Plângere contravenţională. Sentința nr. 5452/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5452/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 5452/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5452/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. R.
Grefier: A.-E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul B. A. L. în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI – SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 07.04.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus la data de 20.08.2014, petentul B. A. L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI, anularea procesului-verbal . nr._ din 12.08.2014.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că a fost sancționat contravențional pentru că ar fi efectuat o manevră de depășire pe marcaj longitudinal continuu dublu. I-a comunicat agentului de poliție că parcurge acest drum zilnic astfel încât cunoaște fiecare curbă și că a efectuat manevra de depășire în mod regulamentar, mai mult, activitatea sa profesională depinde de permis astfel că nu ar risca suspendarea sa.
În legătură cu martorul-asistent menționat, petentul a apreciat că nu sunt incidente disp. art 19 din OG 2/2001, deoarece petentul a semnat și a luat cunoștință de întocmirea procesului-verbal. Semnarea procesului-verbal de către martorul-asistent are exclusiv rolul de a atesta că la încheierea actului cel care a săvârșit contravenția nu se află de față, refuză ori nu poate să semneze.
Petentul a susținut că intimatului îi revine sarcina probei, vinovăția sa considerându-se dovedită numai dacă se vor depune probe din care rezultă fără echivoc că în momentul depășirii marcajul longitudinal interzicea acest lucru și că depășirea s-a produs la km 52 pe DE 583. Petentul a mai invocat și jurisprudența CEDO în materie contravențională – cauza A. c. României.
În drept, au fost invocate disp. OUG 195/2002, OG 2/2001.
În susținere, au fost atașate înscrisuri (f.5-10).
Plângerea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal, intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, învederând, în esență, că procesul-verbal este legal și temeinic, fapt ce va rezulta din probatoriul administrat.
În drept, au fost invocate disp. OUG 195/2002.
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând probatoriul existent, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 12.08.2014, în localitatea P. Iloaiei, un agent constatator din cadrul I. Iași – SR a încheiat procesul-verbal . nr._, aplicând petentului o amendă contravențională în cuantum de 360 lei și dispunând reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile începând cu 28.08.2014, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002. S-a consemnat că, la aceeași dată, ora 06.51, pe DE 583 km52, petentul a condus autovehiculul marca Dacia cu nr._ spre P. Iloaiei și a efectuat manevra de depășire a autoturismului VW cu număr_, încălcând marcajul longitudinal dublu continuu.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat cu obiecțiuni în sensul că va contesta(procesul-verbal), fiindu-i comunicat un exemplar.
În termen legal, petentul a formulat plângere contravențională.
Analizând, în acest context, procesul-verbal atacat, sub aspectul legalității, instanța constată că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, precum și că petentul nu a invocat cauze de nulitate relativă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța observă că petentul a contestat situația de fapt reținută prin procesul-verbal, arătând că a efectuat manevra de depășire în mod regulamentar și că intimatului îi revine sarcina probei existenței faptei și săvârșirii sale de către petent, prevalându-se de dispozițiile art. 6 par.1 CEDO.
Martorul încuviințat petentului, numitul I. C.-S., a relatat că se afla în autoturismul condus de petent, care circula în loc. P. Iloaiei, și că la un moment dat a fost oprit de către un agent de poliție, aflat într-un autovehicul de culoare albastră neinscripționat. Martorul a declarat că a efectuat depășirea și a reintrat pe bandă înainte de curbă, într-o zonă situată înainte de .. După oprirea petentului, a mai fost oprit un conducător auto, căruia i s-a solicitat să semneze ca martor-asistent, martorul neputând preciza dacă persoana oprită era șoferul autoturismului depășit(f.35).
Fiind audiat, martorul C. O.-C., menționat în procesul-verbal, a relatat că într-o zi de la sfârșitul anului trecut ori de la începutul anului acesta, în timp ce circula pe ruta Lețcani-P. Iloaiei, a fost depășit de două autovehicule iar după calea ferată, lângă benzinăria Lukoil din P. Iloaiei, a fost oprit de un agent de poliție și i s-a cerut să semneze un proces-verbal, ca martor-asistent. Martorul nu a putut oferi detalii în legătură cu locul în care s-au efectuat cele două depășiri(f.42).
Instanța notează că din cuprinsul procesului-verbal reiese constatarea directă, prin propriile simțuri, a faptei contravenționale, în modalitatea prev. de art. 109 alin.1 din OUG195/2002.
Procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10 alin. 1 și art. 249 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea Codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
În speță, în favoarea intimatului, pentru a sprijini temeinicia procesului-verbal, se află atât prezumția relativă de veridicitate a faptelor constatate ex propriis sensibus, cât și proba testimonială cu martorul indicat în procesul-verbal. Deși acesta a semnat la rubrica martor-asistent, din cuprinsul procesului-verbal rezultă fără echivoc că datele de identificare ale acestuia și semnătura au fost solicitate nu în scopul respectării disp. art. 19 din OG 2/2001, ci pentru a constitui o probă a temeiniciei procesului-verbal.
Pe de altă parte, petentul de bucură de prezumția relativă de nevinovăție și, la solicitarea sa, a fost audiat un martor, încuviințat asupra situației de fapt.
Totuși, instanța apreciază că din coroborarea întregului probatoriu nu rezultă nici un dubiu rezonabil în ceea ce privește săvârșirea faptei de către petent. Astfel, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Proba testimonială cu martorul I. C.-S. nu întrunește cerința de a fi certă și concludentă, deoarece martorul a declarat că depășirea celuilalt autovehicul s-a făcut pe un sector de drum înainte de P. Iloaiei, înainte de curbă, în contradicție cu ceea ce i-ai fi comunicat agentul de poliție, petentului (și anume că ar fi depășit în curbă pe linie continuă), că la scurt timp după oprirea petentului, a fost oprit și un alt conducător auto(se subînțelege că în același loc unde s-a încheiat procesul-verbal), dar că nu poate preciza dacă acea persoană era conducătorul autovehiculului depășit. Faptul că martorul, ca pasager, a reținut efectuarea unei depășiri pe un sector de drum în afara localității, dar nu și dacă drumul, fie el în curbă ori în linie dreaptă, era semnalizat cu linie continuă ori întreruptă, și, de asemenea, nu observă la scurt timp după acest moment, dacă autovehiculul oprit la locul încheierii procesului-verbal este același cu cel care a fost depășit, determină convingerea instanței asupra caracterului insuficient al probei de a dovedi ipoteza susținută de petent.
Întrucât fapta a fost constatată direct de către agentul constatator, deși declarația martorului C. nu a putut oferi informații precise asupra săvârșirii faptei, cât timp petentul nu a reușit să își valorifice cu succes dreptul de a răsturna prezumția relativă de veridicitate a aspectelor percepute ex propriis sensibus, instanța va concluziona în sensul existenței și săvârșirii faptei reținute în sarcina petentului.
Prin urmare, instanța reține că în prezenta cauză, nefiind incidente motive de nulitate și nefiind probată o altă situație de fapt decât cea constatată prin procesul-verbal, acesta continuă să se bucure de forța probantă recunoscută de art.34 din O.G. 2/2001 în favoarea sa – cu consecința respingerii plângerii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. A. L., cu domiciliul în Iași, Bld. Dacia Nr.30, ., Jud. Iași, împotriva procesului-verbal . nr._ întocmit la data de 12.08.2014 de către intimatul - organ constatator I. IAȘI, cu sediul în Iași, .. 6, Jud. Iași, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.04.2014.
Președinte, Grefier,
R. R. B. A.-E.
Red./tehnored. R.R.
5 ex./10.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5399/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2982/2015.... → |
|---|
