Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8500/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8500/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 8073/245/2015
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8500/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. „C.E.T. IAȘI” SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârâtul U. V. - I., având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 10.06.2015, când, pentru aceleași motive, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 24 martie 2015, sub nr._, reclamanta . prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul U. V. I., obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 250,47 reprezentând penalități de întârziere pentru perioada octombrie 2012 – noiembrie 2014. S-a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâtul, conform convenției de furnizare a energiei termice, a furnizat acestuia energie termică pentru încălzire. S-a afirmat că, legal încheiat, contractul a dat naștere dreptului reclamantei de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate de energie termică, determinate potrivit prevederilor legale și a de a încasa contravaloarea serviciilor prestate, cu obligația corelativă pentru pârât de a achita la termen și integral, facturile emise. S-a susținut că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere, facturile nefiind contestate de către pârâți. De asemenea, reclamanta a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă, dar că acest demers a fost fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1516 alin. 1, art. 1169 Cod civil, Legea nr. 325/2006 și Ordinul ANRSC nr. 483/2008. Din punct de vedere al materialului probatoriu, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu dispozițiile ar. 411 Cod procedură civilă.
Cererea a fost formulată prin administrator judiciar, reclamanta aflându-se în procedura insolvenței, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La cerere au fost anexate în copii certificate, următoarele înscrisuri: convenția de furnizare a energiei termice nr. 1362/05.12.2007, sentința civilă nr. 461/2014 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._, componenta sold client la data de 04 februarie 2015, facturile fiscale emise și neachitate.
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată, pârâtul a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție prescripția dreptului material la acțiune și autoritatea de lucru judecat. Au fost anexate în copie factura nr._/30.11.2011, sentința civilă nr._/16.10.2013, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2013, procesul verbal de conciliere directă din 27.02.2014.
Prin răspunsul formulat, reclamanta a solicitat respingerea excepției dreptului material la acțiune, apreciind că, plățile efectuate de pârâtă au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune și pentru prestația principală și pentru cea accesorie – penalitatea de întârziere. A anexat în copie ”fișa de cont pentru operațiuni diverse”. In ce privește excepția autorității de lucru judecat, s-a susținut că prin sentința civilă nr._/16.10.2013, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2013, pârâtul a fost obligat la plata unor debite anterioare perioadei solicitate în această cauză.
La primul termen de judecată, instanța a pus în discuție excepțiile invocate, apreciind că pentru soluționarea lor este necesară administrarea probelor.
Judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părților legal citate. În cadrul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate de către pârâtă.
Prin sentința civilă nr._/16.10.2013, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2013 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru contravaloarea facturilor emise in perioada octombrie 2009 – martie 2010, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta ., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iasi S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâtul U. V. - I., dispunându-se obligarea pârâtului la plata sumei de 1023,65 lei, reprezentând contravaloare energie termică pentru perioada octombrie 2009 – octombrie 2011 și a sumei de 339,92 lei, reprezentând penalități pentru plata cu întârziere a facturilor de energie termică în perioada decembrie 2009 – septembrie 2012.
În prezenta cauză, instanța constată că reclamanta . solicită obligarea pârâtului U. V. I. la plata către reclamantă a sumei de 250,47 reprezentând penalități de întârziere pentru perioada octombrie 2012- noiembrie 2014.
Potrivit dispozițiilor art. 430 Cod procedură civilă “(1)Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.”. Conform art. 431 „(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. ”
Instanța mai reține și dispozițiile art. 432 Cod procedură civilă, potrivit căruia „Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.”.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunilor litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Pentru existența autorității de lucru judecat în materie civilă se cere existența unei triple identități între cauza judecată și cauza ce urmează a fi judecată, și anume identitate de părți, de obiect și de cauză.
Deși între cauza soluționată definitiv și irevocabil sentința civilă nr. nr._/16.10.2013, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2013 și prezenta cauză există identitate de părți (reclamanta . și pârâtul U. V. I.) și identitate de cauză (aceeași situație de fapt calificată juridic, și anume neplata de către pârât a facturilor emise de reclamantă), instanța observă că nu există identitate de obiect (plata penalităților de întârziere aferente perioadei decembrie 2009 – septembrie 2012, respectiv a penalităților de întârziere aferente perioadei octombrie 2012 – noiembrie 2014)
În acest contest, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 și art. 432 Cod procedură civilă, va respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât, ca fiind neîntemeiată.
Analizând excepția prescripției extinctive, instanța reține următoarele:
Art. 1 din Decretul 167/1958, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A.. 2 stabilește că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani”.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 2538 cod civil conform cărora constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea. Instanța apreciază că dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv. Procesul verbal de conciliere directă încheiat la data de 27.02.2014, fila 111 dosar, nu întrerupe prescripția, recunoașterea făcându-se cu privire la penalități în valoare de suma de 1363,57 lei reprezentând contravaloarea energiei termice și a penalităților calculate la data de 30.09.2012, conform sentinței civile nr._/16.10.2013, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2013.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167/1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 24.03.2015, iar sumele solicitate reprezintă penalități calculate pentru neplata unor facturi prescrise, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind suma de 250,47 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru perioada octombrie 2012 – noiembrie 2014, debitul principal la care au fost calculate aceste penalități fiind prescris.
Pentru aceste considerente, în urma admiterii excepției prescripției, instanța va respinge acțiunea reclamantei, ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește cererea accesorie a reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că în speță, culpa procesuală aparține reclamantei, va respinge ca neîntemeiată cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât.
Respinge ca prescrisă acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, .. 25, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO40BRDE240SV_ deschis la BRD Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâtul U. V. I., CNP_, domiciliat în Iași ., ., ..
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și constată că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțata în ședința publică din 24 iunie 2015.
Președinte, Grefier,
M. N. D.-G. M.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
ex. / 10.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8734/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7684/2015.... → |
|---|
