Plângere contravenţională. Sentința nr. 8165/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8165/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 6063/245/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 17.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8165
La ordine fiind pronunțarea cauzei civile privind pe petenta C. R. - M., în contradictoriu cu intimatul M. I.- POLIȚIA LOCALĂ IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 03.06.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi,17.06.2015, când:
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04.03.2015 sub numărul de dosar de mai sus, petenta C. R. M. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.02.2015 în contradictoriu cu intimatul M. Iași – Poliția Locală Iași - Serviciul Siguranța Circulației, solicitând anularea acestuia.
În fapt, petenta a arătat că a fost sancționată în mod nelegal, având în vedere că nu ea este vinovată de săvârșirea contravenției reținută prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ea fiind doar persoana care a ridicat autovehicul de la sediul societății Serivicii Publice Iași SA, la solicitarea prietenei sale D. R..
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile legale prevăzute de O.G. nr. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie a procesului-verbal contestat.
Intimatul M. Iași – Poliția Locală Iași - Serviciul Siguranța Circulației a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001, invocând totodată excepția lipsei calității procesuale pasive față de cererea având ca obiect restituirea sumei de 430 lei reprezentând contravaloarea taxei de ridicare.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și testimonială.
Prin încheierea din data de 03.06.2015, instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive față de cererea având ca obiect restituirea sumei de 430 lei reprezentând contravaloarea taxei de ridicare este lipsită de obiect, având în vedere că instanța nu a fost investită cu un astfel de capăt de cerere.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.02.2015 petenta a fost sancționată cu avertisment și sancțiunea complementară a 3 puncte penalizare pentru că, pe data de 03.02.2015, ora 15:35, . fi parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare Is-31-UNI în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”, cu semn adițional de ridicare, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 143 lit a din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002, art. 100 alin 2, art. 108 alin 1 lit b pct 7 din OUG nr. 195/2002. De asemenea, s-a dispus măsura complementară a ridicării autoturismului cu nr. de înmatriculare_ în temeiul art. 7 lit h din Legea nr. 155/2010.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea proceselor-verbale, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese, fapta contravențională fiind descrisă în mod corespunzător.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentei i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal contestat, acuzația în mod detaliat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Fiind audiată, martora D. R. a declarat faptul că ea este persoana care a condus și staționat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe data de 03.02.2015 pe . acest autoturism decât atunci când a preluat autoturismul ce i-a fost ridicat.
Față de probatoriul administrat, având în vedere că cele reținute prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat nu au fost constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator și sunt combătute de către declarația martorei audiate în mod nemijlocit, instanța constată că nu se poate reține fără dubiu și cu certitudine săvârșirea faptelor contravenționale reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ISC nr._/05.02.2015 de către petentă.
Raspunderea contraventionala este o raspundere personala, astfel ca în cazul în care destinatarul normei legale întelege sa nu se conformeze obligatiei edictate de aceasta, acestuia i se va aplica sanctiunea prevazuta cu efect preventiv si punitiv. Or, în prezenta cauză destinatarul normei legale este cel care a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare Is-31-UNI în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”.
Într-un stat de drept, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor reprezintă valori supreme și sunt garantate (art. 1 alin. 3 din Constituția României), stat de drept definit prin preeminența dreptului, cetățeanul, individul trebuie apărat de către stat, dar și în fața statului și a instituțiilor sale. Aceasta este esența teoriei drepturilor omului. Statul și instituțiile sale se află într-o evidentă poziție de superioritate față de individ care, dacă nu ar fi protejat în drepturile sale, ar putea fi prejudiciat prin eventualele abuzuri ale statului. Teoria drepturilor omului, jurisprudența Curții de la Strasbourg pleacă de la prezumția că statul este în poziția privilegiată din care poate săvârși abuzuri în lipsa garanțiilor acordate persoanelor fizice.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petenta C. R. M., împotriva procesului-verbal . nr._/05.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta C. R. M., avand CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet Avocat C. M. S., din I.,..3,..1A,., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.02.2015 în contradictoriu cu intimatul Poliția Locală Iași, cu sediul in I.,., judetul I..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.02.2015.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.06.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.IC
4 ex/07.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8556/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7624/2015. Judecătoria... → |
|---|
