Obligaţie de a face. Sentința nr. 3609/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3609/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 3609/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 3609/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I.
Grefier C. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. V. (F. TANU) in contradictoriu cu pârâta V. R. SA, având ca obiect obligație de a face restituire comision de risc; constatare clauză abuzivă; constatare nulitate absolută produse de bancă; Legea nr.193/2000.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 25.02.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 04.03.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr._, reclamanta P. V. (fosta Tanu) a solicitat in contradictoriu cu parata . si SUCURSALA IASI constatarea nulitatii clauzelor prevazute in articolele 3 lit. d, 5 lit. a si 3 pct. 3.5 din conventia de credit nr._/01.10.2007, ca fiind abuzive, obligarea paratei la restituirea comisionului de risc achitat si calculat pe ultimii trei ani anterior introducerii actiunii si pana la eliminarea acestui comision din conventie, constatarea nulitatii absolute propuse de banca, aferente contractului de credit, iar in subsidiar, constatarea nulitatii relative a actelor aditionale propuse de banca aferente conventiei de credit, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamanta arata ca, a incheiat cu parata contractul de credit nr._/01.10.2007, acesta fiindu-i prezentat doar la momentul semnarii, fara a i se da posibilitatea studierii conventiei, iar subsecvent acestui contract nu au mai fost incheiate acte aditionale intrucat le-a refuzat.
Reclamanta mai arata ca, nu a negociat clauzele contractuale cu banca pentru ca nu i s-a dat aceasta posibilitate, contractul prin care i s-a acordat imprumutul fiind unul standard, iar comisionul de risc a fost introdus de banca mascat, fara a-l defini in mod clar si evitand plasarea lui la capitolul unde sunt prevazute obligatiile de rambursare a creditului.
In drept, au fost invocate disp. art. 1 al. 1, art. 3, 4, 6 si urm. din Legea 193/2000.
In sustinerea cererii au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Legal citata, parata a formulat intampinare prin care a aratat faptul ca reclamanta nu isi dovedeste legitimarea activa procesuala intrucat nu a depus nici un inscris cu care sa faca dovada ca este una si aceeasi persoana cu Tanu V.. De asemenea, a aratat ca Sucursala Iasi a . nu are capacitate procesuala de folosinta si ca este necsar ca reclamanta sa isi precizeze cererea, iar pe fond, a solicitat respingerea actiunii, atata timp cat aceasta vizeaza invalidarea ca abuzive a unor clauze ce definesc pretul contractului clar si inteligibil exprimat.
In drept, au fost invocate disp. art. 115 C.pr.civ.
Parata a depus precizari la intampinare prin care a aratat ca intelege sa invoce exceptia nulitatii cererii pentru lipsa de pretuire cu privire la capatul de cerere privind comisionul de risc, exceptia lipsei caliatii procesuale active a reclamantei, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a .-SUCURSALA IASI si exceptia lipsei de interes cu privire la clauza de la art. 3 lit. d din conventie.
In sedinta publica din data de 27.09.2013, parata a aratat faptul ca nu mai insista in sustinerea exceptiei nulitatii cererii pentru lipsa de pretuire cu privire la capatul de cerere privind comisionul de risc si nici in sustinerea exceptiei lipsei caliatii procesuale active a reclamantei.
In sedinta publica din data de 11.10.2013, instanta a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei .-SUCURSALA IASI, a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si a unit cu fondul cauzei exceptia lipsei de interes, cu motivarea aratatat in incheierea de sedinta de la acea data.
Reclamanta a depus precizari la actiune, prin care a aratat faptul ca solicita constatarea nulitatii absolute a actelor aditionale propuse de banca la conventia de credit sau a nulitatii relative a acestora, in masura in care aceste acte exista, motivat de lipsa consimtamantului sau exteriorizat, respectiv refuzul si nesemnarea acestora cat si pentru nerespectarea incheierii valabile in forma scrisa.
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriu.
Potrivit disp. art. 137 C.pr.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului asupra exceptiei lipsei de interes, instanta retine faptul ca aceasta a fost invocata raportat la capătul de cerere prin care se solicita constatarea caracterului abuziv al clauzei 3lit.d din conventie, motivat de faptul că Banca a decis modificarea art.3 lit.d din conventie prin propunerea de acte aditionale clientilor, in care se precizează in mod concret si expres ca rata dobânzii curente se calculează in functie de indicele de referință corespunzător.
Din actele depuse la dosar nu rezultă insă modificarea clauzei criticate, astfel incât aceasta cerere să ramână fără obiect, motiv pentru care instanta va respinge aceasta exceptie, invocata de parata.
Analizând actele si lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanta retine următoarele:
Reclamanta a încheiat cu pârâta S.C. VQLKSBANK R. SA. convenția de credit nr. nr._/01.10.2007 pentru un împrumut în valoare de_ CHF, pentru o perioadă de creditare de 300 luni, în cauză solicitând constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale incluse in art. 3 lit. d din Condițiile Speciale, art.5 lit.a din conditiile speciale ale conventiei si art. 3 pct. 3.5 din conditii generale.
Raporturile contractuale dintre reclamanta și pârâta V. ROMANIA SA intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant (pârâta) și consumatori (reclamantii), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din acest act normativ.
Astfel, art. 2 al. 1 din Legea 193/2000, stabilește că prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intrã sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
De asemenea art. 1 al. 3 din actul normativ menționat dispune că se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
În cauză, o primă clauză criticată de reclamantă ca având caracter abuziv este cea prevăzută la pct. 3 lit. d din „Condițiile speciale" ale convenției de credit nr._/01.10.2007.
Această clauză se referă la „data ajustării dobânzii" și are următorul conținut: Data ajustării dobânzii: "Banca isi rezerva dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente in cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetara comunicând împrumutatului noua structura a ratei dobânzii; rata dobânzii astfel modificata se aplica de la data comunicării."
Analizând această clauză instanța constată că pârâta ., fără a negocia direct cu reclamanta, și-a rezervat dreptul de a revizui rata dobânzii curente, în cazul unor schimbări pe piața monetară printr-o clauză care instituie avantaje pentru pârâtă, permițându-i să majoreze dobânda arbitrar, fapt ce determină o încălcare evidentă a intereselor economice ale împrumutatei, aceasta fiind determinată a achita o sumă mai mare de bani decât cea stabilită inițial prin creșterea ratei împrumutului de rambursat.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei în sensul că această clauză este exclusă controlului privind caracterul abuziv.
Astfel, art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE și art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nu înlătură de la controlul caracterului abuziv orice clauză privind prețul, ci fac trimitere la adecvarea dintre preț și valoarea prestației, respectiv serviciile ori produsele oferite în schimb, precum și la condiția ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la preț să fie exprimată în mod clar și inteligibil.
Instanța reține însă că astfel cum a fost inserată în convenția de credit clauza referitoare la posibilitatea unilaterală a băncii de a revizui rata dobânzii este doar o parte a costului contractului.
Posibilitatea rezervată de pârâtă ca în cazul unor schimbări semnificative pe piața monetară, să poată modifica unilateral rata dobânzii, nu poate fi acceptată, deoarece scindarea costului contractului induce ideea unor rațiuni diferite de percepere a componentelor prețului, ce ar fi trebuit aduse la cunoștința reclamantei la momentul încheierii convenției, printr-o informare corectă, completă și precisă a împrumutatei cu privire la data și modul de ajustare a dobânzii cunoscute .
Clauza care dă dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda nu este raportată la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind menționat generic, fiind de netăgăduit ca piața financiară evoluează diferit în funcție de indicele la care se raportează.
Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă și dacă era necesară și proporțională prin raportare la obligațiile reciproce.
Prin necircumstanțierea în nici un mod a elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lăsând practic la libera sa apreciere majorarea dobânzii, această clauză încalcă prevederile legale incidente în materie, fiind de natură să îl prejudicieze pe consumator.
Potrivit art. 4 alin. 1,2 din Legea nr. 193/2000, o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea însãși sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților. O clauzã contractualã va fi consideratã ca nefiind negociatã direct cu consumatorul dacã aceasta a fost stabilitã fãrã a da posibilitate consumatorului sã influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000 prevede, de asemenea, că dacã un comerciant pretinde cã o clauzã standard preformulatã a fost negociatã direct cu consumatorul, este de datoria lui sã prezinte probe în acest sens, pârâta însă nu a dovedit că ar fi procedat la o informare completă și la o identificare în funcție de elemente obiective a clauzei inserate la art. 3 lit. d din conditiile speciale din contract.
Pentru motivele expuse, instanța urmează a constata nulitatea absolută partială a conventiei de credit, în ceea ce priveste această clauză .
A mai solicitat reclamanta invalidarea clauzei 5 lit.a din conditiile speciale ale conventiei si art. 3 pct. 3.5 din conditii generale,privind comisionul de risc, in cuantum de 0,19 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar in zile de scadentă ,pe toata perioada de derulare a conventiei.
Încheierea contractului de credit s-a facut prin instituirea unei garantii reale imobiliare ( ipoteca) de rang 1 in favoarea bancii, asupra imobilului situat in extravilanul extins al satului Goruni, ., aflat in proprietatea imprumutatei.
Clauza de la art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale Convenției de credit si cea de la art. 3 pct. 3.5 din conditii generale au ca obiect stabilirea unui comision, așadar a unui element component al costului creditului, ceea ce, aparent, ar plasa aceste clauze sub incidența art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și, deci, aceste clauze nu ar putea fi supusă controlului privind caracterul abuziv. Trebuie însă observat faptul că nici art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, nici art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nu exclud automat și nediferențiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, ci fac referire la adecvarea dintre preț și serviciile sau produsele oferinte în schimb (fiind necesar să existe o contraprestație corespunzătoare prețului perceput), precum și la necesitatea ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la preț să fie exprimată în mod clar și inteligibil. Or, în prezenta cauză, clauzele referitoare la comisionul de risc sunt doar o parte a costului contractului; partea cea mai importantă a costului contractului este dată de dobânda la credit, la care se adaugă o . comisioane, printre care și cel de risc.
Secțiunea 3, intitulată „Costuri” din condițiile generale ale convenției de credit, la art. 3.5, definește comisionul de risc ca fiind acel comision perceput pentru punerea la dispoziție a creditului, definiție care este identică în substanță cu cea oferită de art. 3.1 cu privire la dobânda curentă. Nici o altă prevedere contractuală, fie ea din Condițiile generale sau speciale, nu oferă alte informații cu privire la destinația comisionului de risc, justificarea acestuia.
În consecință, se constată că pentru același serviciu (acordarea creditului) se percep două costuri, fără ca distincția dintre aceste costuri să fie exprimată în mod clar și inteligibil, așa cum cer art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE și art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000. Perspectiva din care simpla determinare a prețului, sub forma unui procent din soldul creditului, ar reprezenta o exprimare clară și inteligibilă a clauzei referitoare la preț nu poate fi primită, întrucât scindarea costului contractului induce ideea unor rațiuni diferite de percepere a componentelor prețului, ce trebuie cunoscute de cocontractant, trebuie să fie transparente, condiție ce nu e îndeplinită în speță.
De altfel, în preambulul Directivei 93/13/CEE se menționează că, deși aprecierea caracterului abuziv nu se efectuează asupra raportului calitate/preț al bunurilor sau serviciilor furnizate, totuși acest raport poate fi luat în considerare la aprecierea corectitudinii altor clauze. Această declarație va fi interpretată de instanță, raportat la situația din prezenta cauză, în sensul că, întrucât, cel puțin aparent, pentru același serviciu sunt percepute două costuri, poate fi analizat caracterul eventual abuziv al unuia dintre ele, prin prisma perceperii, deja, a celuilalt cost. De asemenea, prevederea mai multor clauze având ca obiect costuri diferite percepute pentru același serviciu aduce în discuție problema existenței unei veritabile contraprestații pentru unele dintre aceste costuri, în speță comisionul de risc, aspect ce va fi analizat însă cu prilejul examinării cerinței bunei credințe în stipularea clauzei cenzurate.
In aceste conditii, poate fi analizat caracterul eventual abuziv al clauzei de la art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale Convenției de credit si de la art. 3 pct. 3.5 din conditii generale, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 193/2000.
Clauzele privind comisionul de risc au fost deja prevăzute, în mod imperativ, în Condițiile speciale si generale ale convenției. Pârâta nu a făcut o probă a negocierii acestor clauze, astfel că instanta constată îndeplinită condiția lipsei de negociere a clauzelor privind comisionul de risc.
În condițiile în care însăși destinația comisionului de risc nu a fost clarificată în contract, din prevederile contractuale rezultând că el ar avea același rol ca și dobânda (respectiv remunerarea pârâtei pentru acordarea creditului), iar funcția acestui comision nu a fost explicată de pârâtă prin conventie, nefiind vorba de o funcție evidentă și uzuală, precum cea a dobânzii, era aproape imposibil pentru un consumator diligent, dar fără cunoștințe de specialitate în domeniu, să poată negocia acest comision, al cărui rol și mod de funcționare nu-i era cunoscut.
Pentru acest considerente, fiind probat prin cele retinute si dezechilibrul semnificativ creat între părti, în detrimentul consumatorului, prin inserarea acestor clauze în contract, instanța apreciază că se impune constatarea nulității clauzelor înscrise la pct. 5 lit. a si 3 pct. 3.5 din convenția de credit, privind comisionul de risc, ca fiind abuzive.
Cu privire la cererea reclamantei privind restituirea comisionului de risc, instanta retine că, deși conventia de credit este un contract cu executare succesivă, doctrina si practica au subliniat în nenumărate rânduri că în cazul unor astfel de contracte se aplică exceptia de la efectul retroactiv si de la principiul repunerii în situatia anterioară, nulitatea producându-si efecte numai pentru viitor doar atunci când există o imposibilitate obiectivă a restabilirii în natură a situatiei anterioare (de exemplu, contract de închiriere, contract de întretinere executat partial). În cazul unei conventii de credit, este evident că există posibilitatea restabilirii în natură a situatiei anterioare, dat fiind că este vorba de restituirea unor sume de bani (de către bancă ori de către consumator, după caz).
F. de cele expuse, instanta va obliga parata sa restituie reclamantei comisionul de risc aplicat lunar la soldul creditului, calculat incepand cu data de 25.01.2010 si pana la data eliminarii comisionului de risc din conventia de credit, calculat la cursul BNR din ziua platii.
Referitor la cererea privind contatarea nulitatii actelor aditionale propuse de banca, instanta o va respinge, avand in vedere faptul ca nu se poate aprecia asupra valabilitatii unor acte juridice in lipsa acestora, neexistand nici o dovada ca ele ar exista si nici ca ar fi fost incheiate cu nerespectarea prevederilor legale.
Cat priveste actul aditional nr. 1/27.08.2010, depus de catre parata la dosarul cauzei, instanta constata faptul ca acesta a fost intocmit de catre parata in vederea respectarii dispozitiilor OUG 50/2010, astfel cum erau acestea in vigoare, neexistand nici un motiv de anulare a acestui act aditional.
F. de cele expuse, instanta va respinge exceptia lipsei de interes, invocata de parata, va admite in parte actiunea formulata, astfel cum a fost precizata, va constata nulitatea clauzelor prevazute in articolele 3 lit. d, 5 lit. a si 3 pct. 3.5 din conventia de credit nr._/01.10.2007, ca fiind abuzive, va obliga pârâta sa restituie reclamantei comisionul de risc, calculat incepand cu data de 25.01.2010 si pana la data eliminarii comisionului de risc din conventia de credit nr._/01.10.2007, calculat la cursul BNR din ziua platii si va respinge cererea reclamantei privind constatarea nulitatii actelor aditionale propuse de banca, ca nefondata.
In temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., instanta va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecata constand in onorariu avocat si va respinge cererea paratei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia lipsei de interes, invocata de parata.
Admite in parte actiunea, astfel cum a fost precizata, formulata de reclamanta P. V. (fosta Tanu) cu domiciliul procedural ales in Iași, . și Sfânt nr. 4, parter, jud. Iași in contradictoriu cu pârâta V. ROMANIA SA, cu sediul in București, sector 2, ..171.
Constată nulitatea clauzelor prevazute in articolele 3 lit. d, 5 lit. a si 3 pct. 3.5 din conventia de credit nr._/01.10.2007, ca fiind abuzive.
Obligă pârâta V. ROMANIA SA sa restituie reclamantei comisionul de risc, calculat incepand cu data de 25.01.2010 si pana la data eliminarii comisionului de risc din conventia de credit nr._/01.10.2007, calculat la cursul BNR din ziua platii.
Respinge cererea reclamantei privind constatarea nulitatii actelor aditionale propuse de banca, ca nefondata.
Obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecata constand in onorariu avocat.
Respinge cererea paratei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
Cu apel in termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac urmand a fi depusa la Judecatoria Iasi.
Pronuntata in sedinta publica azi, 11.03.2015.
Președinte,Grefier,
I. A. A. C.
Red. / tehnored. I.A. / 4ex / 14.07.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 3610/2015. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 3620/2015.... → |
|---|
