Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 28-10-2015, Judecătoria IAŞI

Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 12322/2015

Cod operator: 3171

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Ședința publică din data de 28.10.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – C. I.

GREFIER - P. A. M.

SENTINȚA CIVILĂ nr._

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta .. IAȘI SA, în contradictoriu cu parata ASOCIAȚIA DE P. PRIMĂVERII 11, . D6, . ca obiect acțiune in răspundere contractuala .

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 21.10.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, având ca obiect pretenții, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.05.2015 pe rolul instanței sub nr. de dosar_, reclamanta S.C. „C. IASI” S.A în contradictoriu cu pârâta Asociația de P. Primăverii 11 . solicitat instanței de judecată obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1861,11 lei, reprezentând penalități calculate pentru perioada decembrie 2008-octombrie 2013.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că în baza raporturilor comerciale stabilite între părți a fost furnizată energie termică și apă caldă menajeră. Contractul a dat naștere la obligații în sarcina ambelor părți, revenind pârâtei obligația achitării contravalorii energiei furnizate. În considerarea acestor raporturi au fost emise facturi fiscale, rămase neachitate de către asociație. Deși s-a inițiat procedura concilierii, aceasta nu a avut finalitatea urmărită.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1516, art. 1169, art. 1073 și art. 1530 C.civ, coroborate cu dispozițiile legii 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.

În baza art. 77 din legea 85/2006 cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.

S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.

La solicitarea instanței de judecată, reclamanta a precizat la data de 08.06.2015 că prin prezenta cerere se solicită penalitățile calculate pentru debitul principal aferent perioadei 30.06.2008 – 31.03.2011, fila 77-82.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a cesionat contractul încheiat cu pârâta către Municipiul Iași.

Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate de părți, instanța reține următoarele aspecte:

Între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea și negocierea convenției nr. 1363/05.12.2007, fila 12 și nr. 765/05.05.2010, fila 15.

Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. Pe cale de consecință, având în vedere obiectul prezentei cauze, dreptul material aplicabil prezentei cauze este din Codul civil decretat în 1864.

Potrivit art. 238 Codul de procedura civila instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, excepțiile urmând a fi soluționate potrivit efectului acestora.

Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța constată că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, art. 3 stabilind un termen general de prescripție de 3 ani.

Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 20.05.2015, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind penalitățile solicitate pentru debitul aferent perioadei 30.06.2008 – 31.12.2010 și 31.03.2011, reclamanta nefăcând dovada suspendării ori întreruperii termenului de prescripție pentru acest debit.

Instanța constată că obiectul prezentei cauze constă în recuperarea penalităților calculate pentru debitul principal aferent perioadei 30.06.2008 – 31.03.2011, astfel cum rezultă din precizările depuse de către reclamantă la filele 77-82.

Termenul de prescripție al dreptului de a solicita obligarea pârâtei la plata penalităților se raportează la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv la data împlinirii scadenței debitului principal și al nerespectării obligației de plată a debitului principal, iar din precizările depuse de către reclamantă și tabelul de calcul al penalităților solicitate prin prezenta cauză, filele 66-67, instanța constată că acestea sunt calculate pentru debitul principal aferent perioadei 30.06.2008 – 31.12.2010.

Instanța constată că reclamanta a făcut dovada întreruperii termenului de prescripție prin plata efectuată de către pârâta prin chitanța emisă în data de 21.08.2012, fila 119. Instanța constată că prin această plată a fost stins debitul aferent facturilor emise în data de 31.01.2011 și 28.02.2011. Prin urmare dreptul la acțiune a fost întrerupt pentru penalitățile calculate pentru debitul principal aferent acestor două facturi conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, la data formulării prezentei cereri termenul de prescripție nefiind împlinit pentru acest debit.

Pe fond, în baza raporturilor juridice stabilite, părțile s-au angajat la punerea la dispoziție a agentului termic ( reclamanta), respectiv achitarea contravalorii serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise, pârâta.

Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub nici un aspect de niciuna dintre părțile contractante.

Se poate observa așadar că societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În materia răspunderii civile contractuale (în cazul obligațiilor de a da și a face) creditorul trebuie să dovedească existența creanței, debitorul având sarcina dovedirii îndeplinirii obligației. Odată ce creditorul face dovada existenței creanței neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedește executarea.

Conform art. 969 din Codul civil decretat în 1864, incident conform art. 3 din Legea nr. 71/2011, contractul valabil încheiat are putere de lege intre părțile contractante.

Potrivit art. 46 din Codul comercial în vigoare la data derulării relațiilor contractuale și incident față de calitatea reclamantei cu referire la dispozițiile art. 56 din același cod, înțelege factura ca un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura, independent de orice semnătură, dovedește, față de emitent, încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează. Pentru a avea însă forță probantă față de persoana de la care nu emană, în speță față de pârâte, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptată. Factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit prin fapte concludente.

Motivat de nerespectarea obligației de plată a facturii lunare, în temeiul clauzei penale inserată în contractul încheiat între părți, art. 21 alin. 3, reclamanta a calculat penalități de întârziere. Acestea au fost prevăzute conform dispozițiilor art. 18 alin 1 din Ordinul ANRSC nr. 483/2008 coroborate cu art. 42 alin 10 din Legea nr. 51/2006.

Instanța constată că reclamanta, potrivit dispozițiilor art.1169 din Codul civil, a probat existența raporturilor contractuale dintre părți. Ca atare, ținând cont de regula potrivit căreia în materia răspunderii civile contractuale, pârâtei îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii obligației iar aceasta nu a dovedit stingerea ei prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege, astfel încât atitudinea acesteia de a nu respecta clauzele asumate la încheierea contractelor cu reclamanta încalcă principiul de drept enunțat de art. 969 Cod civil.

Instanța nu poate reține apărările pârâtei referitoare la cesionarea debitului de către reclamantă către Municipiul Iași, având în vedere că potrivit Hotărârilor Consiliului Local nr. 274/2011 și 319/2011 și a actului adițional la contractul de furnizare a energiei termice nr. 765/05.05.2010, fila 89, obiectul cesiunii constă în serviciul public de producere, transport și distribuție a energiei termice și nu a creanței pe care reclamanta o are asupra pârâtei obținută prin furnizarea acestui serviciu până la data de 20.10.2011.

Cesiunea de creanță are ca efect transmiterea dreptului patrimonial asupra sumei (valorii) arătate în titlul și asupra celorlalte garanții ale dreptului, de la o persoană girant, numită cedent, către giratar, numită cesionar. În cazul cesiunii de creanță, cesionarul dobândește drepturile pe care le-a avut cedentul, astfel încât debitorul cedat poate să opună cesionarului toate excepțiile pe care le putea invoca față de cedent. Cesiunea de creanță are ca efect principal transferul dreptului de creanță, ut singuli, din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Creanța se transmite, așa cum a existat în patrimoniul cedentului, adică, împreună cu: a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată și b) drepturile de garanție (fideiusiunea, gajul, ipoteca, privilegiul), precum și cu c) toate accesoriile ei. În ceea ce privește accesoriile, în principal, legiuitorul se referă la dobânzi și alte venituri aferente creanței. Efectul translativ al cesiunii se va produce și cu privire la dobânzile și veniturile viitoare dar, chiar și cu privire la cele devenite scadente la data cesiunii, dar neîncasate încă de cedent, astfel cum rezultă din prevederile art. 1391-1398 din Codul civil decretat în 1864.

Cesiunea de contract este o instituție diferită de cesiunea de creanță. Cesiunea de contract este o operațiune complexă care presupune transmiterea de drepturi și obligații contractuale, fără a implica neapărat și cedarea creanțelor aflate în patrimoniul părții care a cedat contractul.

Este lipsit de relevanță faptul că la data de 20.11.2011 a intervenit cesiunea contractului de funizare a energiei termice, cât timp reclamantul solicită acordarea unor penalități de întârziere calculate pentru neachitarea la termen a unor debite principale scadente anterior cesiunii de contract, cesiune care operează, în mod evident, doar pentru viitor.

Cum clauzele actului adițional la contractul de furnizare a energiei termice nr. 765/05.05.2010 nu prevăd și cesionarea de către . a creanțelor care se aflau în patrimoniul său, rezultă că această din urmă societate poate pretinde debitorilor săi plata acestora, inclusiv a penalităților contractuale generate de acestea.

Față de admiterea excepția prescripției dreptului la acțiune privind penalitățile solicitate pentru debitul aferent perioadei 30.06.2008 – 31.12.2010 și 31.03.2011, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 763,68 lei reprezentând penalități calculate pentru debitul principal aferent perioadei 31.01._11 până la data de 04.10.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind penalitățile solicitate pentru debitul aferent perioadei 30.06.2008 – 31.12.2010 și 31.03.2011.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. C. Iași SA având CUI_, cu sediul în Iași, .. 25, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta Asociația de P. Primăverii 11 .> pentru . sediul in Iasi,.,.,parter,judetul Iasi.

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 763,68 lei reprezentând penalități calculate pentru debitul principal aferent perioadei 31.01._11 până la data de 04.10.2013.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2015.

Președinte, Grefier,

C. I. P. A. M.

Red/teh.I.C.

4 ex/04.12.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 28-10-2015, Judecătoria IAŞI