Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7215/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7215/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 7215/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
SENTINȚA Nr. 7215/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. „C.E.T. IAȘI” SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârâta ASOCIAȚIA DE P. "OLIMP" IAȘI - PENTRU ..C, P.T. 5 A., având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că pricina se află la primul termen de judecată. La data de 19 Mai 2015, reclamanta a formulat precizări.
Față de exigențele art. 131 din Codul de procedură civilă, verificându-se competența de soluționare a cauzei, instanța constată că este competentă material, raportat la dispozițiile art. 94 lit. j) codul de procedură civilă și teritorial, față de prevederile art. 107 din Codul de procedură civilă, în soluționarea prezentei cauze.
Instanța, față de prevederile dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară soluționării procesului ca fiind de 2 luni. Cererea este scutită de la plata taxelor de timbru.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune. Apreciind că în vederea soluționării excepției este necesară administrarea de probe, dispune unirea acesteia cu fondul cauzei
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța ia act că reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri. Pârâta nu a solicitat probe în apărare.
Apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă este admisibilă și utilă soluționării cauzei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 255 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța o încuviințează.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile deschise, și având în vedere că a fost solicitată judecata cauzei și în lipsă, în temeiul art. 394 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 30 martie 2015 sub nr._, reclamanta . prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. „OLIMP” IAȘI, pentru .. C, PT 5 A., obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 54.916,63 lei, din care suma de 19.085,18 lei reprezintă contravaloare energie termică furnizată și facturată pentru perioada noiembrie 2009 - octombrie 2010, iar suma de 35.831,45 lei, penalități de întârziere pentru perioada octombrie 2007 – ianuarie 2015.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta a furnizat acesteia energie termică. S-a afirmat că, legal încheiat, contractul a dat naștere dreptului reclamantei de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate de energie termică, determinate potrivit prevederilor legale și a de a încasa contravaloarea serviciilor prestate, cu obligația corelativă pentru pârâtului de a achita la termen și integral facturile emise. S-a susținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere. De asemenea, reclamanta a susținut că a încercat stingerea litigiului pe cale amiabilă, invitând pârâta la conciliere, dar că acest demers a rămas fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1516 alin. 1,art. 1169 Cod civil, Legea nr. 325/2006 și Ordinul ANRSC nr. 483/2008. Din punct de vedere al materialului probatoriu, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu dispozițiile ar. 411 Cod procedură civilă
Cererea a fost formulată prin administrator judiciar, reclamanta aflându-se în procedura insolvenței, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La cerere au fost anexate în copii certificate, următoarele înscrisuri:adresa nr. 7786/22.05.2012, contractul de furnizare a energiei termice nr. 1069/14.07.2010, componenta sold client la data de 12.03.2015, facturi emise și neachitate, situația debitului defalcat, sentința civilă nr. 697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._, ”fișa de cont pentru operațiuni diverse”.
Fiindu-i legal comunicată cererea de chemare în judecată, pârâta nu a depus întâmpinare.
Din oficiu instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, dispunând citarea părților cu mențiunea de a formula concluzii asupra excepției.
Reclamanta prin precizările din 19.05.2015 a solicitat respingerea excepției, apreciind că, plățile efectuate de pârâtă au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune și pentru prestația accesorie – penalitatea de întârziere. A anexat în copie fișa de cont pentru operații diverse – perioada 01.01._15.
În cadrul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția invocată, instanța în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, potrivit căruia “instanța se va pronunța mai intâi asupra execepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de pobe, ori duă caz, cercetarea în fond a cauzei”, reține următoarele:
Analizând excepția prescripției extinctive, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2512 alin. 1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, „prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu. „
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului cod civil (art. 201).
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Prin urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 2538 Cod civil conform cărora constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea. Instanța apreciază că dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.
Art. 1 din Decretul 167/1958, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A.. 2 stabilește că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani”.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16 decembrie 2014, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind suma de 19.085,18 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizată și facturată în perioada noiembrie 2009 - octombrie 2010, dar și suma de 35.831,45 lei, reprezentând penalități de întârziere acestea fiind calculate pentru neplata facturilor emise în perioada octombrie 2007 - octombrie 2011. Chiar dacă facturile de penalitate au fost emise în perioada decembrie 2009- ianuarie 2015, instanța reține că aceste penalități au fost calculate la debite deja prescrise, neputându-se percepe penalități în aceste condiții.
Pentru aceste considerente, în urma admiterii excepției prescripției, instanța va respinge acțiunea reclamantei, ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește cererea accesorie a reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că în speță, culpa procesuală aparține reclamantei, va respinge ca neîntemeiată cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu de către instanță.
Respinge ca prescrisă acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, .. 25, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO40BRDE240SV_ deschis la BRD Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. „OLIMP” IAȘI, pentru .. C, PT 5 A., cod fiscal_, cu sediul în Iași ., ..
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțata în ședința publică din 27 mai 2015.
Președinte, Grefier,
M. N. D.-G. M.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
4 ex. / 25.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5559/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 7218/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
