Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 14984/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 14 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - C. E.
Grefier - I. A.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind petentul V. L. și intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRU DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICA - CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională ., nr._.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 04.12.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.07.2015 sub nr._, petentul V. L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 06.07.2015 încheiat de către un agent din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii petentul a invocat faptul că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută deoarece nu conține semnătura olografă a agentului constatator, fiind încălcate dispozițiile art. 17 din OG 2/2001. Totodată, susține că procesul-verbal de sancționare este nul deoarece nu conține semnătura unui martor asistent.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 de lei taxă judiciară de timbru conform art. 19 din OUG 80/2013 și a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG 2/2001.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, acesta a arătat faptul că procesul-verbal contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, autoturismul aparținând petentului nedeținând la data constatării contravenției o rovinietă valabilă; dar și faptul că procesul-verbal poartă semnătura olografă a agentului constatator.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Legea 455/2001 și Ordinul M.T.I. nr. 611/2015.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei următoarele: copie C.I. petent, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 06.07.2015, certificat de înmatriculare, bon fiscal, rovinietă, bon tahograf, autorizație de control, dovadă de comunicare proces-verbal, planșă foto.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 06.07.2015 a fost întocmit procesul-verbal ., nr._ (fila 9), prin care s-a constat faptul că autoturismul, categoria C, având numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat, la data de 18.02.2015, locul DN 28 km 60+250 m Lețcani, județul Iași, fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută și sancționată de art. 8 din OG 15/2002.
Conform art. 8, alin. 1 din OG 15/2002: fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, instanța constată faptul că petentul susține că procesul-verbal este lovit de nulitate ca urmare a faptului că nu poartă semnătura olografă a agentului constatator.
Conform art. 17 din OG 2/2001: „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu”. Lipsa oricărui element din cele anterior indicate atrage de drept nulitatea absolută a procesului-verbal, independent de probarea existenței unei vătămări din partea persoanei sancționate. Așa cum se poate observa, printre elementele indicate de textul de lege se află și semnătura agentului constatator.
Mai mult de atât, conform deciziei ICCJ nr. 6/16.02.2015 asupra recursului în interesul legii pe problema semnăturii electronice în materie contravențională, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4, pct. 1-4 și art. 7 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8, alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9, alin. 1, lit. a, alin. 2 și alin. 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Așadar, pentru a corespunde dispozițiilor legale, un proces-verbal întocmit și transmis pe suport hârtie trebuie să poarte în mod obligatoriu semnătura olografă a agentului constatator.
Ori, cercetând procesul-verbal contestat în prezenta cauză instanța constată că acesta poartă semnătura olografă a agentului constatator, respectând astfel dispozițiile art. 17 din OG 2/2001. Instanța nu își poate însuși susținerea petentului conform căreia semnătura de pe actul analizat este una electronică, întrucât conform art. 4 din Legea 455/2001: „semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare”; ori nu acesta este cazul în speța de față. Din contră, procesul-verbal poartă o semnătură olografă a agentului constatator, simpla împrejurare că exemplarul transmis petentului nu este originalul neschimbând situația.
Cu privire la acest din urmă aspect, respectiv faptul că petentului i s-a transmis o copie a procesului-verbal și nu originalul, astfel că acesta este lovit de nulitate absolută, instanța reține incidența dispozițiilor art. 26, alin. 1 și 3 din OG 2/2001, conform cărora: „dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire. În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult două luni de la data încheierii”. Așadar, comunicarea unei copii a procesului-verbal către petent este de natură a respecta exigențele legale.
În ceea ce privește lipsa semnăturii martorului asistent, instanța constată că procesul-verbal contestat în cauză se întocmește conform dispozițiilor art. 9 din OG 15/2002: constatarea contravențiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, consemnându-se aceasta în procesul - verbal de constatare a contravenției. Acest act normativ, ce reprezintă norma specială în materie, nu reglementează necesitatea semnării procesului-verbal de către un martor asistent. Ȋn orice caz, lipsa semnăturii martorului asistent, reprezintă un caz de nulitate relativă, condiționat de existența unei vătămări, vătămare care nu este reprezentată de amenda aplicată petentului, aceasta fiind o sancțiune contravențională și nu o vătămare, care să fie de natură să atragă anularea procesului verbal. Aceasta trebuie să fie o vătămare care să afecteze drepturile procesuale ale petentului, și să îl pună pe acesta în imposibilitatea de a se apăra în mod eficient în cadrul procesului. Or, în speță, nesemnarea procesului verbal de un martor asistent nu îl afectează în niciun fel pe petent în exercitarea drepturilor sale procesuale, în măsura în care toate apărările sale sunt analizate prin prezenta procedură.
Având în vedere cele de mai sus, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât procesul verbal . nr._/06.07.2015 este legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina petentului să răstoarne această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, raportat la modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10, alin. 1 și art. 249, alin. 1 din Codul de procedură civilă.
A conferi relevanță probatorie unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci reprezintă tocmai o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6, par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, în jurisprudența sa în materie contravențională, Curtea Europeană nu a statuat că procesul-verbal de constatare a contravenției ar fi lipsit de orice putere probatorie sau că organele administrative ar avea obligația ca pe lângă constatările personale, să prezinte și alte probe din care să rezulte vinovăția persoanei sancționate.
O asemenea interpretare, ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale de gravitate redusă, dar numeroase.
Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate și are forță probantă prin el însuși, cât timp petentul nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Ceea ce este imperios necesar constă în acordarea contravenientului a unor garanții suficiente pentru respectarea dreptului la apărare. În dreptul nostru, aceste garanții sunt recunoscute și acordate prin reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și prin posibilitatea de a proba contra împrejurărilor constatate.
Cele constatate prin procesul-verbal contestat, faptul că autoturismul aparținând petentului, având numărul de înmatriculare IS-08-czx, se afla în data de 18.02.2015, în locul DN 28 km 60+250 m Lețcani, jud. Iași, sunt confirmate de imaginile surprinse cu camera video, folosită în vederea recunoașterii automate a numerelor de înmatriculare (filele 25-26).
Pe de altă parte, instanța constată că petentul a invocat faptul că deținea o rovinietă valabilă pentru autoturismul său la data de 18.02.2015, depunând în acest sens un bon fiscal și rovinieta (filele 12-13). Cu toate acestea, instanța constată faptul că aceste înscrisuri depuse de petent sunt ilizibile, neputându-se descifra numărul de înmatriculare al autoturismului pentru care a fost achitată rovinieta. Ori, în măsura în care petentul dorește a proba o anumită situație de fapt prin intermediul unor înscrisuri, are obligația de a depune aceste înscrisuri în original sau o copie, certificată conform cu originalul, lizibilă.
Ȋn orice caz, instanța observă că de pe bonul fiscal depus la dosar se poate observa data eliberării acestuia, respectiv 20.02.2014. Ȋnsă, față de împrejrarea că autoturismul petentului este unul ce face parte din categoria C, pentru care cuantumul rovinietei pentru 12 luni este echivalent cu 320 lei (conform anexei la OG 15/2002), iar valoarea bonului este de 126,24 lei, instanța va concluziona că rovinieta achiziționată la data de 20.02.2014 nu avea valabilitatea de un an de zile, așa cum susține petentul.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34, alin. 1 raportat la art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constatată că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În consecință, nu se impune înlocuirea sancțiunii amnezii cu avertismentul.
Față de toate acestea, instanța apreciază că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea normelor legale, fiind legal și temeinic și va respinge plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. L., CNP_, cu domiciliul în P. Iloaiei, ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, Bld. I. M., nr. 401A, sector 6, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.07.2015.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac a apelului se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2015.
Președinte, Grefier,
E. C. A. I.
Red./Tehn. Jud. E.C.
4 ex/11.01.2016
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
