Pretenţii. Sentința nr. 4106/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4106/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 4106/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4106
Ședința publică din data de 23.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. E. B.
GREFIER: O. A. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ASOCIAȚIA DE P. V. L. NR. 114-116 în contradictoriu cu pârâta C. R., având ca obiect acțiune în pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 16.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.03.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, din 19.11.2014, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. V. L. 114-116 a chemat în judecată pe pârâta CHIRIBUTA R. solicitând instanței să oblige pârâta la plata sumei de 2466,97 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada 08.11._14, la plata sumei de 5074,16 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 28.11._14, la plata sumei de 290 lei reprezentând fond de reparații.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta este membru al asociației de proprietari și din anul 2011 a făcut plăți parțiale la cheltuielile de întreținere. A mai arătat că pârâta nu a achitat nici fondul de rulment stabilit conform hotărârii adunării generale anuale din 2012.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 659 C.civ, Legea nr.230/2007.
Cererea de chemare în judecată este scutită de taxă de timbru.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, înscrisuri.
Pârâta a depus, prin serviciul Registratură al instanței, întâmpinare la data de 19.12.2014, prin a arătat că recunoaște debitul restant în cuantum de 2466,97 lei și a solicitat eșalonarea plății acestuia în 15 rate lunare. În ceea ce privește penalitățile și fondul de reparații, pârâta a solicitat respingerea acestor capete de cerere cu motivarea că lipsa efectuării de plăți către reclamantă nu se datorează relei credințe, ci faptului că are venituri mici, iar în luna octombrie a suferit o intervenție chirurgicală. De asemenea, aceasta a arătat că penalitățile au fost calculate la debitul principal și nu la cel datorat pe fiecare luni, iar cuantumul acesta face ca acestea să nu mai îndeplinească funcția sancționatorie și educativă, nu mai reprezintă prejudiciul suferit de creditor și reprezintă o clauză abuzivă. Totodată, a învederat că reclamanta a încheiat mai multe contracte cu diverse firme pentru montarea unor antene de semnal, contracte ce aduc venituri considerabile asociației, nejustificându-se astfel fondul de reparații.
În drept, pârâta a invocat disp. Directivei nr.193/2000.
Reclamanta a depus la data de 30.01.2015 răspuns la întâmpinare prin care a arătat că penalitatea stabilită este în conformitate cu prevederile legale stabilite de Legea nr.230/2007, procentul fiind mai mic decât cel maxim ce poate fi aplicat. Cu privire la fondul de reparații, aceasta a arătat că sumele din contractele menționate de pârâtă sunt utilizate în interesul locatarilor, dar nu pot acoperi necesarul unui condominiu de 320 de garsoniere.
Instanța a încuviințat la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisurile existente la dosar, respectiv: fișă sold, fișe de cont pentru operații, liste de plată aferente perioadei septembrie 2011-septembrie 2014, proces-verbal din 22 ianuarie 2012/24.02.2014, chitanțe, cupoane de pensie, documente medicale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâta A. N. este proprietara apartamentului situat în Iași, ..114-116, ., ., în această calitate având obligația să respecte prevederile art.46-50 din Legea nr.230/2007 din care rezultă atât faptul că proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, cât și dreptul asociației de proprietari de a acționa în judecată pe orice proprietar se face vinovat de neplata cotelor de întreținere mai mult de 90 de zile de la data scadenței plății.
Din fișele de întreținere și listele de plată depuse la dosar de reclamantă, rezultă că pârâta figurează, la data introducerii acțiunii, cu o restanță de plată la cotele de întreținere, în cuantum de 2466,97 lei, calculată pentru perioada septembrie 2011 - septembrie 2014.
În drept, potrivit dispozițiilor art.46 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și art. 32 din H.G. nr.1588/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
În conformitate cu dispozițiile art.49 alin.2 din Legea nr.230/2007 și art.25 alin.1 din H.G. nr.1588/2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.
Conform dispozițiilor art.25 alin.3 din H.G. nr.1588/2007, dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor sau de la persoana împuternicită să achite facturile, dacă a întârziat plata facturilor la termen.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Cu privire la capătul principal de cerere referitor la cheltuielile de întreținere de 2466,97 lei, în raport de listele de întreținere depuse de reclamantă la dosar, cu privire la care pârâta nu a făcut dovada că le-ar fi contestat în conformitate cu prevederile art. 12 pct. A lit. d din HG nr.1588/2007, rezultă că aceasta din urmă datorează cote de întreținere în sumă de 2466,97 lei aferente perioadei septembrie 2011- septembrie 2014.
De asemenea, instanța reține că reclamanta a respectat dispozițiile HG nr. 1588/2007 cu privire la activitatea de administrare a condominiului, în sensul că a adus la cunoștință, prin afișare la loc vizibil, tuturor persoanelor care locuiesc în clădire despre modul de stabilire a cheltuielilor curente pentru funcționarea și întreținerea clădirii, precum și a cheltuielilor ce decurg din alte plăți efectuate, prin listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari care conțin totodată data afișării cât și a scadenței plății.
În temeiul dispozițiilor Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și a Regulamentului cadru al asociațiilor de proprietari, instanța reține că cel ce ar putea fi obligat într-un raport juridic având ca obiect plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere aferente unui apartament este proprietarul, care, în înțelesul art. 3 lit. f din Legea nr. 230/2007 reprezintă persoana fizica sau juridica, de drept public ori de drept privat, care are in proprietate acel spațiu, respectiv apartament, într-un condominiu.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 1 din Regulamentul cadru al asociațiilor de proprietari, art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuieli comune, asociația de proprietari având dreptul să acționeze în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Prin „cheltuieli comune” se înțelege, în temeiul art. 3 lit. i din Regulament, cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației, care sunt legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune sau care nu pot fi înregistrate pe fiecare proprietate individuală. Din reglementarea art. 3 lit. c și art. 3 lit. i din același act normativ rezultă că aceste cheltuielile comune includ și cheltuielile ce nu pot fi facturate pe fiecare proprietate comună, reprezentând servicii furnizate, de care beneficiază proprietarul fiecărui apartament: apă, canalizare, iluminat, încălzire și altele, legea folosind denumirea generică de cheltuieli comune pentru a include atât sumele datorate furnizorilor de servicii de genul celor menționate mai sus, cât și sume legate de exploatarea spațiului aflat în proprietate indiviză forțată si perpetuă.
Potrivit dispozițiilor art. 12 lit. c din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarul are obligația de a contribui la constituirea mijloacelor bănești și materiale ale asociației de proprietari și sa achite în termenul stabilit, cota de contribuție care le revine în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, instanța reține că izvorul raportului juridic existent între reclamantă și pârât este un text de lege.
Izvorul raportului juridic obligațional având ca obiect plata unei sume de bani fiind un text de lege, instanța reține că, spre deosebire de un izvor contractual unde un reclamant pe lângă temeiul în drept a cererii sale trebuie să facă dovada executării propriilor obligații (excepție făcând contractele unilaterale unde e suficientă doar dovada temeiului juridic), iar, apoi, să afirme neexecutarea obligațiilor de către pârâții debitori, în acest caz, în vederea admiterii unei cereri cu asemenea obiect, reclamantei nu-i revine decât sarcina dovedirii existenței temeiului de drept pe care își întemeiază cererea urmată apoi de individualizarea (determinarea) concretă a sumei datorate prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor din care rezultă în mod exact cuantumul sumei datorate.
În ceea ce privește dovedirea lichidității creanței, instanța constată că această obligație a fost îndeplinită de reclamantă care a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv centralizator debit pentru perioada in litigiu, liste de plata a cotelor de întreținere aferente perioadei in litigiu, iar, din analiza coroborată a acestora, rezultă existența în sarcina pârâtei Chiributa R. a unor datorii reprezentând cote de întreținere neachitate în perioada in litigiu, respectiv septembrie 2011 - septembrie 2014.
În continuare, instanța apreciază că, după ce a dovedit existența unui temei legal al cererii sale și a dovedit lichiditatea creanței sale, reclamantei nu-i rămâne decât sarcina afirmării neexecutării obligației de către pârât, acestuia din urmă revenindu-i obligația, potrivit art. 249 Cod proc. civil, să dovedească netemeinicia celor susținute de reclamantă, depunând la dosarul cauzei chitanțe de plată prin care să arate că obligația a fost stinsă în totalitate sau cel puțin parțial.
Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a afirmat neexecutarea obligației de a plăti o sumă de bani din partea pârâtei, instanța reține că aceasta din urmă nu a efectuat nicio plată aferentă perioadei în litigiu.
Având în vedere că pârâta nu a dovedit că și-ar fi îndeplinit obligația de plată a debitului, deși a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități pentru apartamentul pe care îl are în proprietate, precum și recunoașterea de către pârâtă, prin întâmpinare, a debitului principal, instanța constată că aceasta este în culpă pentru acumularea restanțelor la plata cheltuielilor de întreținere, astfel că urmează a admite capătul principal de cerere și a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2466,97 lei.
Cu privire la capătul accesoriu de cerere referitor la penalități de întârziere în cuantum de 5074,16 de lei, instanța reține că potrivit prevederilor art. 49 alin. 1 și 2 din Legea nr. 230/2007 și art. 25 alin. 1 din HG nr. 1588/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Prin urmare, penalitățile de întreținere se aplică numai la cota de întreținere lunară, individual, și fără ca să depășească valoarea acesteia.
În ceea ce privește modul de calcul al sumelor solicitate de către reclamantă, instanța, având în vedere modul de calcul al penalităților depus de reclamantă la filele 05-10, listele de plată, și procesele verbale ale Asociației de proprietari prin care s-au stabilit penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, constată că aceasta a calculat în mod corect penalitățile de întârziere în conformitate cu art. 49 din Legea nr. 7530/2007, respectiv art. 25 alin. 1 teza a II-a din H.G. nr. 1588/2007, în cuantum de 2366,76 lei pentru perioada 28.11._14.
Însă, prin cerere, reclamanta a arătat că pentru perioada 28.11._14 solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 5074,16 lei cu titlu de penalități. Reclamanta a calculat această sumă prin adăugarea la suma de 2366,76 lei, reprezentând penalități pentru perioada 28.11._14, și a sumei de 2014 lei reprezentând penalitate preluată și datorată pentru o perioadă anterioară celei solicitate (astfel cum rezultă din tabelul de calcul al penalităților – fila 7 din dosar în care reclamanta arată expres ca penalizare preluată suma de 2014 lei). Instanța reține că pentru perioada anterioară lunii septembrie 2011, reclamanta nu a depus listele de plată și nici procesele-verbale de stabilire a cuantumului penalităților și a modului de calcul al acestora, astfel că pârâta nu va fi obligată și la plata sumei de 2014 lei.
În ceea ce privește apărarea pârâtei conform căreia penalitățile sunt nejustificat de mari și reprezintă clauze abuzive, instanța urmează a o îndepărta, reținând că, potrivit prevederilor art. 49 alin. 1 și 2 din Legea nr. 230/2007 și art. 25 alin. 1 din HG nr. 1588/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, iar penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere. Astfel, în prezenta cauză, penalitățile stabilite sunt de 0,1% pe zi, deci cu mult inferioare maximului prevăzut de legiuitor și justificate prin aceea că, prin neplata la timp a cheltuielilor de întreținere, asociația este pusă în imposibilitate de a achita facturile de utilități, furnizorii aplicând la rândul lor penalități de întârziere.
Față de cele mai sus expuse, instanța urmează a obliga pârâta și la plata sumei de 2366,76 lei reprezentând penalități de întârziere.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei de 290 lei reprezentând fond de reparații. Potrivit art.45 alin.3 din Legea nr.230/2007 „Proprietarii membri ai asociației de proprietari au obligația să aprobe și un fond de reparații anual, necesar pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune. Comitetul executiv va pregăti și va prezenta adunării generale suma anuală necesară pentru constituirea sau completarea acestui fond, care se alimentează în avans, în tranșe lunare egale, prevăzute în lista de plată a cheltuielilor asociației de proprietari. Plățile pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune se vor face din fondul de reparații. Proprietarii membri ai asociației de proprietari pot aproba și alte fonduri cu caracter special”. Astfel, este necesară existența unei hotărâri a adunării generale prin care să se stabilească cuantumul fondului de reparații, or în prezenta cauză reclamanta nu a făcut dovada existenței acestei hotărâri și a cuantumului fondului de reparații, motiv pentru care instanța urmează să respingă ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Conform. art. 397 alin.3 C.proc.civ., în cazurile în care instanța poate da termen pentru executarea hotărârii, ea va face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând și motivele pentru care a acordat termenul. Debitorul nu va putea cere termen de plată, dacă debitorului i s-a acordat un termen rezonabil de plată de către creditor ori a avut posibilitatea să execute într-un termen rezonabil, calculat de la data comunicării cererii de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 1.522 din Codul civil și nici dacă la data pronunțării subzistă vreunul dintre motivele prevăzute la art. 674 alin. (1). Având în vedere că pârâta nu se află în niciunul din cazurile care ar împiedica eșalonarea plății, precum și vârsta și situația financiară precară a pârâtei (conform cupoanelor de pensie și documentelor medicale), instanța urmează să dispună eșalonarea plății sumelor la care a fost obligată pârâta prin prezenta hotărâre în 18 rate lunare egale.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art.453 alin.1 C.proc.civ., pârâta urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, în cuantum de 400 lei, constând în onorariu avocat (chitanța nr.234/2014).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. V. L. 114-116 (cod fiscal_), cu sediul în Iași, .. 114-116, . cu pârâta C. R. (C.N.P._), cu domiciliul în Iași, .. 114-116-, ., .> Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2466,97 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere aferente perioadei 08.11._14, precum și la plata sumei de 2366,76 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 28.11._14.
Dispune eșalonarea plății în 18 tranșe lunare egale.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 290 lei reprezentând fond de reparații.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, data de 23.03.2015.
Președinte, Grefier,
B. E. B. O. A. D.
Red./Tehnored. /B.E.B./O.A.D./4 ex./21.04.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 3882/2015. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4103/2015.... → |
|---|
