Contestaţie la executare. Sentința nr. 4893/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4893/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 4893/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4893/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE- C. E. D.
Grefier- D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorii O. I., B. (fostă O.) M. în contradictoriu cu intimata S.C. V. R. S.A., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită; suspendare provizorie executare silită.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 07.04.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe sub număr de dosar anterior menționat contestatorii O. I., B. (fostă O.) M. în contradictoriu cu intimata S.C. V. R. S.A. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: nulitatea parțială ca și titluri executorii a Convenției de Credit_/_ și contractelor de garanție reală accesorii la aceasta, Convenției de credit_/_ , Actului adițional nr.1/_ la aceasta și contractelor de garanție accesorii la acesta, Convenției de credit_/_ și Actului adițional nr.1/_ la aceasta precum și contractelor de garanție reală la acesta, anularea încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită, anularea executării silite ce se desfășoară în dosar nr.1752/2014 al B. „I. D. și S. C. I.”, anularea tuturor formelor de executare silită in dosarul menționat, suspendarea executării silite, cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației în esență s-a arătat:
- părțile au încheiat convențiile de credit menționate care potrivit legii constituie titluri executorii pentru obligații scadente și neachitate ;
- deși conform art.8 din convenție părților banca avea obligația de a notifica eventuala declarare a scadenței anticipate a creditelor, deși părțile au purtat permanent corespondență și au colaborat pentru a identifica modalități alternative pentru continuarea raporturilor contractuale, deși în ultimii 7 ani debitorii si-au indeplinit obligațiile de plată, pârâta nu le-a notficat sub nicio forma intervenirea scadenței anticipate, fiind informați asupra cestui aspect cu ocazia plății sumei de 10.000 lei la 18.12.2013; la data de 06.12.2013 cu adresa nr._ li se comunicase chiar faptul că relația contractuală urmează a se desfășura in continuare in termenii si condițiile celor trei convenții si actelor adiționale; abia după 6 luni cu adresele nr.3142-3147 din 4 iunie 2014 au primit debitorii comunicările conform cărora s-ar fi declarat scadente anticipat creditele încă de la o dat anterioară, respectiv 05.12.2014; s-a concluzionat că nu a intervenit legal declararea scadenței anticipate a creditelor și prin urmare acestea nu pot avea valoare de titluri executorii pentru ratele scadente incepând cu luna dec. 2013.
- nu sunt așadar întrunite nici cerințele prevăzute de art.662 Codul de procedură civilă deoarece suma de_,46 CHF nu este certă și nici exigibilă;
- în subisidiar s-a solicitat anularea încheierii nr.1 din 08.10.2014 emisă de executorul judecătoresc deoarece pe rolul acestuia exista dosarul de executare silită nr.1753/2014 în care in baza acelorași titluri executorii se desfășoară o executare silită paralelă, in aceeași modalitate; pe cale de consecință onorariul fixat de executorul judecătoresc este nejustificat.
În drept s-au invocat dispozițiile art.632,638,662,665,711,712,718 Codul de procedură civilă, dispozițiile Legii 188/2000.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri si expertiză contabilă.
S-au anexat înscrisuri din dosarul de executare silită (f.7-69,94-102 dosar).
Pentru taxa de timbru stabilită de instanță contestatorii au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma eșalonării acesteia prin Încheierea de ședință din 05.12.2014 (f.124 dosar).
În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea cererii contestatorilor către intimată. În termenul acordat aceasta a depus întâmpinare (f.131 dosar).
În motivare s-a invocat excepția tardivității contestației împotriva încheierii nr.1/08.102.104 emisă de executorul judecătoresc și excepția inadmisibilității contestației impotriva titlurilor executorii.
Pe fondul cererii s-a arătat că este nefondată contestatia formulată pentru următoarele motive:
-contestatorii au înregistrat întârzieri la plata sumelor datorate intimatei iar în ultimul interval nu le-au mai achitat deloc;
- față de această stare de fapt pârâta a notificat pe cei doi contestatori la data de 19.11.2013 să achite sumele datorate deoarece aveau întârzieri de 71 zile și i-a somat ca in termen de 5 zile să achite sumele restante în caz contrar creditul devenind scadent anticipat conform art.8 din Convenții;
- contestatorii nu au achitat sumele astfel încât la 05.12.2013 creditele au devenit scadente anticipat;
-ulterior, cu adresele 3142-3147 din 04.06.2014 debitorii au fost notificati asupra faptului că scadența anticipată a intervenit la 05.12.2013;
- la 12.09.2014 intimata a înregistrat cererea de executare silită la B. „I. D. și S. C. I.” care in aceeași zi a deschis dosarul de executare înaintând instanței de executare cerere de încuviințare a executării silite, cerere admisă prin Încheierea din 24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Iași;
- singura critică pe care o aduc de fapt contestatorii este legată de încălcarea dispozițiilor art. 8 din Convenții or aceasta nu este fondată deoarece la 19.11.2013 s-a notificat acestora declararea scadenței anticipate așa cum s-a arătat;
- contestatorii sunt de rea credință și dau adresei intimatei numărul_/_ o interpretare total greșită;
- nu este fondată nici cererea contestatorilor de anulare a Încheierii nr.1/_ prin care executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 40.016,90 lei ; cele două dosare de executare sunt întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art.622 codul de procedură civilă și art.818 Codul de procedură civilă și vizează modalități de executare diferite.
În drept s-au invocat dispozițiile s-au invocat dispozițiile Codul de procedură civilă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri (f. 138 dosar -200 dosar).
Întâmpinarea formulată a fost comunicată contestatorilor.
În termenul de 10 zile, prevăzut de lege, acestia nu au depus un răspuns scris la întâmpinare. Contestatorii au depus Note de ședință la primul termen de judecată fixat în cauză (f.240 dosar), solicitând respingerea excepțiilor și apărărilor ca nefondate .
Anterior primului termen de judecată contestatorii au depus la dosar completare la contestația formulată solicitând anularea popririi înființată de executorul judecătoresc asupra sumelor datorate de . cu titlu de chirii pentru folosința spațiului comercial din mun.Iași . . popririi înființată asupra sumelor datorate de societatea Divanissimi SRL cu titlu de chirii (f.218-221 dosar) .
În motivare s-a arătat în esență: art.799 alin.1 Codul de procedură civilă stabilește insesizabilitatea veniturilor imobilului deja urmărit silit iar prin Încheierile pronunțate de Judecătoria Iași la 24.09.2014 în dosarele_/245/2014 și_/245/2014 s-a încuviințat urmărirea silită a imobilului din mun. Iași . . încuviințării executării silite generale și imobiliare.
S-a mai arătat faptul că cele două societăți nu au raporturi juridice cu debitorii contestatori astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele art.780 și urm Codul de procedură civilă.
S-au anexat înscrisuri (f.222-235 dosar).
Prin întâmpinarea la cererea completatoare (f.270 dosar) intimata a solicitat respingerea motivelor de contestație invocate pentru următoarele motive: art 622 Codul de procedură civilă permite creditorului să apeleze simultan sau succesiv la oricare din formele de executare prevăzute de lege. Contestatorii sunt proprietarii bunului imobil închiriat iar inființarea popririi asupra sumelor datorate cu titlu de chirie este apărată de orice critică. Contractul de închiriere este un contract consensual ce se încheie in mod valabil între proprietar și chiriaș prin acordul de voință. Dacă aceștia nu au înteles înregistrarea contractului la AFP acest fapt nu are vreo influență asupra existenței și realității raporturilor juridice care rezultă din plata cu regularitate a chiriei unită cu folosința bunului.
Excepția tardivității și inadmisibilității au fost puse în discuție cu prioritate la termenul din 31.03.2015 și au respinse prin Încheierea de ședință din acea dată, pentru motivele expuse în cuprinsul încheierii.
În cursul cercetării judecătorești instanța a administrat la cererea celor două părți probe cu înscrisuri . La dosar executorul judecătoresc a înaintat copii ale actelor de executare silită din dosarul nr.1752/2014.
Analizând contestația formulată, probele administrate, apărările formulate si dispozițiile legale incidente instanța reține următoarele :
Prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul B. „I. D. și S. C. I.” la data de 12.09.2014 creditoarea din cauza de față a solicitat începerea executării silite, in toate formele prevăzute de lege, în baza titlurilor executorii Contract de credit nr._/13.09.2007, convenție de credit nr._/23.02.2007, conventie de credit nr._/23.02.207, act aditional nr. 1/30.06.2010 accesoriu la convenția de credit_/23.02.2007, act aditional nr. 1/30.06.2010 accesoriu la conventia de credit_/23.02.2007, contract de garantie reala mobiliara asupra părtilor sociale, accesoriu la conventia de credit_/13.09.2007, contract de garantie reala nr. 1/30.06.2010 asupra creantelor, accesoriu la conventia de credit_/23.02.2007, contract de garantie reala mobiliara asupra părților sociale, accesoriu al conventiei de credit_/23.02.2007 și_/23.02.2007, contract de garantie reala mobiliara asupra conturilor, accesoriu la conventia de credit_/23.02.2007 și_/23.02.2007, pentru realizarea creanție în cuantum de 726.157,46 CHF (franci elvețieni) ( la cursul BNR din ziua platii ), compusa din: 389.542,06 CHF conform convenției de credit_/13.09.2007 din care: 359.398,64 CHF principal restant, 4.419,88 CHF dobanda restanta, 25.723,54 CHF penalitati, 30.798,70 CHF conform convenției de credit_/23.02.2007 din care: 28.355,19 CHF principal restant, 409,11 CHF dobanda restanta, 2.034,4 CHF penalitati, 305.816,70 CHF conform conventiei de credit_/23.02.2007 din care: 281.159,84 CHF principal restant, 4.056,55 CHF dobanda restanta, 419,00 CHF comision restant, 20.181,31 CHF penalitati.
Prin Încheierea din data de 12.09.2014 executorul judecătoresc a înregistrat cererea și a deschis dosarul de executare silită nr.1752/2014 iar la data de 16.09.2014 executorul judecătoresc a înaintat instanței de executare – Judecătoria Iași - cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoare.
Prin Încheierea de ședință din data de 24.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/245/2014 instanța de executare a admis cererea și a încuviințat începerea executării silite .
La data de 08.10.2014 executorul judecătoresc a emis Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită în dosarul 1752/2014, stabilind suma de 40.016,90 lei cu acest titlul, din care 39.473,90 lei reprezentând onorariu iar diferența cheltuieli de executare cu taxe de timbru și taxe pentru obținere informații și relatii.
Totodată, după cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 22-24 dosar de contestatori, același B. „I. D. și S. C. I.” a înaintat instanței de executare, separat o cerere de încuviințare a executării silite imobiliare, conform dispozițiilor art.818 Codul de procedură civilă.
Prin Încheierea de ședință din data de 24.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/245/2014 instanța de executare a admis cererea și a încuviințat începerea executării silite imobiliare asupra următoarelor imobile:situat în localitatea Municipiul Iași – ., nr. 41, Județul Iași, teren în suprafață totală de 386 mp compusă din . folosința curti-constructii și construcția edificată C1 – depozit cu o suprafață construită de 338,9 mp, având număr cadastral 5466, înscris în CF nr.21.296, a localității Iași;spațiu comercial și teren aferent, situat în Iași, Soș. Pacurari, nr. 85, . și sc. B, parter, cu o suprafață utilă de 209,44 mp având nr. cadastral 2148,2148/1/p/1, înscris în CF_;spațiu comercial și teren aferent, situat în Iași, ., . și sc. B, parter, cu o suprafață utilă de 101,410 mp, având nr. cadastral 2148/2/p/1, înscris în CF_; împreună cu cota indiviză teren aferentă spațiilor comerciale în suprafață de 50,00 mp, nr. cadastral 2148, proprietatea debitorilor O. I. și O. M..
La data de 08.10.2014 executorul judecătoresc a emis Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită în dosarul separat, dedicat executării silite imobiliare și înregistrat sub numărul 1753/2014, stabilind de asemenea suma de 40.036,90 lei cu acest titlu, din care 39.473,90 lei reprezentând onorariu iar diferența cheltuieli de executare cu taxe de timbru și taxe pentru obținere informații și relatii.
Cu privire la cele două dosare de executare silită deschise de executorul judecătoresc sub numărul 1752/2014 și 1753/2014 instanța reține că o asemenea modalitate de gestionare a procedurii de executare silită nu este interzisă de lege. Nu este în primul rând fondată susținerea contestatorilor conform căreia se suprapun în cele două dosar de executare silită formele de executare întrucât în primul dosar de executare format, sub numărul 1752/2014 (contestat în cauza de față), executare silită se desfășoară numai sub forma executării silite mobiliare în timp ce în al doilea dosar format, sub numărul 1753/2014 executare silită se desfășoară numai sub forma executării silite imobiliare asupra bunurilor imobile ce fac obiectul garanției creditorului. Actele de executare privesc grupuri de bunuri separate din cadrul acelorași mase patrimoniale.
Art.662 Codul de procedură civilă, permite dar nu impune ca executarea silită să se desfășoare în toate formele permise de lege în cadrul unui dosar unic. Dispozițiile art.818 din Noul Cod de procedură civilă au determinat cel mai probabil organul de executare să solicite, dintr-o precauție care nu era necesară în opinia instanței de față, o încheiere de încuviințare a executării silite numai pentru bunurile imobile. Această opțiune poate avea la bază și considerente de ordin practic, ținând de o mai bună administrare a executării silite, din punctul de vedere al organului de executare silită.
Indiferent dacă opinia instanței de față ar fi că pentru o mai bună administrare a actului de justiție, executare silită ar trebui să se desfășoare unitar, în cadrul aceluiași dosar, totuși în lipsa unei dispoziții legale exprese care să sancționeze acest mod de efectuare a actelor de executare silită, sancțiunea nulității nu ar putea opera, doar pentru acest motiv, câtă vreme Codul de procedură civilă nu interzice desfășurarea unor executări silite pe categorii de bunuri, în două dosare execuționale juxtapuse. Mai mult decât atât, în situația ipotetică în care s-ar pune problema unei sancțiuni care să afecteze una din cele două executări silite, ea ar trebui să afecteze executarea ulterioară și nu pe cea din primul dosar de executare silită.
Cu privire la cererea contestatorilor având ca obiect „nulitate parțială ca și titluri executorii” a celor trei contracte de credit, a Actelor adiționale și a contractelor de garanție accesorii la acestea, instanța, după cum a statuat și cu prilejul soluționării excepției inadmisibilității prin Încheierea de ședință din 31.03.2015, constată că această cerere este se fapt o contestație care privește titlul executoriu în sensul art. 711 alin.2 Codul de procedură civilă .„Contestația la titlu” așa cum este în mod curent intitulată în practica judiciară și doctrină este acea contestație prin care se tinde la lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu și nu la desființarea lui (cum în mod greșit s-ar putea înțelege).
Contestația la titlul executoriu este admisibilă în toate cazurile atunci când titlul executoriu este un înscris care nu este hotărâre judecătorească iar în cazul în care titlul executoriu este o hotărâre judecătorească ea este admisibilă ori de câte ori nu s-a uzat de dispozițiile art.443 Codul de procedură civilă (rezultă din litera si spiritul art.711 alin.2 Codul de procedură civilă ).
Astfel, contestatorii din cauza de față susțin în esență că cele trei contracte, actele lor adiționale și contractele de garanție, nu puteau fi titluri executorii pentru sumele scadente ulterior lunii decembrie 2013 motivat de faptul că nu s-a declarat în conformitate cu prevederile art.8 din Convenție scadența anticipată a celor trei contracte de credit.
Cu privire la această apărare instanța reține:
Nu este corectă susținerea conform căreia cele trei contracte nu puteau fi titluri executorii ( pentru unele rate dar putea fi titluri executorii pentru alte rate).
Executorialitatea (caracterul executoriu) unui înscris este o trăsătură, o calitate a actului. Ea este recunoscută înscrisului în puterea legii. Deci legea este cea care recunoaște unui anumit înscris (condiționat de îndeplinirea unor cerințe de ordin formal) caracterul executoriu. Instanțele judecătorești doar verifică sub aspect forma dacă înscrisul are această aptitudine de a fi titlul executoriu conform unei dispoziții legale care recunoaște înscrisului această „calitate”.
Contractele de credit încheiate cu instituțiile de credit financiar bancare și contractele de garanție atașate lor, au caracterul de titlu executoriu conform dispozițiilor art.120 din O.U.G. 99/2006. Ele au acest caracter de la momentul încheierii lor și pe toată durata derulării contractului chiar dacă nu sunt puse în executare silită.
Deci și cele trei contracte de credit analizate, actele lor adiționale și contractele de garanție accesorii au caracter de titlu executoriu. Prin urmare ele nu pot fi nule „ca și titluri executorii”.
Calitatea creanței (din cuprinsul înscrisului ce reprezintă titlul executoriu) de a fi, cumulativ: certă, lichidă și exigibilă este o condiție separată pentru a face posibilă executarea silită.
Faptul că cerința existenței unui titlului executoriu (art. 632 Codul de procedură civilă ) și cerința de a fi îndeplinite anumite condiții ale creanței din titlul executoriu (art.662 Codul de procedură civilă ) trebuie întrunite cumulativ pentru a se declanșa valabil executarea silită nu înseamnă că cele două cerințe se contopesc până la a-și pierde individualitatea.
Ceea ce susțin contestatorii în dosarul de față este faptul că, nefiind declarate scadente anticipat, în formele prescrise de Convenții, cele trei împrumuturi bancare acordate, nu toate ratele de împrumut erau scadente/exigibile.
Greșit susțin contestatorii că nu era nici certă creanța; certitudinea creanței înseamnă ca ea să existe (să existe neîndoielnic o creanță - art.662 alin.1 Codul de procedură civilă). Lichiditatea creanței înseamnă că acea creanță are un cuantum clar determinat în unități de măsură sau determinabil pe caza unor criterii din contract. Exigibilitatea creanței înseamnă că a expirat termenul la care suma trebuia achitată. Din nou, faptul că cele trei condiții trebuie îndeplinite cumulativ nu înseamnă că ele nu mai au o individualitate proprie.
Or, în cauză din dispozițiile fiecărei convenii semnată de contestatori rezultă clar că exista creanța. De asemenea ea era lichidă fiind determinată cu ajutorul tuturor elementelor din contract.
Așadar contestația de față vizează în primul rând modul de aplicare a titlului executoriu (aplicarea art. 8 din convenții) și întinderea titlului, aceste aspecte având implicit consecințe asupra condiției de demarare a executării silite, prevăzută de art.662 Codul de procedură civilă, exigibilitatea creanței de 726.157,46 CHF.
Analizând această apărare instanța reține că potrivit art.8 din fiecare convenție (redactare similară în toate cele trei contract de credit analizate): În cazul în care se ivește vreuna dintre situațiile următoare atunci, în orice moment ,Banca va avea dreptul pe baza unei notificări trimise împrumutatului și Codebitorului/Garantului să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției: a) împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a sumei principale, a dobânzilor sau a oricăror costuri datorate:- conform prezentei convenții; - conform altor convenții încheiat de împrumutat cu banca, sau (….)„
La data de 19.11.2013 intimata creditoare a comunicat debitorilor prin intermediul B. „C. T. și I.” o Notificare asupra iminenței declarării scadenței anticipate a celor trei convenții de credit ca urmare a neachitării ratelor scadente timp de 71-74 de zile (filele 166-183 dosar și filele 52-64 dosar executare silită). Potrivit acestor notificări s-a acordat un ultim termen de 5 zile pentru achitarea sumelor datorate la expirarea căruia, s-a precizat expres și fără nici un echivoc, faptul că Banca va declara scadența anticipată a creditelor și va trece la executare silită. Achitarea integrală a sumelor restante in termenul de 5 zile - singura condiție ce putea împiedica scadența anticipată - nu s-a împlinit astfel încât aceasta operat în baza notificărilor trimise celor doi debitori.
Analiza coroborată a dispozițiilor art. 8 din Convenții și a Notificărilor din 19.11.2013 conduce la concluzia că este nefondată susținerea contestatorilor în sensul că nu s-a făcut corect aplicarea art. 8 din Convențiile încheiate de părți.
În ceea ce privește adresa nr._/_ la care fac reclamanții referire (fila 28 dosar) instanța reține că în mod greșit aceasta a fost interpretată de cei doi contestatori . După cum rezultă foarte clar din conținutul său, această adresă oferă debitorului un răspuns negativ la cererea de restructurare a creditelor. Mențiunea din finele adresei, conform căreia „relația noastră contractuală se va desfășura în continuare in termenii si condițiile reglementate de Convențiile …și actele adiționale ulterioare” nu intră în conflict cu faptul că anterior Banca a declarat cele trei credite scadente anticipat deoarece o atare decizie se încadrează în termenii si condițiile reglementate de Convențiile încheiate de părți.
Așadar susținerea contestatorilor debitori in sensul că nu toata suma era exigibilă, că cele trei contracte nu puteau fi titluri executorii pentru rate scadente începând cu luna decembrie 2013 sunt nefondate deoarece, pe baza declarației făcute de creditor în condițiile contractuale convenite de părți, debitorii au fost decăzuți din beneficiul termenelor de rambursare ce ar fi urmat.
De altfel, încă o Notificare a declarării scadenței anticipate a creditelor (de fapt o informare suplimentară post factum și nu o notificare pe baza căreia conform art.8 din Convenții) a remis creditorul către debitori și mai înainte de a începe procedura de executare silită, respectiv în data de 16.06.2014, prin același B. „C. T. și I.” (f.43-52 dosar executare silită). Prin această a doua „Notificare” se aducea la cunoștința debitorilor faptul că, la data de 05.12.2013 (așadar chiar la mai mult de 5 zile, termenul limită acordat) creditele au fost declarate scadente anticipat.
Așadar motivele de contestație care privesc aplicarea titlului executoriu, nelegala încuviințare a executării silite și implicit exigibilitatea creanței ce face obiectul executării nu sunt fondate și vor fi respinse în consecință.
Cu privire la motivul de contestație care privește Încheierea nr.1/08.10.2014, de stabilire a cheltuielilor de executare silită emisă în dosarul nr.1752/2014 al B. „I. D. și S. C. I.” instanța reține că acesta este parțial întemeiat.
Conform dispozițiilor art.669 Codul de procedură civilă „Cheltuieli de executare- (1)Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. (2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit…. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia. (3) Sunt cheltuieli de executare: 1.taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2.onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3.onorariul avocatului în faza de executare silită; 4.onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5.cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6.cheltuielile de transport; 7.alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite. (4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni. (5)În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte cauze, ele vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție. (6)Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.” Conform art.451 alin.2 și 3 Cod de procedură civilă „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experților judiciari și a specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3).”
Prin încheierea contestată executorul judecătoresc a stabilit suma de 40.016,90 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită în dosarul 1752/2014, din care 39.473,90 lei reprezentând onorariu iar diferența reprezentând cheltuieli de executare cu taxe de timbru și taxe pentru obținere informații și relatii, etc.
În dosarul analizat executare silită se desfășoară în modalitatea executării silite prin poprire. Creanța totală, în echivalent lei, ce se dorește a fi îndestulată este de 2.653.379,35 lei (echivalentul în lei la data de 12.09.2014, conform mențiunii din încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare). Conform pct.4 din Anexa Ordinului nr.2550/c/2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecatoresti onorariul maximal pentru creanțele in valoare de peste 100.000 lei este de 6300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței urmărite.
Așadar conform algoritmului de calcul de mai sus și raportat la valoarea in lei a creanței urmărite, executorul judecătoresc a stabilit prin Încheierea din 08.10.2014 în acest dosar de executare onorariul maxim ce putea fi perceput conform legii, la care a adăugat TVA.
Analizând (exclusiv cu titlu de termen de comparație, pentru a aprecia asupra caracterului rezonabil și justificat) Încheierea din dosarul nr.1753/2014 în care executorul judecătoresc efectuează acte de executare silită imobiliară asupra a patru imobile ce fac obiectul garanției, instanța constată că și în acel dosar, onorariul stabilit de executorul judecătoresc se ridică la același nivel. Or, instanța apreciază că, teoretic (nici nu s-ar putea altfel decât teoretic în condițiile în care Încheierea analizată este emisă încă de la debutul procedurii de executare, pe baza unei estimări) volumul de muncă al executorului judecătoresc, în cele două dosare nu poate fi același. Actele de executare silită imobiliară asupra a patru imobile presupun pe lângă munca intelectuală a executorului și deplasări la fața locului, deplasări pentru publicații, organizarea unei licitații, etc., în timp ce executarea silită prin poprire presupune preponderent efectuarea de act scrise și comunicări.
Întrucât în cele două încheieri executorul judecătoresc a fixat același onorariu, în ciuda diferențelor pe care instrumentarea celor două dosare le presupune, instanța nu poate concluziona decât asupra faptului că executorul, a avut ca reper la fixarea onorariului, strict valoarea creanței urmărite, suma ce va fi recuperată de creditor .
Așa cum și legiuitorul a prevăzut expres în art.451 alin. 2 teza ultimă Codul de procedură civilă în cauză instanța nu are de analizat justețea onorariului practicat de executor în raport de creditor și de valoarea creanței urmărite de cel din urmă, însă nu poate fi pierdut din vedere faptul că temeiul cheltuielilor de executare silită (la fel ca și în cazul cheltuielilor de judecată) este culpa procesuală a părții (debitorul care nu a achitat de bună voie obligația stabilită în titlul executoriu și a determinat astfel angajarea de noi cheltuieli de către creditor pentru a obține satisfacerea dreptului său). Cheltuielile de judecată/executare reprezintă finalmente un prejudiciu ce trebuie acoperit și nu pot devenit „amenzi” pentru debitor.
Prin urmare având în vedere nu doar valoarea creanței ci acest element conjugat și cu criteriul volumului efectiv și complexității muncii presupusă de măsurile de executare din dosarul de executare silită analizat, luând în considerare și faptul că potrivit legii valoarea minimă a onorariului ar fi de 16.766,9 lei (fără TVA), instanța apreciază că se impune reducerea onorariului stabilit prin Încheierea din 08.10.2014 de la suma de 39.473,90 lei la suma de 21.000 lei (la care se va adauga TVA), sumă care răspunde nu numai cerinței de legalitate dar și cerinței de a fi proporțională și rezonabilă conform naturii si scopul acesteia.
Cu privire la actele de executare silită adrese de poprire emise la data de 26.01.2015 prin care s-a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate cu titlu de chirii de terții popriți pentru folosința celor două imobilului spațiu comercial situat în mun. Iași . .,251 dosar) instanța reține următoarele:
Asupra acestui imobil situat s-a solicitat încuviințarea începerii executării silite în dosarul de executare 1753/2014, cerere admisă prin Încheierea de ședință de cameră de consiliul din data de 24.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/245/2014 al Judecătoriei Iași (f.23 dosar).
Conform art.799 alin. 3 Codul de procedură civilă „ Obiectul urmăririi - (3) Urmărirea veniturilor unui imobil nu va putea fi efectuată dacă există o urmărire imobiliară asupra aceluiași imobil.”
Chiria, în general, reprezint venit adus de imobilul dat în folosință. Textul are un domeniu de aplicare limitat, este special și deci se impune a fi aplicat prioritar în raport cu dispozițiile art.622 Codul de procedură civilă, la care face trimitere în apărare intimata. Textul este de asemenea redactat in termeni imperativi. Justificarea acestei interdicții rezultă din coroborarea sa cu dispozițiile art.823 alin.1 Codul de procedură civilă care instituie o posibilitate de suspendare silită a urmăririi bunului imobil pe durata a 6 luni. Ignorarea acestei interdicții ar închide debitorului posibilitatea prevăzută de acest din urmă text de lege.
Faptul că executorul judecătoresc a optat să urmeze executare silită indirectă imobiliară într-un alt dosar de executare decât cel în care efectuează acte de executare prin oprire nu sustrage actele de urmărire asupra veniturilor imobilului prin poprire de la aplicarea acestui text de lege. Pentru motivele expuse, apărările legate de existența sau nu a raportului juridic dintre debitori si terții popriti nu mai necesită analiză, deoarece, contravenind normei prohibitive invocate de contestatori, însăși emiterea adreselor de poprire apare nelegală motiv pentru care acestea vor fi anulate în consecință.
Privitor la cheltuielile de judecată instanța va respinge ca nefondată cererea intimatei de obligare a contestatorilor la plata de cheltuieli de judecată, nefiind depusă dovada unor atari cheltuieli în dosar și totodată va lua act de faptul că reclamanții nu au înțeles să solicite cheltuieli de judecată în cadrul dosarului de față, rezervându-și posibilitatea de a le solicita eventual pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare silită formulată de contestatorii O. I. și B. (fostă O.) M. ambii cu domiciliul in mun Iași Bvd Independenței nr.9 . . jud Iași în contradictoriu cu intimata V. R. SA cu sediul în mun București ., . 10, Sector 2.
Anulează în parte încheierea nr.1/08.10.2014, de stabilire a cheltuielilor de executare silită emisă în dosarul nr.1752/2014 al B. „I. D. și S. C. I.” numai în ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc stabilit în această încheiere pe care îl reduce de la 39.473,90 lei la 26.040 lei (21.000 lei plus tva ).
Anulează adresele de înființare a popririi emise la data de 26.01.2015 în dosarul de executare silită nr.1752/2014 al B. „I. D. și S. C. I.” către terții popriți S.C. PLANT POINT S.R.L. și ..
Respinge cerere de anulare a titlului executoriu, a încheierii de încuviințare a executării silite și a executării silite însăși ca neîntemeiată.
Constată că reclamanții contestatori și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Respinge cererea pârâtei-intimate de obligare a contestatorilor la plata de cheltuieli de judecată .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 07.04.2015.
Președinte, C. E. D. | ||
Grefier, D. V. |
Red/teh/ced/30.07.2015,4ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4891/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 4895/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
