Pretenţii. Sentința nr. 2438/2015. Judecătoria IAŞI

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 04.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.02.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

P. cererea înregistrată la 03.06.2014 pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâta M. G., pentru ca aceasta să fie obligată să plătească suma de 288,4 lei cu titlu de preț și la plata sumei de 81,91 lei, reprezentând penalități de întârziere. S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta arată ca între părți este încheiat contractul de prestări servicii de salubritate nr._/28.02.2008 în baza căruia pârâta a beneficiat de serviciile reclamantei, constând în colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere. Pentru serviciile prestate în perioada iulie 2011 – aprilie 2012, reclamanta a emis facturi în cuantum de 288,4 lei, pe care pârâta nu le-a achitat, debit la care s-au calculat penalități de întârziere, conform art. 8 pct.4 din contractul de prestări servicii. Penalitățile de întârziere percepute sunt „egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat”, fiind de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, conform lg.51/2006 și OUG nr.88/2010. Contractul legal încheiat și semnat de debitor, arată reclamanta, îl obligă pe acesta să respecte clauzele contractuale stipulate. Pârâtul a fost chemat la conciliere, însă nu a înțeles să ia vreo măsură în sensul realizării concilierii directe cu privire la debitul datorat și a refuzat de asemenea să se prezinte în fața mediatorului.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1516 din Noul Cod Civil, iar în temeiul art.223, 411 NCPC s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În susținerea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri, în copie: copii certificate conform cu originalul de pe facturile de plată aferente debitului solicitat, adresă convocare conciliere, dovadă comunicare, contract de prestări servicii, tabel calcul penalități de întârziere.

La solicitarea instanței, în data de 26.06.2014, reclamanta a mai înaintat la dosar precizări și copii certificate conform cu originalul de pe facturile de plată aferente debitului solicitat și de pe Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de 14.11.2005 prin care domnul I. A. a fost numit director general al .>

Pârâta a fost citată la adresa indicată în cuprinsul acțiunii, adresă cu care figurează și în evidențele Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind restituită la dosar cu mențiunea “destinatar mutat”.

La termenul de judecată stabilit la data de 01.10.2014, instanța a dispus citarea pârâtei prin publicitate și numirea unui curator special pentru reprezentarea intereselor pârâtei, doamna B. R. asigurând reprezentare pârâtei la termenul de judecată din data de 04.02.2015.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține :

Potrivit art.102 alin.(1) din Legea nr.71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Astfel, în raport de data încheierii contractului de prestări servicii de salubritate nr._/28.02.2008, instanța constată că legea care era în vigoare la momentul încheierii contractului este vechiul Cod civil.

P. contractul de prestări servicii de salubritate nr._/28.02.2008, reclamanta s-a obligat, în conformitate cu dispozițiile art.3-4 să ridice și să transporte deșeurile menajere conform graficului stabilit, să factureze contravaloarea serviciilor executate lunar, la sfârșitul fiecărei luni, iar pârâta s-a obligat să achite debitele 15 zile de la data primirii facturii, iar, în caz contrar, să achite și penalitățile de întârziere, așa cum este prevăzut în art. 8 alin. 4 din contract.

În baza contractului, au fost emise facturi în perioada iulie 2011 – aprilie 2012 aflate în copie la dosar, pentru debitul de 288,4 lei, pârâta nefăcând dovada stingerii debitului prin plată, deși, față de pretențiile reclamantei probate prin înscrisurile de la dosar, îi revenea sarcina probei liberațiunii conform art.1169 C.civ.

Susținerea curatorului special al pârâtei în sensul că nu s-a făcut dovada faptului că pârâta a beneficiat de serviciile reclamantei și că societatea reclamantă nu trebuia să mai emită facturi, având în vedere faptul că imobilul situat în . a fost înstrăinat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 758/26.03.2014 este neîntemeiată, prin depunerea contractului sinalagmatic al părților și a facturilor emise în baza acestuia reclamanta a făcut proba îndeplinirii propriilor obligații, revenind pârâtei sarcina de a demonstra o stare de fapt diferită și exoneratoare. Pe de altă parte, acțiunea vizează debite din anii 2011 – 2012, fiind lipsită de relevanță înstrăinarea imobilului de către pârâtă în anul 2014.

Penalitățile de întârziere însă, nu au fost calculate corect, raportat la data scadenței calculată în concordanță cu dispozițiile contractuale și cele ale Legii nr.51/2006. Astfel, instanța reține că contractul dintre părți este unul cu clauze predeterminate de legiuitor prin dispozițiile Legii nr.51/2006, mai exact art.36 și art.42 din lege, care prevăd în art.42 al.9 Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu pânã la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care prestația a fost efectuatã. Utilizatorii serviciilor de utilitãți publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați sã achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadențã de 15 zile lucrãtoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe facturã. Termenul de scadențã privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii, dispoziții legale reluate în art.8 al.3 din contractul părților. Or, din tabelul de calcul depus de reclamantă la dosar, rezultă că acestea au fost calculate începând cu a 15-a zi de la emiterea facturii, fiind neverosimilă împrejurarea primirii facturii de către consumator în aceeași zi cu emiterea acesteia, fiind încălcate dispozițiile contractuale agreate de părți, cu consecința calculării unor penalități de întârziere mai mari.

În drept, potrivit art.969 Cod civil, contractul legal încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.1073 C.civ, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.

Față de cele de mai sus, instanța reține că, prin înscrisurile depuse la dosar pretenția reclamantei este dovedită în ceea ce privește debitul în totalitate și doar în parte în privința penalităților, conform argumentelor prezentate anterior, sens în care va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 288,4 lei reprezentând debitul principal (facturi neachitate iulie 2011 – aprilie 2012) și să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere ce vor fi calculate corect de reclamantă asupra fiecărui debit lunar neachitat din perioada iulie 2011 – aprilie 2012 începând din a 16-a zi de la data primirii facturilor de către pârâtă până la 15.12.2013 (data calculului penalităților solicitate prin acțiune) fără ca valoarea penalităților să depășească valoarea debitului lunar asupra căruia sunt calculate.

Față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dând eficiență dispozițiilor art. 453 NCPC potrivit cu care „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, și în baza art.48 al.3 din OUG nr.80/2013, instanța constata că acest capăt de cerere accesoriu este întemeiat, cu privire la taxa de timbru (40 lei) și onorariul provizoriu al curatorului special, avansat de reclamantă (150 lei).

De asemenea, în baza art.58 al.4 NCPC, față de cererea curatorului special de majorare a remunerației stabilite provizoriu, având în vedere activitatea desfășurată efectiv de curator (studiul dosarului, prezența la cele două termene de judecată, solicitare de verificări privind situația locativă actuală a pârâtei, formularea de concluzii orale pe fondul cauzei, în susținerea intereselor pârâtei), apreciază ca întemeiată parțial solicitarea, urmând a majora remunerația provizorie, stabilită la 150 lei, cu încă 100 lei, sumă ce va fi pusă în sarcina pârâtei conform art.48 al.1 din OUG nr.80/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea promovată de reclamanta .> cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta M. G. (CNP_), cu ultimul domiciliu cunoscut în Iași, .. 5, jud. Iași, citată și prin afișare la ușa instanței și la curator avocat B. R., cu domiciliul în Iași, ..4, ., biroul 9, complexul Aldo OFFICE CENTER, jud. Iași.