Plângere contravenţională. Sentința nr. 4192/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4192/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 4192/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4192
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul D. C. și pe intimata POLIȚIA L. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la strigarea cauzei la ordine, raportat și la disp. art. 215 Cod procedură civilă, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pentru acest termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată se constată că petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către intimat.
Instanța, având în vedere prevederile art. 131 din Noul Cod procedură civilă, procedând la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, constată că Judecătoria Iași este competentă a soluționa prezenta cauză conform art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Instanța, raportat la dispozițiile art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, apreciază ca nu se impune stabilirea unei durate estimative pentru cercetarea procesului.
Instanța constată că proba cu înscrisuri solicitată de petent prin cererea de chemare in judecată și cu planșe foto și înscrisuri solicitată de intimată, este utilă și pertinentă soluționării cauzei și față de dispozițiilor art. 255 alin.1 Cod de procedură civilă o apreciază ca admisibilă, motiv pentru care, în baza art. 258 Cod de procedură civilă urmează a o încuviința.
Constată administrate probele, înscrisurile fiind atașate la dosarul cauzei.
Totodată, constatând cauza în stare de judecată, având în vedere că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare, față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsa părților.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul D. C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.10.2014 de către intimata Poliția L. Iași, prin care a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei contravenționale constând în aceea că la data de 07.10.2014, ora 12,50 a staționat neregulamentar cu autoturismul, cu număr de înmatriculare_, pe ., în stația de taxi de la M., în zona de acțiunea a indicatorului cu semnificația „oprirea interzisă” .
Plângerea a fost legal timbrată.
În motivarea plângerii petentul a susținut că în acel loc nu exista indicator cu semnificația „oprire interzisă”, ci doar semn cu oprirea interzisă, stația de taxi și parcare longitudinală, nu exista panou adițional la semnul de oprire interzisă care să permită ridicarea mașinii, nu exista vreo pericol pentru circulație. Totodată a mai arătat petentul că procedura de ridicare a mașinii s-a efectuat anterior întocmirii procesului-verbal de contravenție.
Petentul nu a indicat temeiul de drept al plângerii.
Alăturat plângerii a depus copia procesului-verbal contestat și planșe foto.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal fiind legal și temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Alăturat întâmpinării intimata a depus planșa fotografică și dovada comunicării actului sancționator către petent.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care reiterează faptul că actul sancționator este lovit de nulitate și că nu există cadrul legal pentru ridicarea autovehiculului.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.10.2014 de către intimata Poliția L. Iași petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei contravenționale constând în aceea că la data de 07.10.2014, ora 12,50 a staționat neregulamentar cu autoturismul, cu număr de înmatriculare_, pe ., în stația de taxi de la M., în zona de acțiunea a indicatorului cu semnificația „oprirea interzisă”.
Verificând, potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale imperative incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută enumerate de art.17 din O.G. 2/2001 și care ar putea fi invocate din oficiu.
Petentul a menționat ca motiv de nelegalitate întocmirea procesului-verbal la o zi după constatarea faptei pe care o săvârșise, fără a indica însă ce dispoziție legală ar fi fost încălcată din cauza acestei maniere de a proceda a agentului intimatei.
Deși o astfel de dispoziție legală nu există, o problemă ar putea să fie ridicată din perspectiva caracterului aparent accesoriu pe care îl are operațiunea de ridicare a autoturismului care încurcă circulația, fiind staționat în loc nepermis. Mai exact, s-ar putea susține că acest aspect ar presupune în mod logic că mai întâi trebuie întocmit actul prin care se constată contravenția și abia apoi actul prin care este aplicată măsura accesorie, deoarece actul constatator al ridicării autoturismului ar fi fără fundament dacă nu s-ar proceda astfel.
Altminteri, din perspectiva raportului între momentul săvârșirii și cel al aplicării sancțiunii, este aplicabil doar art.13 alin.1 din OG 2/2001, conform căruia "aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei". În mod evident, acest text a fost respectat.
Pentru a analiza problema ridicată cu două paragrafe mai sus, trebuie pornit de la sediul materiei, măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar fiind reglementată, cu titlu general, în art. 64 și art.97 alin.1 lit. d OUG 195/2002.
Potrivit primul text, poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de catre administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, dupa caz. Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului stationat neregulamentar se suporta de catre detinatorul acestuia. Ridicarea vehiculelor dispusa de politia rutieră în condițiile prevăzute la alin.1 se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.
Din cel de-al doilea text rezultă că "în cazurile prevazute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.".
În mod evident, cele două texte trebuie să fie coroborate, pe baza lor putându-se stabili că polițistul rutier poate aplica această măsură atunci când constată că un autoturism este staționat neregulamentar, deoarece art.64 reglementează singura "situație prevăzută de prezenta ordonanță" în care se face referire la ridicarea autoturismului și se indică o situație în care această măsură trebuie dispusă. Singurul alt text care face referire la această măsură este art.128 alin.1 lit.g, care însă o enumeră ca fiind una dintre atribuțiile în materie ale autorităților publice locale, nereglementând un caz special de aplicare a măsurii.
Secțiunea privind măsurile tehnico-administrative din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 (HG 1391/2006) nu face însă referire și la măsura ridicării autoturismului, ci doar la celelalte trei măsuri enumerate de art.97 alin.1 OUG 195/2002.
Potrivit art.7 lit.h din legea 155/2010, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar. Acest text răspunde și unul alt argument folosit de petent în plângere. Astfel, nefiind contestată calitatea de polițist local a agentului constatator în sine, nu apare ca fiind necesară depunerea ordinului de serviciu, nicio dispoziție legală necondiționând abilitarea polițistului local de a constata astfel de contravenții de emiterea cu titlu suplimentar a unui ordin de serviciu de către superiorii săi ierarhici. De altfel, petentul nici nu a pretins că ar exista o asemenea dispoziție legală.
H.C.L. Iași 107/2005 reglementează domeniul ridicării autovehiculelor parcate neregulamentar, cap. II lit. g stabilind și procedura aferentă, care a fost respectată în speță, ținând cont că a fost identificat și fotografiat vehiculul etc..
Prin urmare, niciuna dintre aceste dispoziții nu stabilește imperativul întocmirii cu prioritate a procesului-verbal de contravenție (sau măcar imperativul întocmirii lui pur și simplu, dar nu se impune vreo analiză din acest punct de vedere, de vreme ce în speță actul a fost întocmit), iar petentul nu a indicat o altă dispoziție aplicabilă și din care s-ar deduce o asemenea obligație pentru autoritățile implicate. De altfel, considerentele de ordin practic care stau la baza reglementării acestei măsuri administrative nici nu sunt compatibile cu un asemenea imperativ, în condițiile în care operațiunile poliției în scopul fluidizării traficului pot presupune multiple ridicări de autoturisme într-un interval scurt de timp, iar întocmirea procesului-verbal de contravenție nu este chiar o activitate instantanee.
În plus, este posibil ca din punct de vedere practic să nu poată fi aplicată o sancțiune persoanei care a staționat greșit decât la momentul la care se prezintă să ridice autoturismul, până atunci putând să fie nesigură identitatea persoanei care se face vinovată de fapta contravențională. Mai mult, este posibil ca aceasta să nu fie și proprietarul autoturismului, astfel încât să fie suficientă consultarea bazei de date aflată la dispoziția agenților constatatori.
În fine, petentul nici nu a invocat sau dovedit vreo vătămare suferită ca urmare a ordinii operațiunilor desfășurate și oricum o asemenea vătămare este greu de imaginat, mai ales în condițiile în care actul sancționator a fost întocmit în ziua imediat următoare, deci într-un termen rezonabil.
Sub aspectul temeiniciei, pe baza fotografiei depuse la dosar de intimată, este cert că petentul a staționat într-o zonă în care oprirea era interzisă.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. C., domiciliat în Iași, . nr. 25, ., apt. 27 în contradictoriu cu intimata Poliția L. Iași, cu sediul în Iași, ..
Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. P. C.
Red. B.M./ Tehnored. B.M./ P.C./03.04.2015, 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8472/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4177/2015.... → |
|---|
