Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3621/2015. Judecătoria IAŞI

Analizând excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă, instanța în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia “instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe, ori după caz, cercetarea în fond a cauzei”, reține următoarele:

Potrivit art. 1,7,8,11 și 21 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și art. 1903 -1904 Cod civil, drepturile de creanță, indiferent de izvorul lor sunt supuse prescripției extinctive, care este, potrivit art. 3 din decretul menționat mai sus, un termen general de 3 ani și care începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.

Art. 1 din Decretul 167/1958, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A.. 2 stabilește că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.” Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani”.

Sub aspectul aplicării legii în timp, instanța reține că potrivit art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, „Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit. „Prin urmare, prescripția urmează regimul instituit de Decretul nr. 167/1958.

În prezenta cauzainstanța constată că sumele solicitate cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei mai 2012 - mai 2014 au fost calculate în temeiul clauzei penale din convenția de facturare individuală a energie termice încheiată între părți. În contextul în care acțiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul judecătoriei Iași la data de 02 iulie 2014, iar facturile au fost emise începând cu data de 21 mai 2012, instanța apreciază că nu s-a împlinit termenul de 3 ani prevăzut pentru prescripția dreptului material la acțiune. Față de cele reținute, instanța va respinge excepția invocată, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei analizând probele administrate în cauză prin raportare la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:

În fapt, între reclamanta S.C. C. S.A. și ASOCIAȚIA DE P. PT 6 SOCOLA s-au stabilit raporturi contractuale, prin încheierea contractul de furnizare a energiei termice nr. 1203 din 29.10.2007, având ca obiect furnizarea energiei termice. Potrivit art. 9 punctul 3 din contract, pârâta și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de către furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței (15 zile de la data emiterii) atrage majorări de întârziere stabilite conform reglementărilor în vigoare (art. 21 alin. 3).

În executarea contractului, reclamanta a emis în perioada mai 2012 - mai 2014 facturile fiscale anexate la dosar în copie la filele 176-190, facturi care reprezintă penalități calculate pentru neplata la scadență a unor facturi scadente în perioada februarie 2011 - decembrie 2011.

Din situația de fapt reținută anterior, având în vedere faptul că pârâta nu a contestat existența raporturilor contractuale și îndeplinirea obligațiilor de către reclamantă, reiese faptul că S.C. C. S.A. a dovedit existența raporturilor juridice între părți, generatoare de drepturi și obligații reciproce pentru acestea, convenția încheiată în acest sens având putere de lege. Pârâta a invocat modul în care au fost calculate aceste penalități de întârziere.

Instanța apreciază ca fiind întemeiate susținerile pârâtei, din înscrisurile atașate la dosar neputându-se calcula valoare penalităților de întârziere, în contextul în care parte din facturile fiscale pentru care au fost calculate aceste penalități au fost emise cu trei ani înainte de 01 iulie 2011. Așadar pentru facturile scadente înainte de data de 01.07.2011 fiind împlinit termenul de prescripție, instanța nu poate obliga pârâta la plata penalităților acestor facturi în contextul în care, aceste penalități sunt accesorii unor obligații principale care sunt prescrise. Reclamanta nu a atașat la dosar detaliat modalitatea de calcul a penalităților, dovezi privind plățile efectuate, numărul zilelor de întârziere, valoarea rămasă neachitată, pentru a putea calcula valoare penalităților facturate în sarcina pârâtei, motiv pentru care apreciază apărările acesteia ca fiind întemeiate.

Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente perioadei mai 2012 - mai 2014.

În ceea ce privește cererile accesorii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Făcând aplicarea dispozițiilor legale instanța va respinge ambele cereri, pârâta căzând în pretenții, iar reclamanta nefăcând dovada unor astfel de cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Respinge pentru autoritate de lucru judecat acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, .. 25, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO40BRDE240SV_ deschis la BRD Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. ., .> cod fiscal_, cu sediul în Iași, ., ., cu privire la suma de 25.534,20 lei, contravaloarea energiei termice aferente perioadei decembrie 2010 - octombrie 2011 și suma de 58.824,74 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 - aprilie 2012.