor Bancare, gestionata de B.N.R.
Referitor la cererea privind înghețarea cursului valutar raportat la data încheierii contractului de credit si denominarea in moneda naționala a plaților conform regulamentului valutar, daca instanța ar retine o atare situație ar fi . si ar pronunța o soluție profund nelegala întrucât contractele Raiffeisen B. nu au nimic in comun cu contractele încheiate de OTP B. din Ungaria. în cazul creditelor acordate în valută, practica băncilor din România era diferita de practica OTP din Ungaria, pentru ca în România creditele au fost direct acordate în valută., iar rambursarea trebuie să se facă în aceeași valută, clientul fiind liber să își procure valuta de plată. O bună perioadă de timp, creditele în CHF au prezentat o mare atractivitate, pentru că s-a pariat pe stabilitatea acestei monede. Contractul de credit în valută conține, așadar, un element de risc valutar, însă acesta nu îl transformă automat într-un contract abuziv.
Semnificativ este faptul că atât Codul civil din 1864 (art. 1578), cât și noul cod civil (art. 2164), consacră în materia împrumutului principiul nominalismului, potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variația valorii acesteia.
Prin urmare, principiul nominalismului este tradițional în contractele de împrumut. în realitate, în cazul creditelor acordate în valută nu suntem în prezența nici unei clauze abuzive, pentru că nu banca a instituit printr-o clauză în contract regula nominalismului, ci însuși legiuitorul. Nu se poate abdica de la acest principiu, deoarece teoria clauzelor abuzive nu înseamnă negarea unor principii sau a unei reguli tradiționale de funcționare ale unor instituții juridice. Chiar dacă în contractul de credit sau în graficul de rambursare figurează o asemenea clauză de risc valutar, aceasta nu este altceva decât reproducerea, preluarea principiului nominalismului consacrat de lege. De altfel, chiar CEJ s-a pronunțat în sensul că nu întră sub incidența evaluării caracterului abuziv decât clauzele din contractele încheiate cu consumatorii, iar nu și dispozițiile legale.
In drept, s-au invocat prevederile art.205 din Codul procedura civila precum si pe celelalte temeiuri de drept invocate.
Probe: înscrisuri, interogatoriu.
Acțiunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform art.29 lit. f din OUG nr. 80/2013.
In cauza s-a administrat proba cu înscrisuri si interogatoriu.
Potrivit art. 248 al.1 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutila in tot sau in parte, administrarea de probe noi, ori, după caz, cercetarea in fond a cauzei.
Stabilind ordinea de soluționare a excepțiilor invocate,in raport de efectele pe care excepțiile le-ar produce in cazul admiterii ,instanța va analiza mai întâi excepția inadmisibilității acțiunii prin prisma motivelor invocate de către parata si retine următoarele:
Potrivit disp. art. 14 din Legea 193/2000, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
De asemenea, in art. 12 din același act normativ se arata ca, ,,(1) În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
(2) La cererea de chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal întocmit potrivit art. 11.
(3) Asociațiile pentru protecția consumatorului care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 30 și 32 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, la instanța prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum și modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispozițiile art. 13 alin. (1) și (4) sunt aplicabile.
(4) Dispozițiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conține clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune ori pe cale de excepție, în condițiile legii.,,
Prin urmare, fata de prevederile legale anterior enunțate, instanța apreciază ca atât organele de control prevăzute la art. 8 din Legea 193/2000 cat si consumatorii se pot adresa instanței pentru a solicita sa se constate nulitatea unor clauze pe care le considera abuzive .
De altfel, in dreptul procesual civil român inadmisibilitățile nu sunt veritabile excepții procesuale, acestea fiind limitativ prevăzute de lege, considerându-se că prin pronunțarea unei astfel de soluții ( de constatare a inadmisibilității acțiunii), instanța de fond nu s-ar pronunța asupra fondului cererii cu care a fost investită, ceea ce echivalează, implicit, cu absenta unei aprecieri directe si integrale asupra dreptului cu caracter civil si prerogativelor acestui drept ale reclamantului, în procedura declanșată.
Această atitudine jurisdicțională ar fi contrară dreptului de acces la o instanță, astfel cum este garantat de art.21 din Constituția României si art.6 CEDO ( cauza C. si altii c.României ).
De vreme ce inadmisibilitatea vizează posibilitatea unei persoane de a-si apăra dreptul prin acțiune in justiție, iar posibilitatea introducerii unei acțiuni in justiție pentru protejarea drepturilor consumatorilor ce se considera prejudiciați este prevăzuta de Legea 193/2000, oricum nu se poate retine că cererea introdusă de reclamant este inadmisibilă.
F. de cele expuse, instanța va respinge excepția inadmisibilității ca nefondata.
Deliberând asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, constata următoarele:
Instanța apreciază că, în speța, nulitatea ce se invocă are caracter absolut și nu relativ, așa cum rezultă din caracterul de ordine publică al normelor referitoare la protecția consumatorului, invocate de reclamanta și aplicabile în cauza, precum și din faptul că această pretinsă nulitate decurge din eventuala nevalabilitate a clauzelor contractuale criticate, datorată caracterului lor ilicit, ceea ce implică o nevalabilitate a obiectului acestor clauze; ori, nulitatea decurgând din nerespectarea condițiilor de validitate a obiectului este o nulitate absolută.
Nu în ultimul rând, referitor la restituirea comisionului de risc, instanța reține că acțiunea în restituirea prestațiilor efectuate în baza unui act juridic anulat este prescriptibilă în toate cazurile, nu doar în situația nulității relative, ci și a nulității absolute, dar termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea în valorificarea dreptului de creanță al reclamantului începe să curgă la data constatării de către instanță a caracterului abuziv al clauzei și a anulării acestei clauze, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, acesta fiind momentul nașterii dreptului la acțiune.
In consecință, instanța retine ca termenul de prescripție nu este împlinit, motiv pentru care va respinge si excepția prescripției dreptului material la acțiune.
In ceea ce privește lipsa de interes instanța constată că aceasta este neîntemeiata, in condițiile in care reclamanta este parte in convenția de credit supusă discuției, astfel încât are interes in cauză, caracterul abuziv sau nu al acestor clauze fiind o chestiune ce vizează fondul cauzei si nu interesul.
In aceste condiții, si aceasta excepție urmează a fi respinsa.
Pe fondul cauzei, analizând susținerile părților, raportat la probatoriul administrat, instanța constată următoarele:
Intre Raiffeisen B. SA in calitate de creditoare si reclamanta P. M.-R. în calitate de împrumutat salariat in cadrul Raiffeisen B. SA s-au încheiat doua convenții de credit, respectiv:
- Contractul de credit pentru angajați nr.RMS_/17.03.2008 având ca obiect acordarea unui credit in valoare de 48.000 EUR pe o perioada de 480 luni, pentru achiziționarea unui imobil, cu dobânda variabila. Potrivit art.4.3. contract, dobânda se calculează după formula Euribor IM+marja 1.75%, rata dobânzii curente fiind de 6.05% pe an.
- Contractul de credit nr.RFS_/22.09.2008 având ca obiect acordarea unui credit in valoare de 5.000 EUR pe o perioada de 120 luni, pentru nevoi personale nenominalizate, cu dobânda variabila. Potrivit art.3.3. contract, dobânda se calculează după formula Euribor IM + marja 2,1 %, rata dobânzii fiind de 6,64% pe an.
În ceea ce privește protecția consumatorilor, prin adoptarea Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, transpusă în legislația națională prin Legea nr. 193/2000, legiuitorul european și cel național au urmărit în anumite ipoteze atenuarea principiului pacta sunt servanda, dând instanței de judecată posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract sau de a-l anula, în măsura în care se reține că acesta cuprinde clauze abuzive.
O asemenea intervenție nu încalcă principiul forței obligatorii a contractelor consacrat de art. 969 alin.1 Cod civil, libertatea contractuală nefiind identică cu una absolută sau discreționară de a contracta. Un contract are putere de lege între părți ,fiind prezumat a fi guvernat de buna-credință și echilibru contractual al prestațiilor, în caz contrar, el nu poate fi opus părților, terților sau instanței de judecată.
Prin Legea nr. 193/2000 s-a stabilit în mod expres competența instanței de judecată de a constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit în cauza Oceano Grupo Editorial S.A. versus Rocio Murciano Quintero ( C – 240/98 ) că protecția acestui act normativ conferă judecătorului național posibilitatea de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale în măsura în care este învestit cu formularea unei cereri întemeiate pe aceasta. Întrucât o asemenea examinare presupune existența în prealabil a unui contract semnat de către cele două părți care și-a produs integral sau parțial efectele, este neîndoielnic că executarea pentru un anumit interval de timp a obligațiilor asumate de către consumator nu poate împiedica verificarea conținutului său de către instanța de judecată.
Art. 1 al. 3 din Legea nr.193/2000 interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.Instanța este obligată să aplice dispozitiile Directivei nr. 93/13/CEE iar domeniul de aplicare al acesteia include si contractele de credit. Chiar dacă Legea nr. 193/2000 nu ar avea aplicare in cauză, instanta ar trebui să aplice prioritar directiva mentionată, ca efect al aplicării directe și cu prioritate al normelor de drept european.
In speță, retine instanța ca pentru cele doua credite acordate, reclamanta a beneficiat de costuri preferențiale doar in perioada cat a avut calitatea de salariat al piritei, respectiv pana la data de 01.07.2010, astfel cum prevăd clauzele speciale de la art.14 {art. 12 eroare de redactare in contract] din primul contract de credit si, respectiv art. 12 din al doilea contract de credit. Pe perioada derulării contractelor de credit staff (preferențiale} nu s-a perceput însa niciun comision sau alte taxe aferente.
La data încetării contractului de munca al reclamantei la Raiffeisen B. SA, respectiv 01.07.2010, ambele credite au fost trecute in condiții standard de creditare, potrivit clauzelor speciale de la art.14 (art. 12 greșit numerotat în contract) din primul contract de credit si, respectiv art. 12 din al doilea contract de credit.
Referitor la contractul de credit nr.RMS_/17.03.2008
- art.12.2 prevede: "De la data încetării contractului de munca si pana la data aniversarii creditului, împrumutatul datorează băncii o dobânda revizuibila in vigoare la acea data si afișată la sediile băncii/.
Totodată, la aliniatul 2 prevede dreptul împrumutatului de a opta la fiecare aniversare a creditului una din cele trei variante de dobânda: dobânda fixa pentru un an de creditare, dobânda fixa pentru trei ani de creditare si dobânda revizuibila" pentru un an de creditare.
La data de 01.07.2010 dobânda revizuibila in vigoare era de 6,9%, însa, întrucât intrase in vigoare OUG nr.50/2010, Banca a calculat dobânda după formula prevăzuta de aceasta lege, respectiv EURIBOR 6 luni [1%) + marja băncii (5,9%).
Ulterior, deși la datele de resetare următoare (31 decembrie 2010 si 30 iunie 2011) valoarea EURIBOR 6 luni a crescut, banca nu a transferat clienților creșterea acestui indice, reducând marja de la 5,9% la 5,15% si menținând astfel dobânda la 6,9%.Art.12.3 lit. a) prevede ca împrumutatul datorează lunar băncii comision de administrare de 0,15% din soldul creditului, "pentru monitorizarea de către aceasta a utilizării/rambursării creditului, precum si a îndeplinirii oricăror altor obligații asumate de împrumutat in baza contractului de credit.".
Litera b) de la acest articol prevede comision de plata anticipata.
2.2. Referitor contract de credit nr.RFS_/22.09.2008
Art. 12.1 prevede "...începând cu data "încetării raporturilor de munca, Creditului acordat in baza prezentului contract i se vor aplica toate condițiile de dobânda si comisioane prevăzute de normele interne pentru credite similar, acordate de Banca clienților săi, valabile la data încheierii" prezentului contract(Condiții Standard"de Creditare}".
La data de 01.07.2010 dobânda revizuibila în vigoare pentru creditele flexi era de 13%, însa, întrucât intrase in vigoare OUG nr.50/2010, Banca a calculat dobânda după formula prevăzuta de aceasta lege, respectiv EURIBOR 6 luni (1%) + marja băncii (12%).
Ulterior, deși la datele de resetare următoare (31 decembrie 2010 si 30 iunie 2011} valoarea EURIBOR 6 luni a crescut la valoarea de 1,25%, Bancă nu a transferat clienților creșterea acestui indice, menținând astfel dobânda la 13%.
Începând cu data de resetare (actualizare) din 31 decembrie 2011, dobânda a variat in funcție de evoluția EURIBOR la 6 luni
Art.12.2 lit. a) prevede ca împrumutatul datorează lunar băncii comision de administrare de 0,39% din soldul creditului, "pentru monitorizarea de către aceasta a utilizării/rambursării creditului, precum si a îndeplinirii oricăror altor obligații asumate de împrumutat in baza contractului de credit.".
Litera b) de la acest articol prevede comision de plata anticipata.
Raporturile contractuale dintre reclamanta și pârâtă intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant (pârâta) și consumatori (reclamanta), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din amintita lege.
Legea nr. 193/2000 prevede însă o . clauze care nu pot face obiectul controlului privind caracterul lor abuziv. Astfel, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Legea nr. 193/2000 este legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și, în mod corespunzător, art. 4 alin. 6 din actul normativ național transpune prevederile art. 4 alin. 2 din Directivă care, de o manieră mai clară, menționează că „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil”.
Clauzele referitoare la dobânda, vizează un element component al costului creditului, ceea ce, aparent, ar plasa această clauză sub incidența art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și, deci, aceste clauze nu ar putea fi supuse controlului privind caracterul abuziv. Trebuie însă observat faptul că nici art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, nici art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nu exclud automat și nediferențiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, ci fac referire la adecvarea dintre preț și serviciile sau produsele oferite în schimb (fiind necesar să existe o contraprestație corespunzătoare prețului perceput), precum și la necesitatea ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la preț să fie exprimată în mod clar și inteligibil. Ori, în prezenta cauză, clauzele referitoare la dobânda reprezintă doar o parte a costului contractului .
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului sã influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre - formulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor inserate în cuprinsul contractelor de credit încheiate cu consumatorii trebuie realizată în funcție de împrejurările proprii fiecărei spețe (cauza C-137/08, VB Penzugyi Lizing).
Un prim pas în analiza caracterului abuziv al unei clauze contractuale, în temeiul Legii nr. 193/2000, este stabilirea împrejurării dacă acea clauză a fost negociată cu consumatorul.
Contractul de împrumut a fost încheiat ca urmare a cererii formulate de reclamantă, in calitate de angajată a bancii la acea data, contractul fiind încheiat in termenii si condițiile agreate de partile contractante . Reclamanta, consilier juridic in cadrul băncii, avea acces la toate procedurile, tipurile de contract, dobânzile practicate pentru toate tipurile de produse bancare, comisioanele si taxe percepute de banca. Tinând cont că reclamanta este un intelectual, posedând studii juridice si având funcția de consilier juridic în cadru băncii, este evident că, si anterior semnării contractelor aceasta a cunoscut în amănunt conținutul contractelor fiind de acord cu conținutul acestora, inclusiv cu clauzele care fac obiectul analizei în prezenta cauza, considerând că nu se impune negocierea respectivelor clauze. In plus, anterior încheierii contractului, împrumutata a completat „Cererea de acordare a unui credit pentru angajați"" si si-a exprimat opțiunile privind tipul de produs bancar ales, dobânda agreata luând la cunoștința înca din aceasta faza a inițierii perfectării contractului faptul ca:„în cazul în care voi îndeplini condițiile solicitate de către banca si voi încheîa cu aceasta un contract de credit, daca contractul individual de muncă va înceta din orice motiv, înteleg si accept faptul ca va fi influențat si contractul de credit aflat in derulare, respectiv ca acestuia i se vor aplica condițiile de creditare standard practicate de banca în raport cu clienții externi, de la data incetarii CIM (contractul individual de munca) ."
Prin urmare, clauzele contractuale au fost stabilite prin acordul partilor, in acest sens contractul fiind semnat de către acestia pe fiecare pagina, astfel ca acesta a fost însușit de reclamanta. Reclamanta avea cunoștința de dobânda perceputa de banca si a acceptat condițiile de creditare, astfel ca, in ceea ce privește clauzele referitoare la dobânda perceputa de către banca, acestea nu au caracter abuziv, întrucât la momentul semnării contractului de credit reclamanta a avut cunoștința de dobânda care urmează a fi perceputa pentru creditul acordat, aceasta nefiind modificata unilateral de către banca .
Referitor la caracterul variabil al ratei dobânzii, clauza este clara, reclamanta (consumator ce are cunoștințe despre sistemul bancar si nu consumator de nivel mediu, astfel cum este definit de legiuitorul român prin prevederile art. 2 lit. m din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii) având cunoștințe despre sistemul bancar, înțelegând noțiunea de dobânda variabila.. Prin urmare, nivelul de înțelegere al fostei salariate depășea cu mult nivelul mediu de înțelegere întrucât aceasta lucra in domeniu bancar având acces atât la informații publice cat si confidențiale cu privire la costurile de credit a produselor bancare oferite clienților, ocupând in banca funcția de consilier juridic retail, cunoscând foarte bine toate produsele bancare oferite pe piața.
Referitor la dobânda revizuibila, legislația in materia bancara si cea in materia protecției consumatorului nu interzice ca pe parcursul derulării unui contract de credit sa se producă modificări ale ratei dobânzii, prin stabilirea acesteia ca fixa sau variabila.
Retine instanța ca art. 4.4 din contractul de credit nr.RMS_/17.03.2008 si art.3.4 din contractul de credit nr.RFS_/22.09.2008 sunt clare, nelăsând loc la interpretări. Rezultă astfel că încă de la data încheierii contractului reclamanta a cunoscut și a acceptat faptul că dobânda va fi revizuită, dispoziția este clară, iar instanțele nu pot aprecia asupra clauzei referitoare la dobândă, aceasta fiind un element al prețului convenției.
In analizarea unui eventual dezechilibru, instanța constată că părțile au stabilit in ,, Conditiile generale de derulare a operațiunilor bancare ,, că se vor raporta la evoluția pieței financiare, însăși legea prevăzând posibilitatea furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii daca există o motivație întemeiata și dacă este informat consumatorul. Ori, banca a susținut existența unei creșteri a propriilor costuri determinate de costurile de finanțare de pe piață, iar in condițiile în care reclamanta a acceptat fără rezerve un astfel de contract era firesc să își asume și riscul creșterii dobânzii. O interpretare contrară ar însemna încălcarea prevederilor art.969 C. civ; instanța ar interveni în contractul părților, în sensul modificării unei clauze contractuale, transformând dobânda variabilă în dobândă fixă, ceea ce nu este admisibil.
Este de notorietate că toate instituțiile bancare țin cont și sunt influențate în stabilirea dobânzii revizuibile de politica BNR, care stabilește rata dobânzii de referință, de ratele medii ale dobânzii interbancare, iar evoluția pieței financiare se circumscrie motivului prevăzut în clauza de la art. 4.4c din contract
Dobânda variabila, a fost prevăzută in contractul de credit semnat de reclamanta, acesta având cunoștință de dobânda ce se va percepe,prin urmare, in ce privește dobânda, aceasta a fost perceputa legal si nu constituie clauza abuziva.
Referitor la caracterul pretins abuziv al comisionului de administrare prevăzut in clauzele speciale de la art.12.3 din contractul de credit nr.RMS_/17.03.2008 si art.12.2 din contractul de credit nr.RFS_/22.09.2008, acesta a fost de comun acord agreat de către părțile contractante, operațiunile ce au fost rezumate generic de Banca in clauza 3.14 prin sintagma „monitorizarea de către Banca a utilizarii/rambursarii creditului, precum si a oricăror alte obligații asumate de acesta in baza contractului de credit." .In plus, aceasta clauza are un conținut clar, totodată, reclamanta fiind un intelectual, posedând studii juridice si având funcția de consilier juridic, neputându-se susține ca nu ar fi înțeles conținutul respectivei clauze. Anterior semnării contractelor reclamanta a cunoscut conținutul acestora, a fost de acord cu conținutul lor, inclusiv cu clauza privind comisionul de administrare, considerând ca nu se impune negocierea respectivei clauze, astfel încat, fata de aceste aspecte, lipsa negocierilor părților in privința clauzei privind comisionul de administrare nu impune constarea caracterului abuziv al respectivei clauze.
Pe de alta parte, in condițiile in care, astfel cum s-a menționat mai sus, stipularea comisionului de administrare este permisa de lege, in speța de art. 36 alin. 1 din OUG nr. 50/2010, nu se poate susține ca respectiva clauza ar crea prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul reclamantei, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Cit privește clauzele inserate la art. 5.4 din contractul de credit nr.RMS_/17.03.2008 si art.4.4 din contractul de credit nr.RFS_/22.09.2008 vizând dreptul băncii de a debita orice cont al împrumutatului pentru sume scadente si neachitate, clauzele de la art. 5.7 din contractul de credit nr.RMS_/17.03.2008 si art.4.7 din contractul de credit nr.RFS_/22.09.2008 privind perceperea comisionului de plata anticipata, clauza de la art.7.1 din contractul de credit nr.RMS_/17.03.2008 din contractul de credit nr.RFS_/22.09.2008 potrivit căreia imobilele aduse in garanție vor fi asigurate pe toata durata creditului de o societate de asigurare agreata de Banca, clauza 7.3 privind dreptul băncii de a debita orice alt cont de disponibilități,, clauza de la art.8 lit. n din contractul de credit nr.RFS_/22.09.2008, clauza ce impune persoanelor "împrumutate sa aducă suplimentar in garanție alte bunuri, daca valoarea garanțiilor constituite scade din orice motive, clauzelor de la art.10.1, 10.2 din contractul de credit nr.RMS_/17.03.2008 si art.8.1, 8.2 din contractul de credit nr.RFS_/22.09.2008 care prevăd scadenta anticipata a creditului, art. 14.1 [greșit numerotat 12.1 din contractul de credit nr.RMS_/17.03.2008 si art.12.1 din contractul de credit nr.RFS_/22.09.2008 privind trecerea creditului deținut de reclamanta de la condițiile speciale la condițiile standard de creditare ale băncii, acestea au fost stabilite prin acordul părților, in acest sens fiind făcute mențiunile exprese, însușite prin semnătura de catre reclamanta, potrivit cărora aceasta a analizat si s-au informat cu privire la obligațiile si condițiile actului, confirmând conținutul acestora. In plus, dreptul de rambursare anticipată integrală, stipulat prin clauzele generale ale contractelor de credit, este menit să mențină echilibrul contractual, fiind prevăzut atât în favoarea clientului, cât și a băncii, astfel încât nu poate fi vorba de o clauză abuzivă în sensul celor definite în Anexa Legii nr. 193/2000.Prin urmare, contractele au fost încheiate in cunoștintă de cauza, clauzele fiind negociate. Contractele de credit au fost încheiate la cererea reclamantei si in deplina cunoștinta de cauza de către aceasta, potrivit voinței sale libere si neviciate. Reclamanta nu a adus nici un argument privind modalitatea in care ele ar crea un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile părtilor prin ele insele sau împreuna cu alte clauze. Chiar dacă contractul de împrumut are un caracter prestabilit, în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților, acesta a fost negociat de către părți, clauzele contractuale menționate mai sus sunt clare si stabilesc obligația neechivocă de plată cu periodicitate lunară a unei sume de bani cu un cuantum determinant și nu necesită cunoștințe de specialitate ( pe care reclamanta, însa, le are) pentru a le înțelege și a le aduce la îndeplinire, ci doar un minim de atenție si interes, de care reclamanta nu a dat dovadă.
In aceste condiții, instanța va retine ca, primul capat de cerere, este neîntemeiat, întrucât nu este îndeplinita condiția privitoare nici la lipsa negocierii, nici a dezechilibrului contractual. Clauzele contestate nu numai ca sunt specifice doar convenției de credit încheiate de reclamanta ci sunt chiar favorabile acesteia, reclamanta beneficiind de conditii de creditare preferentiale, ceea ce din nou exclude caracterul abuziv al acestora.
F. de cele expuse, instanta apreciaza ca nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 4 din legea 193/2000 pentru a considera ca fiind abuzive clauzele al caror caracter abuziv se solicita a se constata în capătul I de cerere, reclamanta, consilier juridic in cadrul băncii, cunoscând cel mai bine, clauzele diferitelor tipuri de contracte încheiate de banca, precum si efectele juridice ale acestora, neputând susține lipsa unei negocieri in condițiile in care, clauzele au fost inserate in virtutea calității sa de angajat al băncii. Reclamanta nu se poate prevala de propria culpă, de propria lipsă de diligență la încheierea contractului pentru a obține constatarea nulității absolute a unor clauze pe care, la momentul încheierii contractului, le-a apreciat ca fiindu-i favorabile.
Mai mult, instanța constată că reclamanta avea posibilitatea de a solicita rezilierea contractului si de a apela la serviciile de creditare ale altei bănci, în cazul în care condițiile de creditare oferite de banca pirita ar fi fost nemulțumitoare.
Urmare a respingerii capatului I de cerere, instanta va respinge si capetele II, III de cerere vizând restituirea comisionului de administrare si a dobânzii, refacerea planului de rambursare credit.
Referitor la cererea privind înghețarea cursului valutar raportat la data încheierii contractului de credit si denominarea in moneda naționala a plaților conform regulamentului valutar instanța retine următoarele:
In cauza, reclamanta a primit, tras un credit în EURO si solicită instanței să ii permită să nu-1 mai restituie în EURO, ci în Lei, pe motiv că, in mai multe tari din Uniunea Europeana s-ar fi pronunțat hotărâri in sensul celor solicitate de către reclamanta. Cele doua contracte au fost semnate la solicitarea expresa a clientului în euro. Astfel, rezulta fara echivoc faptul ca reclamanta si-a asumat riscul valutar încă de la momentul încheierii contractului de credit. Clientul a ales sa contracteze un împrumut într-o valuta in care nu realizează veniturile, însa la momentul contractării a fost avantajos datorita nivelului de dobânda si al costurilor adiacente. În consecința, opțiunea clientului de a contracta un credit într-o alta valuta decât cea în care îsi realizează veniturile implica o analiza preliminară acordării creditului, fiind conștient de faptul ca va trebui sa suporte riscul valutar, si implicit variația cursului de schimb, fapt însușit prin insasi semnarea contractului de credit.Ca urmare a manifestării de voința a reclamantei, în cadrul contractului de credit încheiat de părți s-au introdus date referitoare la moneda creditului. Consumatorul nu poate fi exonerat de responsabilitatea alegerii înțelepte în raport de chestiuni de fapt particulare cum ar fi, situația financiara proprie, prezenta sau viitoare si posibilitățile de respectare a obligațiilor de plata ulterioare, precum nu poate fi exonerat nici de alegerea unui produs cu un raport calitate – preț care sa corespunda criteriilor personale ale fiecăruia dintre consumatori. Reclamanta, consilier juridic la banca pârâta a cunoscut în amanunt continutul contractelor fiind de acord cu continutul acestora, inclusiv cu clauzele care fac obiectul analizei în prezenta cauza, si în cunoștința de cauza a semnat contractul de credit.Totodată, clauzele respective nu au creat un dezechilibru între drepturile si obligațiile părților. În conformitate cu prevederile art.5.1, 4.1 din cele doua contracte: „orice plata efectuata de imprumutat in baza prezentului contract se va face in moneda creditului,, prin urmare, rambursarea ratelor lunare se va efectua de către împrumutat/codebitor în conturile curente ale împrumutatului deschise la Banca în aceeași moneda în care a fost acordat creditul”. Asadar, clientul s-a obligat sa depună în contul curent suma lunară datorata pârâtei în euro. Pârâta nu a impus niciun curs de schimb reclamantei. Aceasta, la data scadentă a ratei lunare, era obligata sa depună suma datorata in euro, deoarece suma împrumutata a fost tot in euro si conform înțelegerii părților rambursarea se făcea in aceeași moneda. D. în cazul în care aceasta nu depunea suma datorata în euro, pârâta avea dreptul sa efectueze schimbul valutar. Prin urmare, efectuarea schimbului valutar se efectua exclusiv în funcție de voința reclamantei. Dacă aceasta depunea suma datorata în euro – nu se efectua niciun schimb valutar.
În conformitate cu art.2-4 ale Regulamentului 3/2007, astfel cum era acesta în vigoare la momentul semnării contractelor de credit cu reclamanta, pârâta avea, la data acordării creditului, în portofoliul de produse atât produse de creditare în leu, cat si produse de creditare si în alte valute (Euro, CHF, USD), astfel încât contractarea creditului în alta moneda decât leu a ținut exclusiv de opțiunea reclamantei.
Pârâta nu a impus prin niciuna dintre clauzele contractului practicarea unui anumit curs de schimb valutar la data plații ratelor de credit. Astfel, reclamanta a avut posibilitatea de a procura oricând euro la orice curs valutar agreat de acesta pentru a-si putea îndeplini la scadenta obligația de plata a ratelor de credit. La momentul încheierii contractului nu se putea stabili evoluția viitoare a valorii euro, respectiv a caracterului viitor ascendent sau descendent al cursului valutar de schimb euro – leu, pentru a putea fi imputata pârâtei o lipsa de informare a consumatorului cu privire la riscurile monedei creditului. Iar caracterul abuziv al unei clauze contractuale raportat la prevederile legale se stabilește, nu prin raportare la obligația de informare, ci prin raportare la obligația de negociere si la obligația de necauzare a unui dezechilibru între drepturile si obligațiile părților. Prin urmare, clauza prin care se menționează moneda în care se acorda un credit, nu se încadrează si nu întrunesc condițiile pentru a fi catalogate drept abuzive. Prin urmare, aserțiunile formulate la modul general conform cărora bănca ar fi omis să informeze consumatorul asupra riscului valutar a euro, nu pot fi luate în considerare la modul concret, de natura a produce efecte juridice cu caracter sancționator asupra pârâtei, atâta timp cat la data contractării creditului dintre produsele de creditare aflate în portofoliul acesteia, reclamanta a ales un credit in euro.
Astfel, creditul acordat de pârâtă a fost solicitat de reclamant în euro, a fost acordat in euro, ratele se rambursează la scadente in euro, din contul curent deschis in euro, iar in contractul de credit nu este prevăzut un curs de schimb ci, părțile de comun acord au convenit faptul ca, numai in cazul in care clientul nu efectuează voluntar operațiunile de alimentare cu euro a contului sau curent, pârâta in temeiul mandatului debitare automata a conturilor sale si, respectiv, de efectuare operațiuni de schimb valutar va utiliza cursul de schimb Raiffeisen B. SA.
Totodată, reclamanta avea posibilitatea sa efectueze schimbul valutar la orice alta banca si sa depună suma datorata direct in euro. Clauzele incriminate de reclamanta, ce prevăd rambursarea în moneda în care s-a acordat creditul si referitor la care se solicita eliminarea din contract nu sunt nelegale/abuzive, ci constituie doar o aplicație a principiului nominalismului monetar. Prin urmare, nu este vorba despre o sarcină plasată nelegal/abuziv asupra consumatorului (debitor), ci despre o consecință firească a principiului nominalismului monetar, care înseamnă, în esență, că, dacă ai primit 1 euro, atunci legal trebuie să rambursezi tot 1 euro, indiferent de fluctuațiile cursului de schimb euro/RON dintre momentul acordării și cel al rambursării împrumutului. Cu alte cuvinte, debitorul trebuie să restituie băncii creditul în valuta (ca monedă) și în cuantumul (ca sumă) în care acesta a fost tras. Astfel, acordarea de credite in valuta si respectiv, încasarea ratelor de credit in valuta nu încalcă principii ale regulamentului valutar întrucât acestor tipuri de operațiuni li se aplica dispozițiile art.2 si 3, coroborat cu art.1 din Anexa 1 (Nomenclator) ale Regulamentului nr.4/2005, privind regimul valutar.
Reglementari precum Norma BNR nr.10/2005, Norma BNR nr.20/2006, Regulamentul BNR nr.3/2007, au stabilit cadrul in care se pot acorda credite către consumatori, fara limitări din perspectiva monedei in care se acorda creditele.
Legislația interna a fost in concordanta cu angajamentele asumate de România fata de partenerii săi externi, tarile membre ale Uniunii Europene, fata de care s-a angajat sa se liberalizeze circulația capitalurilor, in conformitate cu acquisul comunitar aferent liberei circulații a capitalurilor, care consta din: Articolele 56-60 din Tratatul privind înființarea Comunității Europene, Directiva Consiliului 88/361, Articolele 119 – 120 din Tratatul privind înființarea Comunității Europene si Reglementarea Consiliului 1969/88 privind stabilirea unei facilitați unice de acordare a asistentei financiare pe termen mediu pentru balanțele de plați ale Statelor Membre.
În România, legislația in domeniul liberei circulații a capitalurilor a fost reprezentată de Regulamentul nr.3/1997 privind efectuarea operațiunilor valutare, căreia i-au urmat Regulamentul nr.4/2004 si Regulamentul nr.4/2005 privind regimul valutar, cu amendamentele ulterioare, ultimul in vigoare si aplicabil.
În conformitate cu prevederile actelor normative anterior menționate, persoanele fizice pot efectua operațiuni in valuta, daca acestea au caracter ocazional, deci este permisa creditarea în alta moneda decât leu, iar clauzele referitoare la moneda in care se acorda creditul nu pot fi analizate sub prezumția de a avea caracter abuziv in conformitate cu Legea nr.193/2000.
În cererea de chemare în judecată se susține că ar fi îndeplinite condițiile legale pentru calificarea clauzelor incriminate drept abuzive, conform art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori. Aceste susțineri nu țin însă cont de prevederile de excepție din cuprinsul art.4 alin.6 din aceeași Lege nr.193/2000, potrivit cărora „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”. Această prevedere a fost emisă de legiuitorul român în cadrul transpunerii în dreptul intern a dispoziției comunitare în materie (art.4 alin.2 al Directivei nr.93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii) conform căreia „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.”
Faptul că moneda în care se face rambursarea unui împrumut ține de obiectul principal al contractului este dincolo de orice dubiu. În acest sens, în literatura de specialitate s-a arătat în mod corect că „dobânzile și comisioanele, precum și moneda în care creditul a fost acordat, respectiv va fi rambursat sunt elemente care țin de costul creditului, deci, firesc este ca și clauzele referitoare la acestea să fie calificate drept esențiale în raport cu obiectul principal al contractului”.
Celor de mai sus rezultă că prevederile contractuale referitoare la moneda în care creditul se acordă și este rambursat, reprezintă elemente esențiale în raport cu obiectul principal al contractului, care „sunt exceptate în speță de la controlul caracterului abuziv, potrivit art.4 alin. 6 din legea nr.193/2000, întrucât clauzele referitoare la aceste elemente ce definesc obiectul principal al convenției de credit, respectiv prețul serviciului de finanțare, sunt exprimate fără echivoc, în mod clar, în așa fel încât să conducă la concluzia că, la momentul acordului de voință, consumatorilor nu le-a fost ascunsă inserarea lor în cuprinsul convenției, iar termenii utilizați pentru stipularea lor au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi, accesibili și apți de a fi înțeleși cu ajutorul gândirii logice” .
Exprimarea clară și inteligibilă a clauzelor incriminate, care nu spun altceva decât că împrumutatul va rambursa creditul în aceeași monedă în care l-a primit (adică în euro) este dincolo de orice dubiu. După cum s-a arătat într-o altă decizie de speță „este evident că la momentul semnării contractului semnatarii au avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință de clauzele sale prin simpla citire a înscrisului pe care și-au pus semnăturile. Deci, posibilitatea reală de a lua la cunoștință de clauzele contractuale a existat, împrumutatul putând lua la cunoștință de toate aceste clauze prin simpla citire a înscrisului. Într-un contract în care împrumutata a optat să primească împrumutul în euro, nu poate fi de conceput ca aceasta să nu fi înțeles cu ajutorul gândirii logice clauzele care stipulau că trebuie să dea înapoi exact ce și cât a primit (principiul nominalismului monetar consacrat expres de art. 1578 din Codul civil vechi), mai ales că, după cum se vede, clauzele sus-menționate nu au fost redactate într-un limbaj abscons sau sofisticat, fiind dimpotrivă pe deplin clare și inteligibile.
Atât Vechiul Cod Civil (art. 1.578), cât și Noul Cod civil (art. 2.164), consacră în materia împrumutului bănesc principiul nominalismului monetar, potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variația valorii acesteia.
Astfel, potrivit art. 1.578 din Vechiul Cod Civil (în vigoare la data încheierii contractului de credit în cauză), „ Obligația ce rezultă din un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeași sumă numerică arătată in contract. întâmplându-se o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca plății, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată și nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plății."In cauza nu este vorba despre credit care ar fi doar „denominat" în euro, cum se încearcă în mod voit și tendențios să se inducă ideea în cererea de chemare în judecată. „Denominat" înseamnă că suma creditului a fost înregistrată și calculată în valuta creditului (euro), dar tragerea creditului (adică, suma efectiv primită de client) și restituirea creditului prin plata ratelor s-ar face în moneda națională.
Situația in cauza de fata este diferita de situația din Ungaria, vizată prin hotărârea CJUE din 30 aprilie 2014, pronunțată în cauza C - 26/13, Kâsler împotriva băncii, invocata de reclamanta in motivare. In timp ce în Ungaria reclamanții au primit împrumutul în moneda națională (forinți), numai denominarea creditului făcându-se prin raportarea la CHF cu titlu de referință, în România, Regulamentul BNR nr. 4/2005 prevede că pot fi efectuate operațiuni, în mod liber, fie în moneda națională (leu), fie în valută, cu limitările prevăzute în mod expres.
Astfel, potrivit art. 3 din Regulamentul valutar nr. 4/2005, „(1) Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni care decurg din vânzări de bunuri și prestări de servicii între rezidenți, indiferent de raportai juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (leu), cu excepția operațiunilor prevăzute în anexa nr. 2 «Categorii de rezidenți care pot efectua operațiuni în valută», care se pot efectua și în valută.
(1A1) Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (leu).
(2) Toate celelalte operațiuni între rezidenți care nu fac obiectul alin. (1) și (1^1) pot fi efectuate, în mod liber, fie în moneda naționala (leu), fie în valută".
Pe de altă parte, situația diferită rezultă din chiar cuprinsul hotărârii C.J.U.E. din 30 aprilie 2014, pronunțată în cauza 26/13, Kâsler în care se arată că: "La 29 mai 2008, domnul Kâsler și doamna Káslemé Rábai au încheiat cu o bancă maghiară un contract de împrumut ipotecar într-o monedă străină. Banca le acorda împrumutaților un împrumut în valoare de 14.400.000 de forinți maghiari (HUF) (aproximativ 46.469 EUR), al cărui echivalent în franci elvețieni (CHF) a fost stabilit la 94.240,84 CHF. Potrivit contractului, soții Kâsler au luat act că, în afară de cuantumul împrumutului, dobânzile aferente, cheltuielile de administrare, precum și dobânzile de întârziere și celelalte cheltuieli se stabilesc în CHF. Contractul prevedea, de asemenea, că stabilirea cuantumului în CHF al împrumutului se efectua pe baza cursului de schimb la cumpărare al acestei monede aplicat de bancă în ziua deblocării fondurilor. Soții Kâsler au contestat în fața instanțelor maghiare clauza care permitea băncii calcularea ratelor lunare exigibile pe baza cursului de schimb la vânzarea CHF. Ei se prevalează de natura abuzivă a acestei clauze, în măsura în care prevede, pentru rambursarea împrumutului, aplicarea unui curs diferit de cel utilizat la punerea la dispoziție a împrumutului. Kuria (Curtea Supremă din Ungaria), sesizată cu judecarea recursului, adresează Curții de Justiție întrebarea dacă clauza care determină cursurile de schimb aplicabile unui contract de împrumut încheiat în monedă străină se raportează la obiectul său principal sau la raportul calitate/preț al prestației."
Prin urmare trebuie evitata o gravă confuzie între situația din speța dedusă judecății în prezentul dosar și cea cu totul diferită din speța Kâsler adusă în fața C.J.U.E. (care, de altfel nici nu a statuat nimic cu privire la caracterul nevalabil al vreunei clauze contractuale propriu-zise și nici nu a impus modificarea cursului de schimb agreat contractual), ci doar explicitează unele, noțiuni generale din Directiva 1993/13 C.E.E.
In virtutea principiului nominalismului monetar, sunt întru totul valabile clauzele contractuale incriminate care stabilesc că împrumutatul restituie exact ce și cât a luat cu împrumut, în moneda în care s-a acordat creditul (euro). Clauzele incriminate de reclamanta, ce prevăd rambursarea în moneda în care s-a acordat creditul (euro) nu sunt nelegale/abuzive, ci constituie doar o aplicație a principiului nominalismului monetar. Prin urmare, nu este vorba despre o sarcină plasată nelegal/abuziv asupra consumatorului (debitor), ci despre o consecință firească a principiului nominalismului monetar. Plățile supuse analizei in prezentul dosar decurg dintr-o operațiune de împrumut, fiindu-le aplicabile prevederile OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și cele ale Regulamentului nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit Ia creditele destinate persoanelor fizice, care nu interzic unei instituții de credit a acorda unui rezident credit in valută.
Prin formularea acestui petit, se urmărește de către reclamanta modificarea contractului, deși clauzele care stipulează obligativitatea rambursării creditului nu sunt nicidecum abuzive. Pentru toate aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiate capetele IV, V de cerere din acțiunea principala introdusă de reclamanta.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Ia act ca pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, excepția lipsei de interes si excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de către pârâtă.
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta P. M. R., CNP –_, cu domiciliul în Iași, . A, ., ., județul Iași, și domiciliul procedural ales în Baia M., ., ., în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în București Calea Floreasca nr. 246 C, Clădirea Sky Tower nr. 246 C, prin Agentia Iasi, cu sediul în .. 31, județul Iași.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2015.
Președinte, Grefier,
S. A. F. S. C.
Red /tehnored SAF
6 ex 22.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7275/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8676/2015.... → |
|---|
