Plângere contravenţională. Sentința nr. 760/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 760/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 760/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. GARĂ
JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 760
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE- M.-D. J.
GREFIER- F. P.
Pe rol soluționarea amânării pronunțării cauzei civile, având ca obiect „plângere contravențională OG 37/2007”, plângere formulată de petenta . INTERNATIONAL SRL, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 22.07.2015 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI- POLIȚIA OR. F..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 18.11.2015 când, în urma deliberărilor a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față:
La data de 13.08.2015, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, plângerea contravențională formulată de petenta . INTERNATIONAL SRL, cu sediul social în mun. București, ., ., înmatriculată la ORC sub nr. J_, CUI RO14860544, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat B. A.-M. din mun. București, ., ., împotriva procesului–verbal de contravenție .nr._ din 22.07.2015 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI (POLIȚIA OR. F.), cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, solicitând anularea acestuia
ca urmare a încălcării condițiilor de fond și formă, iar în subsidiar să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și exonerarea societății de plata amenzi.
În motivarea acțiunii, petenta arată că la data de 06.07.2015, agentul constatator a oprit și verificat autovehicul înmatriculat sub nr._, aparținând societății, sancționând-o în data de 22.07.2015, pentru că:” a dispus efectuarea unui transport rutier de persoane cu microbuzul MERCEDES SPRINTER cu nr._ dotat cu tahograf analogic, prevăzut cu 15 locuri ce transporta 10 calatori, ..., pe sensul Autostrada A2 către DN3,iar la controlul efectuat în trafic s-a constatat că susnumitul nu a respectat prevederile licenței de traseu și a graficului de circulație. De asemenea, s-a constatat că aparatul tahograf de pe microbuz nu funcționează fiind defect.”
Solicită să se observe că au fost încălcate dispozițiile art. 5 alin. 7 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora, „Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare."
Mai arată că agentul constatator a constatat pe data de 06.07.2015 ora 9:45, în localitatea F., . aparținând societății, înmatriculat sub nr._, a încălcat prevederile art. 4 pct. 10 din HG nr. 69/2012 și a sancționat această faptă contravențională conform art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012 și art. 8 alin. 2 lit. n) din OG nr. 37/2007, sancționat de art. 9 alin. 1 lit. c) din OG nr. 37/2007, iar pct. 10 al art. 4 din HG nr. 69/2012 prevede că: „ nerespectarea de către conducătorul auto a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație și/sau ale autorizației de transport internațional.”
Apreciază că acest text de lege nu are legătură cu cauza întrucât sancționează o contravenție privind transportul internațional, iar la sediul societății s-a mai primit un proces-verbal prin care societatea a fost sancționată pentru aceeași faptă contravențională, dar de altă instituție și în acest sens, anexează procesul-verbal . nr._ din 06.07.2015 emis de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transport Rutier - ISCTR pentru același autoturism înmatriculat sub nr._ . (Anexa 1), iar prin acest din urmă proces-verbal se constată că în aceeași data de 06.07.2015, ora 9,50 în localitatea F., ..17A, șoferul societății nu a respectat prevederile graficului de circulație, încadrând fapta contravențională la art. 4, pct. 10 din HG nr.69/2012 și sancționat conform art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012.
Arată că societatea este sancționată pentru aceeași faptă contravențională de două ori, apreciind că prin întocmirea a doua procese-verbale se aduce societății o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat, iar aspectele învederate mai sus sunt de natură a vicia procesul-verbal cu consecința anularii acestuia, având în vedere că potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001 (legea generală în materia contravențiilor) instanța verifică înscrisul contestat (procesul-verbal) sub aspectul legalității și temeiniciei acestuia, „in dubio pro reo”, apreciind această situație, deficitară privind neredarea fidelă a situației de fapt, ceea ce profită societății.
În ce privește încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. 1 din OG nr. 2/2001, conform cărora „Dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție", în baza principiului de drept non bis in idem și a dispozițiilor art. 5 alin. 7 din OG nr.2/2001 menționate mai sus, apreciind că agenții constatatori nu mai puteau sancționa în baza altui temei legal, pentru aceeași faptă pe același contravenient, după ce instanța prin hotărâre irevocabilă a anulat procesul-verbal întocmit petentului, iar dacă s-ar aprecia în sens contrar ar însemna că agenții constatatori ar putea să încheie în mod nelegal procese-verbale de constatare a contravenției, iar după ce instanța admite în mod irevocabil plângerea, să încheie noi procese-verbale pe numele acelorași contravenienți pe alt temei legal apreciat ca fiind corect de către instanță, evitând astfel autoritatea de lucru judecat ceea ce în baza reglementarilor legale actuale nu poate fi admis.
Raportat la aceasta situație, solicită să se observe că agentul constatator a reținut în sarcina societății săvârșirea a doua contravenții, și anume cele prevăzute de art. 4 pct. 10 din H.G nr. 69/2012 și art. 8 alin. 2 lit. n) din OG nr.37/2007 și verificând respectarea dispozițiilor art. 10 din OG nr. 2/2001, deși în sarcina societății s-au reținut doua fapte, se constată că agentul constatator a aplicat o singură sancțiune principală în valoare totală de 8.000 lei, neidentificând limitele.
Mai arată că, față de dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ce obligă instanța să hotărască asupra sancțiunii, neindividualizarea sancțiunii face imposibilă aprecierea asupra legalității aplicării acesteia, respectiv asupra aplicării sancțiunii de către organul constatator în limitele prevăzute de lege și a proporționalității fiecărei sancțiuni cu gradul de pericol social al fiecărei contravenții săvârșite.
De asemenea, mai arată că instanța necunoscând sancțiunea aplicată de agentul constatator pentru fiecare contravenție în parte, nu va putea să respecte și să facă aplicarea principiului de drept non reformatio în pejus, care se aplică și în materie contravențională, potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
În ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, arată că, societatea nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținută și sancționată prin procesul-verbal ce face obiectul prezentei plângeri și în conformitate cu art. 7 alin. 3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor «Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune », iar instanța de judecată deține aceasta prerogativă de a înlocui pedeapsa amenzii cu avertismentul în condițiile art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Precizează că societatea, operator privat de transport, operează pe piața transportului de persoane de 13 ani, având o reputație foarte bună, efectuând curse pe întreg teritoriul țării, siguranța și confortul călătorilor fiind printre cele mai importante preocupări ale lor și este un bun contribuabil, plătitor de taxe și impozite semnificative la bugetul de stat.
În ce privește prezumția de nevinovăție, arată că potrivit dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, materia contravențională este subsumată acuzației în materie penală astfel cum a arătat Curtea Europeana de la Strasbourg în mai multe decizii de speță, invocând cauza I. P. c. României (cererea nr._/04),
În dovedirea plângerii, petenta a solicitat proba cu înscrisuri și orice alte probe a căror utilitate va rezulta din dezbateri.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată si republicată și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor - modificată, HG nr.69/2012 și ale Codului de procedură civilă și a oricăror texte de lege invocate prin prezenta plângere contravențională.
Potrivit art.223 alin. 3 din NCPC, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Plângerea este legal timbrată, cu 20 lei taxă de timbru, potrivit art. 19 din OUG 80/2013.
Alăturat plângerii, petenta a atașat în xerocopii certificate, următoarele înscrisuri: procesul-verbal . nr._/22.07.2015 întocmit de I. Călărași și dovada de comunicare; procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._/06.07.2015 întocmit de ISCTR.
Intimatul a formulat în cauză ÎNTÂMPINARE, solicitând respingerea plângerii contravenționale și menținerea sancțiunii amenzii ca fiind legal aplicată.
În motivare arată că procesul verbal de contravenție este legal întocmit, faptele săvârșite fiind prevăzute de dispozițiile art. 4 pct. 10 din HG 69/2012 respectiv art. 8 alin. 2 din OG nr. 37/2007 și sancționată în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din HG 69/2012, respectiv art. 9 alin. 1 lit. c) din OG nr. 37/2007, că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Solicită să se constate că în cuprinsul procesului-verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția și analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că acesta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul contestator în procesul-verbal de contravenție.
Precizează că procesul verbal de contravenție legal întocmit se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada, până la proba contrară asupra situației de fapt și încadrării juridice a aspectelor constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator, iar în ceea ce privește eventuala solicitare de înlocuire a pedepsei amenzii cu avertisment, solicită respingerea ca neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte: că actul normativ încălcat respectiv HG nr. 69/2012, califică fapta contravențională drept „încălcare gravă" a Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, potrivit art. 4 din același act normativ care stipulează „Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: nerespectarea de către conducătorul auto a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație și/sau ale autorizației de transport internațional. "
În acest context, apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.
În dovedirea întâmpinării, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri necesară justei soluționări a cauzei.
În drept, intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Solicită judecarea cauzei și în lipsa părților.
Cu adresa nr._/29.09.2015, I. Călărași a înaintat instanței următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator; copia procesului verbal de contravenție însoțit de confirmarea de primire; copia licenței de traseu; graficul de circulație, copia procesului verbal de cercetare la fața locului; copie diagramă, planșă fotografică; declarațiile numiților: V. C. M., V. S., P. F., M. G. R., G. D. D..
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 06.07.2015, ora 09,45, . fața imobilului nr. 17), orașul F., a avut loc un accident rutier în care a fost implicat microbuzul marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei . SRL, microbuz dotat cu tahograf analogic, prevăzut cu 15 locuri, ce transporta 10 călători, condus de numitul B. D., pe sensul Autostrada A2 către DN3, iar în urma controlului efectuat de agenți de poliție din cadrul I. Călărași – Poliția or. F., s-a constatat că petenta, în calitate de operator de transport rutier de persoane, nu a respectat prevederile licenței de traseu și graficul de circulație, constatându-se, totodată, că aparatul tahograf montat pe microbuz nu funcționează, fapte prevăzute de art. 4 pct. 10 din HG 69/2012 și sancționată de art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012 și de art. 8 alin. 2 lit. m) din OG 37/2007 și sancționată de art. 9 alin. 1 lit. c) din OG 37/2007, fiind amendată contravențional cu 8000 lei, întocmindu-i-se procesul - verbal . nr._ din 22.07.2015.
Împotriva acestui proces – verbal, în termen legal, petenta a formulat plângerea de față, potrivit celor menționate în încheierea de ședință din 04.11.2015.
Sub aspectul legalității procesului – verbal, instanța constată că din conținutul acestuia nu rezultă niciun motiv de nulitate absolută a acestuia dintre cele prev. de 17 din O.G. nr. 2/2001.
În privința motivelor de nelegalitate invocate de petentă, instanța reține următoarele:
Referitor la încălcarea disp. art. 5 alin. 7 din OG 2/2001 potrivit cărora „Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.”
Într-adevăr, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pentru fapta din data de 06.07.2015, ora 09,50, . or. F., prev. de art. 4 pct. 10 din HG 69/2012 și sancționată de art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012 pe numele petentei s-a mai întocmit un alt proces – verbal, dar de către ISCTR, respectiv procesul – verbal nr._/06.07.2015, fiind amendată cu 4000 lei (fila 9 din dosar).
Într-adevăr, disp. art. 5 alin. 7 din OG 2/2001 nu permit aplicarea mai multor sancțiuni principale pentru aceeași contravenție, dar suntem în prezența a două procese - verbale întocmite de autorități diferite, or, a analiza legalitatea procesului – verbal contestat prin raportare la cel de-al doilea proces – verbal invocat ar însemna aprecierea acestuia din urmă ca valabil întocmit, ceea ce ar excede cadrului procesual, petenta având la îndemână alte mecanisme procesuale, respectiv formularea plâgerii și împotriva celuilalt proce-verbal, suspendarea unei cauze până la soluționarea celeilalte.
Referitor la încălcarea disp. art. 10 alin. 1 din OG 2/2001, invocată de petentă, cu referire la mențiunile prev. de art.16 teza a V-a din OG nr.2/2001 privind indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, lipsa acestora (greșita indicare) atrage nulitatea relativa doar dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile declarării acesteia, condiții consacrate de Codul de procedura civila, potrivit art.47 din OG nr.2/2001 raportat la art.175 alin.1 NCPC (fiind în prezența unei nulități relative, virtuale și condiționate – vizând o condiție de validitate intrinsecă actului), condiții care presupun: existența unei încălcări a normelor edictate pentru încheierea valabilă a actului, actul astfel încheiat sa fi produs o vătămare, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În speță, agentul constatator a aplicat pentru ambele fapte amenda în cuantum total de 8000 lei, nemenționând, într-adevăr, amenda pentru fiecare faptă în parte, numai că, fiind menționate articolele de lege care sancționează fiecare faptă în parte, respectiv art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012 și art. 9 alin. 1 lit. d) din OG 37/2012, se poate observa că limita minimă prevăzută de fiecare text de lege este de 4000 lei, de unde rezultă că agentul constatator a aplicat limita minimă a amenzii pentru fiecare faptă în parte (4000 lei + 4000 lei = 8000 lei), situație față de care instanța apreciază însă că această imprecizie în privința regimului sancționator nu i-a produs nicio vătămare petentei.
Prin urmare, instanța constată că sub acest aspect, nu sunt întrunite cumulativ condițiile declarării nulității relative, virtuale, intrinseci a procesului-verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei procesului - verbal, în materie civilă se admite că sarcina probei revine celui care îl contesta, potrivit art. 249 NCPC.
Sub acest aspect se impun însă următoarele mențiuni: dreptul la un proces echitabil include printre altele și respectarea dreptului la apărare, care în materia administrării probelor presupune, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, ca fiecare parte să aibă posibilitatea rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-à-vis de partea adversă. În materie penală cel acuzat beneficiază în plus de prezumția de nevinovăție.
Se reține de asemenea că CEDO interpretează noțiunea de acuzație în materie penală în mod autonom, aceasta având un conținut specific care nu corespunde în mod necesar cu cel consacrat în dreptul intern al statelor (a se vedea cauzele Garifallou Aebe c. Greciei, Serves c. Franței, Gutfreund c. Franței, A. c. României) În consecința și o procedură calificată în dreptul intern ca fiind de drept contravențional poate fi supusa garanțiilor speciale cerute în materie penală.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal, CEDO are în vedere mai multe criterii, printre care caracterul normei de incriminare și scopul sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului faptei
În concordanța cu cele mai sus menționate, instanța apreciază ca scopul pur punitiv al amenzii aplicate contestatoarei, conferă natură penală acuzației aduse acestuia
Fiind întrunite toate caracteristicile unei veritabile acuzații în materie penală, sunt în consecință aplicabile garanțiile specifice acestei materii, prevăzute de art. 6 din Convenție, printre care și prezumția de nevinovăție.
Or, astfel cum s-a reiterat deja in cauza I. P. contra României, respectarea garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, presupune existența unui echilibrului între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare.
În speță, având în vedere că fapta descrisă în cuprinsul procesului-verbal contestat a fost constatată „ex propriis sensibus” de agentul constatator, extragerea din aceasta a unei prezumții relative în sensul că această consemnare efectuata de persoana învestită cu prerogativele autorității corespunde realității asigură păstrarea justului echilibru la care s-a făcut anterior referire.
În speță, referitor la prima faptă, traseul ce trebuia urmat de microbuzul aparținând societății petente era ruta Călărași – București, respectiv pe DN3, potrivit licenței de traseu și graficului de circulație aflate la filele 38 și 39 din dosar, or, la momentul constatării faptei, acesta a fost depistat pe un drum lăturalnic, respectiv pe . sensul A2 către DN3, aspect reținut și î procesul – verbal de cercetare la fața locului a accidentului rutier întocmit la data de 06.07.2015, ora 10,50, petenta încălcând disp. art. 4 pct. 10 din HG 69/2012.
Referitor la cea de-a doua faptă, cu ocazia controlului s-a constatat că aparatul tahograf nu funcționa, aspect confirmat și de faptul că a fost găsită în acesta o diagramă ce-i aparținea unui alt conducător auto – R. C., datată din 11.06.2015, deși, în data de 06.07.2015, microbuzul era condus de numitul B. D..
Prin urmare, având în vedere constatările personale ale agentului constatator, necombătute prin vreun mijloc de probă, instanța reține că petenta se face vinovată de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin procesul-verbal de face obiectul cauzei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Astfel, prima faptă reținută în sarcina petentei reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, potrivit art. 4 alin. 1 din HG 69/2012, iar cea de-a doua faptă reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 și, după caz, ale Acordului AETR, potrivit art. 8 al. 2 din OG 37/2007.
Având în vedere că dispozițiile art. 7 al. 1 din HG nr. 69/2012 prevăd că amenda pentru contravenția de la art. 4 pct. 10 (cum este cazul de față) se aplică întreprinderii/operatorului de transport rutier, identice fiind și disp. art. 9 alin. 1 lit. d) din OG 37/2007 pentru contravenția prev. de art. 2 lit. n), aceasta duce la concluzia că este obligația societății ca la plecarea în cursă să-l instruiască pe conducătorul auto cu privire la respectarea graficului de circulație și la funcționarea tahografului.
Astfel, prima faptă prezintă pericol social sporit deoarece face imposibilă verificarea de către agentul constatator a respectării condițiilor în care se efectuează transportul rutier de persoane contra cost (cele privind graficul de transport, ruta, tipul și capacitatea vehiculului, etc. ...), implicațiile și consecințele acestora derivând din atingerea gravă adusă relațiilor sociale ce vizează ocrotirea bunelor practici comerciale, concurenței loiale, protecției sociale și siguranței circulației pe drumurile publice, reglementate de OG nr.27/2011 și Regulamentele Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1071 și 1073 din 2009, la care face referire art. 4 alin 1 din HG 69/2012.
Referitor la cea de-a doua faptă, obligațiile întreprinderilor de transport sunt prevăzute de art. 10 din REGULAMENTUL (CE) NR. 561/2006 din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, unde la art. 2 se prevede că: „Întreprinderile de transport organizează activitatea conducătorilor auto menționați la alineatul (1) astfel încât aceștia să se conformeze Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și capitolului II din prezentul regulament. Întreprinderile de transport dau instrucțiuni corespunzătoare conducătorilor auto și efectuează controale periodice pentru a se asigura de respectarea Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și a capitolului II din prezentul regulament”.
În sprijinul acestora vin și prevederile art. 1 al. 2 din Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1058/2007 care stabilesc obiectivul prioritar al activității de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității, ca fiind acela al verificării condițiilor de muncă ale acestora, precum și creșterea siguranței rutiere și respectarea principiilor concurenței loiale între întreprinderi/operatorii de transport rutier.
Având în vedere situația de fapt reținută, instanța apreciază că societatea petentă se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, încălcând prevederile HG nr. 69/2012 și ale OG 37/2007.
Astfel, instanța apreciază că aspectele cuprinse în procesul-verbal de contravenție corespund realității, acesta fiind temeinic și legal întocmit.
Pentru toate aceste considerente, instanța, având în vedere dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001, ale art. 59 din HG nr. 69/2012 și ale art.10 din OG nr. 37/2007, apreciază neîntemeiată plângerea petentei, urmând a o respinge și a menține procesul-verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta . INTERNATIONAL SRL, cu sediul social în mun. București, ., ., înmatriculată la ORC sub nr. J_, CUI RO14860544, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat B. A.-M. din mun. București, ., ., împotriva procesului–verbal de contravenție .nr._ din 22.07.2015 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI (POLIȚIA OR. F.), cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria L. - Gară.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.-D. J. F. P.
Red. – JMD
Dac. - SL
Ex. 4/05.01.2016
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 724/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA → |
|---|
