Pretenţii. Sentința nr. 1436/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1436/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 30813/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. C.
GREFIER M. P.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1436/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . și pe pârât ., având ca obiect pretenții .
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 28.01.2015, încheierea de ședință de la aceea dată făcând parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când instanța, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._ /27.08.2014, reclamanta S.C. G. M. SA a chemat in judecată pe pârâta .., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1995,78 lei reprezentând debit principal pentru facturile nr._/16.04.2013 și nr._/22.04.2013 și suma de 2119,72 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru acest debit până la data de 02.06.2014, urmând a fi calculate penalități de 0,25% pe zi de întârziere până la plata efectivă a debitului, și suma de_ lei reprezentând cheltuieli urmărire debit, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, in baza contractului încheiat cu pârâta, a livrat mărfuri, însă întrucât aceasta nu a înțeles să-si achite obligațiile contractuale privind plata prețului, s-a acumulat debitul solicitat. De asemenea, reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 826,83 lei în conformitate cu art. 1350 alin 2 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009.
În drept, reclamanta a invocat disp.art. 1270, art. 1719 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009.
Cererea a fost legal timbrată.
Atașat cererii, a depus in copie înscrisuri .
La solicitarea instanței, reclamanta a precizat că solicită suma de 826,83 lei în conformitate cu art. 1350 alin 2 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, reprezentând cheltuieli urmărire debit și nu_ lei, cum din eroare a fost menționat în cerere.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Intre părți s-au derulat raporturi juridice, în urma cărora reclamanta a vândut către pârâtă produse comerciale, pentru plata cărora au fost emise facturile depuse la filele 5-6.
Conform art. 1270 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 în vigoare la data încheierii contractului analizat și, prin urmare incident în prezenta cauză conform art. 6 din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 coroborat cu art. 3 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, revine debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art. 249 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Or, în prezenta cauză, pe baza probelor administrate rezultă că sumele au fost facturate corect, în termenele legale, însă acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă.
Observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că acestea susțin caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de care se prevalează reclamanta, fiind asumate în mod expres de către pârâtă prin semnarea facturilor coroborat cu dispozițiile art. 277 alin 2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Astfel, potrivit art. 662 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. După cum se poate observa creanța rezultă în mod direct din înscrisurile depuse, cuantumul sumei facturate este expres indicat și rezultă din totalizarea sumelor pentru fiecare dintre mărfurile indicate în facturi, iar termenul de scadență este împlinit la momentul promovării acțiunii, fiind înscris în facturile depuse.
Față de prevederile contractuale menționate, față de textul legal sus – menționat, si față de neîndeplinirea obligației asumate de pârâtă - de plată a contravalorii facturilor, instanța constată întemeiată acțiunea introdusă de reclamantă în ceea ce privește debitul principal solicitat și penalitățile aferente.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâta a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației, în facturile semnate de primire fiind menționată obligația de a achita penalități de 0.25 % pentru fiecare zi de întârziere, în cazul nerespectării obligației de plată.
În ceea ce privește însă capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 826,83 lei, cu titlu de cheltuieli urmărire debit, instanța constată că această cerere este neîntemeiată, din probatoriul administrat instanța neputând reține ca dovedită o astfel de pretenție.
Astfel, conform art. 1350 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 invocat de către reclamantă în susținerea acestui capăt de cerere, orice persană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu în condițiile legii.
În aplicarea dispozițiilor art. 249 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel cum s-a arătat și mai sus, instanța constată că reclamanta nu a dovedit prin probatoriul administrat producerea unui alt prejudiciu decât cel reținut prin aplicarea clauzei penale.
Ținând seama de aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea formulată, urmând să oblige pârâta la plata sumei de de 1995,78 lei reprezentând debit principal pentru facturile nr._/16.04.2013 și nr._/22.04.2013 și suma de 2119,72 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru acest debit până la data de 02.06.2014, urmând a fi calculate penalități de 0,25% pe zi de întârziere până la plata efectivă a debitului și va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 826,83 lei, cu titlu de cheltuieli urmărire debit, ca neîntemeiată.
În baza art.453 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, va fi obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată in cuantum de 360,95 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capetelor de cerere admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. G. M. SA, având J_ și CUI_, cu sediul în B., ., jud. B. și cu sediul procedural ales în București, Preciziei Business Center, ., ., în contradictoriu cu pârâta .., având J_ și CUI_, cu sediul în Iași, ., jud. Iași.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 1995,78 lei reprezentând debit principal pentru facturile nr._/16.04.2013 și nr._/22.04.2013 și suma de 2119,72 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru acest debit până la data de 02.06.2014, urmând a fi calculate penalități de 0,25% pe zi de întârziere până la plata efectivă a debitului.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 826,83 lei, cu titlu de cheltuieli urmărire debit, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 360,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2015.
Președinte, Grefier,
I.C.M.P.
Red./Tehnored. I.C
5 ex. /03.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1477/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2687/2015.... → |
|---|
