Plângere contravenţională. Sentința nr. 8472/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8472/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 8472/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8472
Ședința publică din data de 24 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul R. C. C. și pe intimatul I.P.J. IAȘI ( POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI - BIROUL RUTIER ), având ca obiect plângere contravențională ., nr._. Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, data de 24.06.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 11.03.2015, petentul R. C. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, a solicitat anularea procesului verbal ., numărul_, din data de 22.02.2015.
În motivarea cererii, s-a arătat că în data de 22 februarie 2015, ora 8.30 în timp ce conducea autoturismul marca Honda Accord, cu numărul de înmatriculare_, pe . localitatea C., a fost oprit pentru control, de un echipaj de poliție, care i-a comunicat că a depășit viteza legală, circulând cu 74 km/h. susține petentul că procesul verbal este lovit de nulitate absolută, deoarece nu poate verifica îndeplinirea cerințelor inserate în norma metrologică referitoare la îndeplinirea cerinței de autotestare aparat radar utilizat la măsurare. Mai mult, nu i s-a prezentat, la acel moment nici o dovadă. Petentul înțelege să invoce în apărarea sa prezumția de nevinovăție, stabilită de art. 6 CEDO și dezvoltată în jurisprudență. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, ordinul 301/2005. Sub aspect probatoriu, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cadre foto, certificatul de omologare aparat radar, buletin de verificare metrologică, autorizație operator radar. Cererea a fost însoțită de copia procesului verbal și a cărții de identitate aparținând petentului.
La data de 24 martie 2015, petentul a anexat dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei și copia lizibilă a procesului verbal contestat.
La data de 10 aprilie 2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii. S-a arătat că petentul a fost sancționat contravențional, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 22.02.2015,a condus autoturismul marca Honda Accord, cu numărul de înmatriculare_, pe . localitatea C., fiind înregistrat cu aparatul radar, cu o viteză de 74 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h. fapta a fost încadrată în prevederile art. 108 alin. 1 litera b), pct. 2 din OUG 195/2002. Subliniază intimatul că petentul a semnat actul fără a formula nici un fel de obiecțiuni, ceea ce echivalează cu darea consimțământului în privința conținutului acestuia. Sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cadre foto și înregistrare video.
La data de 5 mai 2015, intimatul a anexat raportul agentului constatator, atestatul operatorului radar, fotocopie verificare metrologică aparat radar, cadre foto și CD înregistrare video. Cu excepția acestuia din urmă, actele au fost comunicate petentului.
În cadrul ședinței de judecată din data de 17 iunie 2015, prim termen de judecată, instanța a procedat la verificarea competenței, a încuviințat proba cu înscrisuri, cadre foto și înregistrare, reținând cauza spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_, din data de 22.02.2015, petentul a fost sancționat prin aplicarea unui avertisment și a unui număr de 3 puncte de penalizare, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 22.02.2015,a condus autoturismul marca Honda Accord, cu numărul de înmatriculare_, pe . localitatea C., fiind înregistrat cu aparatul radar, cu o viteză de 74 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h. fapta a fost încadrată în prevederile art. 108 alin. 1 litera b), pct. 2 din OUG 195/2002. Procesul verbal a fost semnat personal de petent, fără a fi formulate nici un fel de obiecțiuni. S-a consemnat expres că fapta reținută a fost filmată, precum și numărul de înmatriculare al autoturismului pe care a fost montat aparatul radar.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar sancțiunile prevăzute nu au scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului, constituieo acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, cadre foto precum și ce a cu înregistrare video.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Sunt neîntemeiate susținerile petentului referitoare la nulitatea absolută a procesului verbal pentru imposibilitatea de ve4rificare a autotestării,. Existența unor documente, verificări, atestări cerute de normele metrologice, constituie elemente care pot influența modalitatea concretă de constatare a faptei, fără a atrage nulitatea absolută pentru cerințele impuse de OG 2/2001.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea faptei reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Instanța va lua act că, fapta reținută în sarcina petentului ( depășirea vitezei legale cu mai mult de 21 km /h) constituie o faptă ce impune respectarea unor reguli suplimentare, în ceea ce privește modalitatea de constatare și verificarea existenței acesteia, în mod corelativ. Astfel, depășirea limitei legale de viteză pe un anumit segment de drum nu poate fi probată, în acord cu garanțiile CEDO, decât prin intermediul unor mijloace tehnice apte de a respecta normele metrologice în vigoare.
Analizând în lumina acestor considerente materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele: fapta de depășire a limitei de viteză a fost înregistrată cu cinemometrul ce beneficia de o verificare metrologică la zi, fiind generate atât cadre foto, cât și o înregistrare pusă la dispoziția părților din dosar.
Din studierea buletinului de verificare metrologică se va reține amplasarea cinemometrului pe auto pe care a fost realizată testarea, posibilitatea acestuia de a efectua măsurători în regim de staționare sau deplasare.
Din studierea înregistrării video și a cadrelor foto, se poate observa cu claritate numărul de înmatriculare al autoturismului petentului_, precum și faptul că petentul a circulat cu viteză ce excede valorii de 50 km/h, limită admisă în localitate (sector de drum ce se află fără nici o îndoială în interiorul localității, prin particularitățile relevate și marcajele rutiere surprinse), respectiv cu 74 km/h. Astfel, instanța apreciază că fapta de a fi circulat în interiorul localității cu o viteză de 74 km/h este dovedită dincolo de orice îndoială, pe bază de probe concludente și specifice și a unei măsurători efectuate de un aparat omologat. În atare condiții se va nota faptul că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată pe bază de probe de intimat.
Din analiza coroborată a materialului probatoriu administrat în prezenta cauză se poate constat că fapta reținută în cuprinsul procesului verbal are o existență obiectivă, întrunind toate elementele constitutive statuate de textul de lege. Potrivit art. 108 alin. 1 litera b pct. 2 OUG 195/2002, constituie contravenție depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Analizând operațiunea de individualizare a sancțiunilor aplicate, în contextul stabilirii existenței materiale a faptei, precum și a vinovăției petentului, instanța constată că au fost respectate limitele legale prevăzute, precum și gradul de pericol social. Cu privire la gradul de pericol social al faptei, instanța reține că acesta este unul semnificativ, pentru următoarele considerente: obligația oricărui participant la trafic este acea de a respecta regulile de circulație, asigurând siguranța traficului rutier. Conducătorii auto sunt obligați să manifeste o atenție deosebită față de viteza utilizată în deplasare, adaptarea acesteia la particularitățile drumului, condițiile meteo și în special indicațiilor rutiere. Se poate observa că petentul a condus în interiorul localității,cu o viteză ce excede limitei legale cu 24 km/h, reducând viteza de reacție în cazul oricărei manevre de evitare obstacol sau frânare. Absența unor prejudicii concrete nu poate conduce la o concluzie contrară, pericolul social existând prin însăși fapta săvârșită.
Apreciind, în ansamblul probatoriului administrat că fapta contravențională reținută are o existență reală, că a fost săvârșită cu vinovăție și că, de asemenea, în raport de împrejurările comiterii acesteia ea este aptă de a justifica pe deplin aplicarea sancțiunilor – principală și complementară, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională și a menține, pe cale de consecință, dispozițiile procesului verbal atacat ca fiind legale și temeinice. Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională, formulată de petentul R. C. C., domiciliat în Iași, ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în ..6.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 24 iunie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. Jud. II
4 ex, 21.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4317/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4192/2015.... → |
|---|
