Plângere contravenţională. Sentința nr. 1437/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1437/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 28031/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. C.
GREFIER M. P.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1437/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent H. E. V. și pe intimat I. IAȘI-BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contraventionala .
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 28.01.2015, încheierea de ședință de la aceea dată făcând parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când instanța, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.07.2014 sub număr de dosar_, petentul H. E. V. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.07.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, solicitând anularea acestuia.
În fapt, petentul a arătat că cele menționate în procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției nu corespund realității, pietonul se afla în traversare pe banda întâi în timp ce autoturismul se deplasa pe banda a treia, neavând astfel obligația de a acorda prioritate.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. 195/2002 și O.G. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001, fapta fiind dovedită cu planșele fotografice anexate și înregistrarea video.
Au fost depuse la dosarul cauzei de către intimat următoarele: raportul agentului constatator, suportul optic cu înregistrarea video.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și înregistrarea video.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/16.07.2014, petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului petentului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru faptul că pe data de 16.07.2014, ora 10:08, pe ., ar fi fost condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, fără a acorda prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3, lit. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Conform art. 100 alin. 3 lit. b constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese, petentul necriticându-l pe motive de nelegalitate.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 republicată și actualizată privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și punctele de penalizare ori suspendarea exercițiului dreptului de a conduce (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea astfel cum rezultă din analiza procesului-verbal contestat. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Fapta contravențională reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat a fost constată în mod nemijlocit și direct de către agentul constatator prin propriile simțuri, făcând astfel dovada până la proba contrară. Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană (cauzele Salabiaku contra Franței - Hotărârea din_ ) a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentului asigurându-i-se dreptul de administra probe contrare celor reținute de către agentul constatator.
Analizând înregistrarea video administrată în prezenta cauză, instanța constată că la ora 16:08:21, cadrul 0228, petentul nu a acordat prioritate unui pieton aflat în traversarea trecerii, pe cea de a treia bandă pe același sens de mers cu cel al petentului. Totodată, instanța constată din imaginea video faptul că petentul a fost nevoit să se oprească din traversarea zebrei, întrucât autovehiculul condus de către petent și-a continuat deplasarea fără a-i acorda prioritate, cadrul 0352, ora 16:08:24, numărul de înmatriculare al autoturismului fiind clar identificat la 16:08:29.
Apărările petentului referitoare la lipsa întrunirii elementelor constitutive ale contravenției indicate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu pot fi reținute de către instanță având în vedere dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 citate mai sus, potrivit cărora constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului, și nu pe banda de circulație a autovehiculului.
Având în vedere probele administrate, instanța constată că fapta petentului a fost dovedită, prezumția de nevinovăție fiind înlăturată.
Sancțiunile aplicate contravenientului se încadrează în limitele prevăzute de OUG nr. 195/2002. Aceste sancțiuni sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, petentul aducând atingere relațiilor sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice.
Întrucât fapta descrisă întrunește conținutul constitutiv al contravenției menționate în procesul-verbal contestat, iar sancțiunile aplicate sunt legale și temeinice, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul H. E. V., având CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., jud. Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.07.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, având C.F._, cu sediul în Iași, ..6, Jud. Iași, ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.02.2015
Președinte, Grefier,
I.C.M.P.
Red./Tehnored. I.C
4 ex. /03.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2088/2015.... | Grăniţuire. Sentința nr. 2760/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
