Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 28-10-2015, Judecătoria IAŞI

In motivarea cererii, s-a arătat că intre părți s-a încheiat contract de furnizare a energiei termice, in baza căruia reclamanta a furnizat energie termică pârâtei.

Pentru neachitarea la termen a facturilor pentru consumul de energie termică s-au calculat penalități de întârziere, conform clauzei penale prevăzute din contract.

S-a invocat și faptul că s-a încercat soluționarea amiabilă a cauzei, dar pârâta nu a dat curs acestei invitații.

În drept, reclamanta a invocat prevederile contractului încheiat cu pârâta, art.1270 Cod civil, Legea nr. 325/2006, Ordinul ANRSC nr.438/2008.

La dosar au fost depuse convenția de furnizare a energiei termice, facturi, tabel de calcul penalități si fisa clienți.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele solicitate.

A fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând lucrările cauzei, instanța reține:

Între pârâtă și . s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 1018/5.07.2010 (filele 9-16 din dosar), în baza căruia a fost furnizată pârâtei energie termică, pârâta fiind obligată la plata facturilor la scadență iar în caz contrar la plata penalităților de întârziere la nivelul majorărilor pentru întârzierea la plata obligațiilor bugetare potrivit 38 din Legea nr.325/2006 și art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006.

În drept, instanta retine că prezentul litigiu se ghidează după dispozitiile anterioare actualului Cod Civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 alin.2 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 102 alin.1 din Legea 71/2011, „ contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.”

Potrivit disp. art. 969 al. 1 din vechiul C.civ., contractul valabil incheiat are putere de lege intre părțile contractante.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.

Prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, chiar dacă a fost introdusă la o instanță necompetentă sau printr-un act întrerupător de executare.

Instanța reține că termenul de prescripție se calculează pentru fiecare factură în parte, pentru fiecare dintre acestea curgând un nou termen de prescripție de la data plății totale sau parțiale a fiecăreia dintre facturi. Plata, parțială sau totală, a debitului principal, având natura juridică a unei recunoașteri a obligației, întrerupe termenul de prescripție – în cazul plății parțiale, numai pentru suma achitată. Rezultă că de la data plății, începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, termen în care pot fi solicitate penalitățile generate de debitul principal achitat.

În consecință, având in vedere că in speță prescripția a început anterior datei de 1 octombrie 2011, fiind aplicabile dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958, in raport și de datele ce rezultă din înscrisurile depuse, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele solicitate aferente perioadei septembrie 2007.

Având in vedere că cererea de chemare in judecată a fost introdusă la data de 8 mai 2015, după împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani, instanța urmează să respingă cererea luând in considerare soluția ce urmează a se pronunța cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterior menționată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele solicitate ca și penalitățiaferente lunii septembrie 2007, invocată de pârâta Asociația de P. C. 20, Iași.

Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A., cu sediul in Iași, Calea Chișinăului nr. 25, jud. Iași, J_, CUI_, prin lichidator judiciar Management Organizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul in Iași, ., jud. Iași, in contradictoriu cu pârâta Asociația de P. C. 20, . .>cu sediul in Iași, ., ., jud. Iași, Cod fiscal_.